Ce fel de om trebuie să fii ca să faci încă bani, campanie sau imagine cu o carte scrisă în colaborare cu un fost prieten pe care acum îl înjuri ca să aduni voturi din zona George Becali și George Simion?
Păi, sau „eviscerez ortodoxia”, cum spunea un tâmpit, și sunt un dușman al „adevăratei ortodoxii” (în înțelegerea lui Becali și Simion, la care aderi pentru voturi), în care caz uiți rușinat cartea născută din dialogul cu acel „eretic”, sau sunt totuși un apărător al credinței creștine și al Bisericii Ortodoxe Române, iar atunci te abții să mă înjuri pentru voturi din cloaca șoșoacelor și becalilor și simionilor și târziilor și capsalilor!
Rar mi-a fost dat să văd atâta lipsă de scrupule și caracter ca la acest fost amic, de care toți prietenii adevărați mă sfătuiau să păstrez o distanță igienică. Mea culpa!
P. S. Fără să intenționeze acest lucru, ipochimenul are dreptate. Chiar pentru asta pledez în spațiul public: ortodoxia – ferită și de putinismul AUR, și de efectele dizolvante ale globalismului.
Nu am cautat sa aflu cine este amicul, ma gandesc la cel putin doua personaje, unul cu silueta de predicator.
Ce ma nedumireste pe mine este cum de gresesc atat de grav tocmai intelectualii atunci cand isi aleg prietenii, amicii. Chiar discipolii, poate ca suna pretentios, dar cum de se pacalesc tocmai intelectualii asupra naturii umane a prietenului adapostit in prietenie. Cum de tocmai ei, cititori de multe carti, care au citit si descifrat atatea personaje, au trait atatea vieti iau teapa.
Cedeaza intelectualii in fata ispitei de a colabora cu un bun traducator, e un exemplu fictiv, dar care e un om cu caracter de tinichea? Cum, de ce?