Radu Mihai Mihail (55 de ani) este liderul Grupului USR de la Senat și se află la al doilea mandat în Parlamentul de la București, unde reprezintă Diaspora. A venit alături de USR în 2016, după 16 ani în care a activat în străinătate. Din 2017 face parte din conducerea USR, ca membru al Biroului Național. Are șanse mari ca după 9 iunie să-și mute cabinetul la Bruxelles: ocupă locul 7 pe lista Alianței Dreapta Unită (USR – PMP – Forța Dreptei) pentru alegerile europarlamentare.
Ca parlamentar, s-a axat pe politică externă și pe problemele românilor din Diaspora. În paralel, s-a implicat în organizarea partidului și în afilierea internațională a USR. A fost lider de delegație la Adunarea Parlamentară a OSCE și delegat la Conferința privind viitorul Europei.
Ca senator de Diaspora, a inițiat proiecte cu și pentru Diaspora, cum ar fi: #StopCoziLaVot, “Simplu ca afară” sau “Brexit fără dubii”.
Născut la Constanța, în aprilie 1969, Radu Mihail este inginer în telecomunicații, deține un master și un MBA de la universități din Paris. Are peste 20 de ani de experiență în echipe de management în România, SUA, Marea Britanie, Franța sau Italia. În 2012 a devenit și cetățean francez.
Vorbește fluent engleza, franceza și italiana.
Căsătorit, tatăl a două fete gemene, are acasă trei câini adoptați. În timpul liber ascultă muzică și explorează magazinele și anticariatele în căutarea celor mai rare discuri de vinil.
„Nu există nicio variantă prin care noi, europenii, și mai ales noi, românii, esticii, să mai putem dormi liniștiți în afara unei victorii a Ucrainei”
Reporter: Domnule senator, vă mai amintiți care v-a fost cel mai bun prieten în copilărie?
Radu Mihail: Am rămas prieten cu mulți colegi din perioada copilăriei. Am reușit să mai țin legătura cu ei. În primii ani de școală, coleg de bancă îmi era vecinul meu de deasupra, de la 5 – Dani Buzbuchi. Dani este de mulți ani în Anvers, este poștaș și șofer de taxi. Am reușit să ne vedem iarna trecută la el, în Belgia. Ținem legătura și avem chiar și un grup de comunicare cu colegii din școala generală. Culmea este că m-am văzut cu el în Diaspora mai mult decât cu cei din Constanța, unde am copilărit.
Reporter: Ce hobby-uri aveți?
Radu Mihail: Îmi place muzica și mai ales s-o ascult pe discuri de vinil. Am câteva sute bune, strânse în ultimii 45 de ani. Pe majoritatea le-am cumpărat din anticariate, în magazine și târguri din multe colțuri ale lumii. Sunt multe pe care știu exact de unde și când le-am cumpărat sau cu ce ocazie le-am făcut câte o zgârietură care “se aude”… sau când am scăpat dulceață pe ele, etc. Când le ascult, indiferent dacă este vorba de Phoenix sau AC/DC, îmi place să le studiez coperta, să citesc versurile și să retrăiesc un pic din istoria acestei jumătăți de veac.
Reporter: Și încă un hobby, tot în notă nostalgică?
Radu Mihail: Dacă aș avea timp, m-aș întoarce și la o altă plăcere: am o placă pe roți și un zmeu care să mă tracteze, cu care mergeam pe plajă. Kite Buggying se numește. În ultimii zece ani nu am mai avut timp… Dar, în schimb, am reușit să ies de câteva ori cu caiacul pe mare și pe lacurile de lângă Otopeni: Buftea, Snagov, Mogoșoaia. Sper să ajung și pe Herăstrău.
„O bunică a mea a fost din Oltenia, alta din Ardeal, din «maghiarime». Un bunic din București, celălalt din Iași, de la țară. Fratele unui bunic a fost trimis de ruși să moară în lagăr, în Siberia”
Reporter: Cum vă definiți familia, în câteva fraze?
Radu Mihail: Am privilegiul de a mă putea lăuda că sunt de peste tot din România. Bunicile mele au fost una din Oltenia, una din Ardeal, din “maghiarime”. Un bunic a fost din București și celălalt din satul Goruni, județul Iași, Moldova. Mie nu mi-e rușine să spun nici că sunt oltean, nici că sunt ardelelan cu ceva sânge de ungur, nici muntean, nici moldovean. Realitatea factuală este că nu m-am născut în niciunul dintre acele locuri, eu sunt născut pe malul mării, la Constanța, și cel mai mult mă simt dobrogean!
Reporter: Pe cine mai aveți la Constanța?
Radu Mihail: Din familie nu a mai rămas aproape nimeni la Constanța. Orasul distrus de Ceaușescu și de Mazăre ne-a îndepărtat. La un moment dat, România ne-a îndepărtat. Am petrecut 15 ani în afara țării, iar fratele meu este și acum în America. Sper ca Stelian Ion și echipa lui să repare Constanța, după ce vor câștiga pe 9 iunie. Sper ca România să devină țara în care îți dorești să te întorci, de asta am intrat de fapt în politică.
Reporter: Mama, tata?
Radu Mihail: Din familia apropiată o mai am doar pe mama. A fost antrenoare de gimnastică, i-au trecut prin mână multe generații de copii, printre care și campioane precum Simona Amânar. Printre rudele apropiate am mulți sportive: tata a antrenat la atletism, soția mea la baschet, mătușa – și ea profesoară de sport, fratele meu a început și el ANEFS-ul. Eram cam singurul inginer din familie, deși regula în Constanța era alta: cine nu era cu sportul era marinar. Eu mă ocupam să repar fiarele de călcat, televizoarele și mai apoi calculatoarele sportivilor.
Reporter: Alte amintiri din trecutul familiei?
Radu Mihail: Când mă gândesc la cât de zbuciumată a fost istoria familiei, îmi vine în primul rând în minte bunicul din partea tatălui. Plecat din Goruni, de lângă Iași, a făcut școala de maiștri militari de marină și a participat la război (Al Doilea Război Mondial – n. red.) pe submarinul Delfinul, a participat la atacurile convoaielor rusești. Comuniștii l-au catalogat chiabur, nu a mai navigat și a fost împins în marea masă “proletară”. Dar dupa Revoluție și-a împlinit visul. Străbunica mea a murit la aproape 90 de ani fără să accepte o clipă că i-au fost luate pământul, via, pădurea. Bunicul meu s-a luptat cu neocomuniștii după ’89, timp de zece ani, și a reușit să recupereze o parte din pământ. A murit împăcat cu gândul că și-a făcut datoria pentru sufletul mamei sale și al fratelui său, trimis de ruși să moară nevinovat în lagăr, în Siberia.
„Tata a fost printre cei mai buni antrenori de atletism din România. Când ieșeam pe ușă să merg la școală, îmi aducea aminte: «Nu spui nimic din ce ai auzit acasă!»”
Reporter: Cum e să fii fiul unui antrenor de performanță?
Radu Mihail: Tata a fost printre cei mai buni antrenori de atletism din România, a făcut medaliați la Europene și finaliști la Mondiale și Olimpiade (Constantin Mihail, zis Titi – n. red.). În anii ‘80 a avut oferte să antreneze în București – și de la Steaua, și de la Dinamo. A ales Dinamo, pentru că a fost coleg de generație cu fotbaliștii de acolo, precum Radu Nunweiller și Mircea Lucescu. Culmea este că unul dintre cei mai titrati atleți pe care i-a avut, George Boroi, era de la Steaua! De la tata mi-a rămas o vorbă. Când ne contraziceam mai tare, se enerva un pic, după care se calma și-mi spunea sfătos: “Să nu uiți niciodată că generația de după tine e întotdeauna mai deșteaptă decât generația ta!”. De asta sunt de un optimism incurabil.
Reporter: Ce amintiri marcante aveți din comunism?
Radu Mihail: Lipsa mâncării și cartelele. Jumătate de litru de lapte pe săptămână, pe care-l beam până să ajung cu sticla acasă. Rafturile goale, goale, goale. Cozile de noapte, unde se așeza bunica pe la 4 dimineața și mergeam s-o schimbăm când se lumina. Îmbrâncelile și coatele să ajungi în față să apuci ceva de mâncare, nu se știa exact ce. Apoi, frigul din casă. În camera mea erau nopți de iarnă când îngheța apa în pahar dacă-l lăsai lângă geam. Apa caldă – produs de lux. Controalele “de la partid”, să ne verifice că nu avem cumva reșouri. Obligația de a trăi înconjurați de minciună și de frică. Era niște copii, dar trebuia să avem grijă ce vorbim. Când ieșeam pe ușă să merg la școală, tata îmi aducea aminte: “Nu spui nimic din ce ai auzit acasă!”. Când veneam de la școală, mă întreba ce-am învățat și încerca să corecteze aberațiile propagandei comuniste: “Ia ce-ți spun ăștia, întoarce pe dos și poate te apropii de adevăr!”.
„La Mineriadă aveam părul lung și ochelari. Colegii m-au sfătuit să intru repede la metrou și să fug acasă”
Reporter: Cum ați trăit Revoluția? Ați reușit să nu beți “apă otrăvită” de la robinet?
Radu Mihail: La Revoluție eram student în anul 2 și Ceaușescu ne trimisese devreme în vacanță, să nu deranjăm. Am fost la Constanța și m-am întors în București în ziua primei mineriade (28-29 ianuarie 1990 – n. red.). Am văzut atunci adevărata față a regimului Iliescu. Am participat apoi la demonstrațiile zilnice din fața Televiziunii – “Ați mințit poporul cu televizorul!”. Apoi ne-am mutat în Piața Universității, unde am sperat în mai bine, până s-au întâmplat alegerile din 20 mai – “Duminica Orbului”.
Reporter: Mineriada din 13-15 iunie 1990?
Radu Mihail: Pe 13 iunie am fost iar în Piață, mai mult ca observator al haosului creat de Iliescu, Roman și ceilalți. Am asistat apoi la defilarea camioanelor cu mineri la Apaca, tocmai ieșeam de la un examen pe la “Leu” (complex studențesc ce aparținea Institutului Politehnic București, actuala Universitate Politehnica – n. red.). Aveam părul lung și ochelari, colegii m-au sfătuit să intru repede la metrou și să fug acasă. Atunci tata, patriot convins, mi-a spus: “Dacă vrei să pleci din țară, te înțeleg și te sprijin”. Nu am plecat atunci, dar o parte însemnată dintre colegi au început s-o facă. “Democrația originală” a lui Iliescu și a FSN s-a instalat și-i vedem și astăzi efectele nocive, uneori și metodele de lucru, în societatea românească.
„Eram observator la alegerile locale din 2016. Atunci am văzut cu ochii mei cum se adunau buletinele de vot cu numele unei candidate noi, anti-sistem, revoltată ca și mine – Clotilde Armand! Mi-am dat seama că USR este mișcarea căreia vreau să mă alătur”
Reporter: Când, cum și de ce ați intrat în politică? De ce la USR?
Radu Mihail: La o masă cu prietenii, într-o seară tensionată, cea a incendiului de la Colectiv, am început să discutăm despre corupția și ineficiența clasei politice din România. Majoritatea aveam copii, noi ne mutaserăm din Franța de curând timp. Prietenii mei erau revoltați, dar resemnați – “N-ai ce face în România, asta e!”. Asta m-a enervat cel mai tare, eu mă dezvățasem de “aia e!”, am văzut că în Franța, Anglia, SUA nu există așa ceva. Le-am zis că eu vreau să mă bag, nu prea știam cum, dar am început prin a-mi oferi cunoștințele profesionale celor care intenționau să schimbe ceva, care doreau să se organizeze. Aveam experiență în organizarea de companii și am zis că așa pot contribui cel mai bine, să-i ajut să se organizeze pe cei care vor să aducă schimbarea. M-am înscris, cu ajutorul unui ONG, ca observator la alegerile locale din 2016. Atunci am văzut cu ochii mei cum se adunau buletinele de vot cu numele unei candidate noi, anti-sistem, revoltată ca și mine pe acel “aia e!” – Clotilde Armand! Mi-am dat seama că USR este mișcarea căreia vreau să mă alătur. Așa a început.
Reporter: Cu care vă mândriți în viață, în cariera profesională? Nu mă refer la politică.
Radu Mihail: Familia este lucrul de care sunt cel mai mândru. Avem două fete gemene care acum sunt (aproape) mari. Am construit două case în două puncte opuse ale Europei, am plantat meri și-am mâncat și din vișinele, cireșele, prunele, piersicile și smochinele din grădinile noastre, din pomii plantați de noi. Am trecut și prin momente grele, dar am rămas familie adevărată.
Reporter: Și dincolo de familie, de livadă?
Radu Mihail: Apoi sunt oamenii din echipele pe care le-am construit în România, în Franța, în SUA. Mulți au avut o evoluție grozavă ca oameni și ca profesioniști. Sunt mândru că am avut și eu o contribuție la asta. Echipele cu care am lucrat au lăsat în urmă lucruri concrete. La Orange – servicii noi de telecomunicații; la Motorola – modele noi de telefoane mobile; la CGG – roboți pentru activități submarine. Și am satisfacția să fi ajutat câteva întreprinderi mici să “decoleze”. Cel mai tare sunt legat sentimental de SmartViser, producător breton de sisteme automate de test pentru rețele mobile și telefoane inteligente.
„Mafia PNL-PSD era o comasată cu mult înainte ca cele două partide să fie reunite de Iohannis”
Reporter: Ați întrerupe mandatul de europarlamentar dacă vi s-ar propune să fiți ministru (precum Cristian Ghinea) sau primar (precum Clotilde Armand)?
Radu Mihail: Da, aș face-o. Atât Cristian Ghinea, cât și Clotilde Armand au ales să renunțe la locul din Parlamentul European pentru a profita de o ocazie unică, probabil, în viața unui politician – aceea de a rămâne în istorie. Este adevărat, în Parlamentul European se pot face multe pentru România și Uniunea Europeană. Cristian Ghinea s-a întors la București pentru a face Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), cel mai mare plan de modernizare al României din ultimii 30 de ani. Singurul plan coerent de modernizare și dezvoltare al României din ultimii mulți ani are amprenta USR. O șansă unică să-ți lași amprenta asupra țării tale, atât pentru colegul meu, cât și pentru USR. Clotilde a renunțat la Bruxelles pentru a face ceea ce a promis încă de când a intrat în politică: să scape Sectorul 1 de mafia PNL-PSD, mafie comasată cu mult înainte ca cele două partide să fie reunite de Iohannis. Pentru asemenea ocazii extraordinare de a face, da, oricând m-aș întoarce la București cu ochii închiși.
„L-am votat de trei ori pe un om care a vândut apoi voturile noastre. Ne-a vândut PSD-ului!”
Reporter: Când ați votat prima data și pe cine? Iar după aceea?
Radu Mihail: 1990, pe Ion Rațiu. De atunci am votat la toate alegerile cu oponenții – cel puțin declarați – ai FSN/FDSN/PDSR/PSD. Aceștia au fost PNȚCD, Alianța Civică, PNL, Constantinescu, Băsescu, Iohannis. Unii dintre ei s-au dovedit a fi slabi, mincinoși sau trădători – Constantinescu, Ciorbea, Iohannis ies în evidență. Am avut un moment dificil la turul 2 al alegerilor prezidențiale din 2000. Eram la Chicago și prietenii mă sunau disperați să merg la vot, să pun ștampila pe Iliescu, ca să nu iasă Vadim. Atunci nu am fost capabil să votez, am avut senzația acută că-mi va putrezi mâna dacă fac gestul monstruos de a-l vota pe cel ce a tras în jos cu câteva zeci de ani dezvoltarea României și a încercat să blocheze democratizarea României.
Reporter: Cu cine ați votat la prezidențiale în 2014 (turul 1+2) și în 2019 (turul 1+2)?
Radu Mihail: În 2014, Iohannis împotriva lui Ponta și în turul 1, și în turul 2. În 2019, Barna și apoi Iohannis. Am dat credit de trei ori unui om care a vândut apoi voturile noastre. Ne-a vândut PSD-ului! Recunosc, m-a dus de nas de trei ori. Pe mulți ne-a dus…
„Ideea de USR e mai puternică decât suma «vedetelor» partidului. Alianța Dreapta Unită s-a născut din dorința oamenilor încrezători în destinul european al României, de a se opune celor care vor să ne transforme într-un fel de Rusie”
Reporter: Cum i-ați caracteriza pe foștii colegi din USR care au plecat la alte partide?
Radu Mihail: Dacă vă referiți la colegii care au plecat din USR pentru a forma alte mișcări politice, sper să fie sinceri și să facă ce spun că vor să facă. Dacă vă referiți la colegii care au ales să plece la PSD sau PNL, nu pot spune decât că politica este pentru cei gata să se lupte pe termen lung pentru principiile lor. Iar politica are această calitate: în final îți scoate caracterul la suprafață, să-l vadă toată lumea. Toate aceste plecări – totuși, nu sunt multe – ne-au demonstrat însă un lucru extraordinar: ideea de USR este mai puternică decât suma “vedetelor” partidului.
Reporter: Cât de important e că s-a făcut Alianța Dreapta Unită?
Radu Mihail: Alianța Dreapta Unită s-a născut din dorința oamenilor onești, muncitori și încrezători în destinul european al României de a se opune celor care vor să ne tragă înapoi. A celor care vor să ne transforme într-un fel de Rusie, în care conduc securiștii și “specialii”, dar în care averile și le fac în euro, iar vacanțele în UE, la vedere. România ar fi avut de făcut o alegere falsă, între neocomuniștii din PSD-PNL și marionetele lor populiste din AUR. Orice alegeai, tot “specialii” și securiștii rămâneau.
Reporter: Cum ar arăta, pe scurt, portretele câtorva adversari politici la europarlamentare – Mihai Tudose, Rareș Bogdan, Gabriela Firea, Claudiu Manda, Maria Grapini, Cristian Terheș, Mihail Neamțu, Diana Șoșoacă, Luis Lazarus?
Radu Mihail: Majoritatea celor de mai sus sunt politicieni care se învârt fără să facă prea multe, de ani buni, în politica românească. Oamenii știu ce și cine sunt aceștia, nu este rolul meu să-i caracterizez, o pot face românii la vot.
„Klaus Iohannis – un președinte-trădător. De cea mai joasă speță!”
Reporter: Scurt portret al lui Klaus Iohannis.
Radu Mihail: Un președinte-trădător. De cea mai joasă speță! Un trădător al speranțelor.
Reporter: Scurt portret al lui Vladimir Putin.
Radu Mihail: Un nebun criminal cinic.
Reporter: Cum vedeți rezolvarea războiului din Ucraina?
Radu Mihail: Trebuie să devenim conștienți că nu există nicio variantă prin care noi, europenii, și mai ales noi, românii, esticii, să mai putem dormi liniștiți în afara unei victorii a Ucrainei. Cine își închipuie altceva – fie este naiv, fie nu cunoaște istorie. Rezolvarea războiului din Ucraina este în mâinile noastre, ale europenilor, și suntem într-o situație extraordinară istoric: putem câștiga fără să ne sacrificăm noi, pentru că de sacrificat real, cu sudoare și sânge, o fac ucrainenii. Noi trebuie doar să-i sprijinim, și cu cât mai repede vor înțelege europenii acest lucru, cu atât vom fi mai bine. Europa a cunoscut 80 de ani de pace neîntreruptă, aproape toți europeni sunt născuți pe timp de pace, dar acest lucru este un deziderat, nu un dat. Adevărul e dureros: trebuie să luptăm pentru pace, răul s-a odihnit și a prins și el puteri în această perioadă. Cred că trebuie să facem și mai mult. Cred că noi, europenii, ar trebui să avem un plan de gestionat relația cu Rusia pe următorii 100 de ani, dacă vrem să mai avem o asemenea perioadă de pace, prosperitate și libertate.
Top 5 realizări în funcțiile publice
1. Aproape un milion de români au putut vota fără probleme în Diaspora datorită îmbunătățirii legislației electorale în 2019, la care am contribuit și eu.
2. Legea privind digitalizarea serviciilor consulare – mai puține deplasări la consulate.
3. Extinderea utilizării consulatelor itinerante.
4. Introducerea în documentul final al Conferinței pentru Viitorul Europei a menționării echității ca principiu pentru tratamentul lucrătorilor mobili.
5. Sute de sesizări rezolvate privind relația românilor din Diaspora cu administrația românească.
Top 5 priorități pentru viitorul europarlamentar Radu Mihail
1. Schengen și o Uniune Europeană cu o singură viteză.
2. Migrația și munca, protecția muncitorilor mobili.
3. Cercetarea și inovarea, acolo România trebuie să recupereze.
4. Reforma construcției europene, eliminarea dreptului de veto.
5. UE trebuie să devină un actor mai important pe plan mondial.
10 întrebări-blitz
1. Cel mai bun președinte al României, dintre Ceaușescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Iohannis? Dar cel mai nociv?
– Cel mai bun – noul președinte din 2024, Cătălin Drulă. Cel mai nociv – Ion Iliescu.
2. Joe Biden sau Donald Trump?
– Joe Biden.
3. UE/NATO sau suveranism?
– UE/NATO.
4. Alegeri locale într-un tur sau în două tururi?
– Două tururi.
5. Locul din România în care v-ar plăcea să trăiți toată viața, excluzând Bucureștiul și Constanța?
– 2 Mai.
6. Țara în care ați alege să vă mutați, dacă ar trebui să părăsiți România.
– Franța.
7. Viața la țară sau la oraș?
– Nu contează, atâta timp cât este marea aproape.
8. Concediu la mare sau la munte?
– Mare.
9. Mâncarea preferată.
– Imposibil de răspuns, ar fi o listă prea lungă pentru locul 1 ex aequo.
10. Campionatul Mondial de fotbal sau Jocurile Olimpice?
– Jocurile Olimpice. Am fost la Atena în 2004, voi merge la vară la Paris, inclusiv la Jocurile Paralimpice.
–––––––––––––
Acest material a fost plătit de Uniunea Salvați România.
Cod unic de identificare: 41240005.
–––––––––––––
fratilor, au si useristii pacatele lor dar in ansambul sunt cei mai frecventabili. Oamenii astia au scoala, muncesc si mai vor sa construiasca si cate ceva. Cu cat mai multi alesi, cu atat mai bine pentru tara. Iesiti la vot, ca trebuie sa mai contrabalansati hotia!
Dle Radu Mihail, nu sunteți dumneavoastră cel care susțineați cu „nonșalanță” că doamna Lasconi nu a fost alungată de dl Drulă, când o țară întreagă știa ca a fost tocmai invers?
Succes!