Theodor Paleologu zice că recunoaște ușor un imbecil după ușurința cu care respectivul folosește termeni precum „sorosist”, „ghedesist”, „mucușor”, „plicușor” etc.
Aș mai adăuga câteva cuvinte-cheie pe care le scuipă imbecilul-standard, cu îndârjire patriotică: „globalist”, „progresist”, „tefelist”, „neomarxist”, „sexo-marxist”, „elgibistist”, „Macron”, „Ursula”, „Maiasandu”, „Oculta”, „plandemie”, „covrig”, „vaxxin”, „bilgheiț”, „reziști”, „sclavi”, „colonie”, „în genunchi”, „marș”, „președintele ales”, „președintele meu”, „turu’ 2 ânapoi”.
Și, de curând, s-a adăugat o nouă vomă „suveranistă”: „olimpofren” (asta am văzut-o la colonelul Turcescu, semn că rucsacul ce-l cocoșează e tot mai plin cu bolovani siberieni).
Imbecilul-standard are nevoie și de o explicație suplimentară: el nu poate susține logic nicio etichetă de acest gen, n-o poate demonstra/argumenta.
În schimb, noi, cei care facem diferența dintre victimă și agresor, dintre democrație și tiranie, dintre meritocrație și impostură, dintre știință și șarlatanie, dintre rațiune și conspiraționism, putem dovedi și în fața unui judecător că X este putinist, rusofil/pro-rus, mincinos, conspiraționist etc. Faptele și vorbele sunt suficiente pentru a defini un om, inclusiv un imbecil.
Argumentele sunt la noi, nu la ei!
La ei e doar agresivitatea prostului: la a doua frază, deja te înjură, te amenință și, dacă nu ești atent, te scuipă sau te lovesc – dovada supremă că sunt imbecili.
Felicitari !