Pierderile irațional de mari ale armatei ruse în Ucraina – estimările experților din Occident vorbesc de 350.000 de militari, dar numărul poate fi cu mult mai mare – devin explicabile atunci când se intră în profunzimea sistemului. Un reportaj făcut de „Radio Europa Liberă“ – Rusia, în care două neveste ale unor militari mobilizați povestesc ce se întâmplă pe linia frontului, relevă o cultură instituțională a violenței, abuzului și furtului și o nepăsare față de viața oamenilor moștenită din perioada țaristă și, apoi, sovietică.
Condițiile de pe front sunt literalmente cumplite. Soldații sunt „vărsați“ în câmp, fără mâncare, apă și medicamente, dar și fără lopeți ca să-și sape tranșeele și cu niciun echipament care să-i ajute să înfrunte frigul. Unul dintre militarii din reportaj s-a băgat într-un sac rezervat cadavrelor pentru a supraviețui gerului.
Plecată de la cel mai înalt nivel, cultura abuzului și a lipsei de respect față chiar de cei apropiați este generalizată în rândurile trupelor. Soldații se fură unii pe alții și foarte des cei plecați în misiune descoperă la întoarcere, dacă scapă cu viață, că le-au dispărut bagajele. Soția militarului rus care relatează aceste lucruri se întreabă cum se poate întâmpla așa ceva chiar între camarazi care se presupune că ar trebui să fie ca frații pe front.
Din cauza condițiilor îngrozitoare, mulți dintre militari sunt bolnavi. Nimeni nu este însă îngrijit ori aprovizionat cu medicamente. Mai mult, celor din linia întâi li se fură și pachetele primite de acasă. Din iulie 2023 și până acum, soția unuia dintre militari spune că acesta a primit doar două pachete, dintre nenumăratele trimise.
Ținuți în linia întâi până mor sau sunt răniți, fără a fi retrași pentru odihnă și refacere, militarii ruși înregistrează pierderi colosale. În unitatea lui Serghei – unul dintre eroii reportajului de la „Radio Europa Liberă“ –, doar 18 oameni din cei 300 veniți acum 3 luni pe front mai sunt în tranșee. Restul sunt morți, răniți ori dispăruți.
Problema „dispăruților“ e una prin care comandamentul maschează pierderile reale, spun cei de pe front. Este dat exemplul echipajelor de pe blindatele unității. Vehiculele au fost bombardate și distruse de ucraineni încă din prima zi, dar comandanții nu au recuperat nici până azi cadavrele, spunând că nu sunt de găsit. Fără corpurile propriu-zise ale oamenilor, problema nu există și membrii familiilor nu trebuie înștiințați ori despăgubiți.
Femeile rămase acasă se plâng între ele, pe grupurile interne, dar nu îndrăznesc să deschidă gura altfel. Se tem că soții sau fiii lor vor fi uciși dacă se întâmplă asta. În multe cazuri, cei care au făcut reclamații sau ale căror rude au depus plângeri au fost executați de comandanții lor, apoi declarați morți pe front.
Mai jos, povestea pe larg.
1/ Mobilised Russians are stoically enduring appalling conditions on the front lines in Ukraine, without food or water and with endemic theft of their supplies and equipment by their own side. Meanwhile, many of their wives are afraid to speak up for fear of retaliation. ⬇️ pic.twitter.com/PpnZNgeJQf
— ChrisO_wiki (@ChrisO_wiki) January 9, 2024
„Unui tip i s-au furat mănușile tactice calde în timp ce era la paradă. Rucsacul altui tip a dispărut, cu un nou costum cald în el, în timp ce era într-o misiune. Soțul meu a pățit același lucru. A plecat în misiune, iar când s-a întors, totul dispăruse. Totul a fost furat. Șosete calde, bune, de lână. Aparatul de bărbierit pe care i l-am dat“
„Rușii mobilizați îndură stoic condiții îngrozitoare pe linia frontului în Ucraina, fără hrană sau apă și cu furtul endemic de provizii și echipamente din tabăra lor. Între timp, multora dintre soțiile lor le este frică să vorbească din cauza represaliilor.
Un raport al Radio Europa Liberă evidențiază experiențele rușilor mobilizați care luptă în Ucraina prin relatările a două familii, una din nord-vestul Rusiei și cealaltă din regiunea Sverdlovsk din Urali, la extremitatea estică a Europei.
Tatiana este soția unui soldat cu contract pe nume Serghei, care a intrat voluntar în război în iulie anul trecut. Ea spune că majoritatea soldaților ruși, ca și soțul ei, caută pur și simplu să câștige bani pentru a-și întreține familiile și pentru a-și plăti ipotecile.
„Nimeni nu luptă acum pentru Patria Mamă”, spune ea. „Indiferent pe cine întrebi, toată lumea merge acolo pentru a-și îmbunătăți bunăstarea familiei.” Serghei câștigă 200.000 de ruble (2.210 USD) pe lună, de trei ori mai mult față de fostul său salariu în calitate de civil.
Cu toate acestea, o mare parte din bonusul inițial de recrutare a fost epuizat pentru cumpărarea de echipamente personale la prețuri de speculă. Soldații trebuie, de asemenea, să facă față furtului endemic al efectelor lor personale de către colegii lor, după cum explică Tatiana.
„Unui tip i s-au furat mănușile tactice calde în timp ce era la paradă. Rucsacul altui tip a dispărut, cu un nou costum cald în el, în timp ce era într-o misiune. S-a întors viu din luptă, dar rucsacul a dispărut. A întrebat unde este. Și i-au spus că a fost ars. Soțul meu a pățit același lucru. A plecat în misiune, iar când s-a întors, totul dispăruse. Totul a fost furat. Șosete calde, bune, de lână. Aparatul de bărbierit pe care i l-am dat. L-a ținut în siguranță tot timpul. Și unora li s-au furat telefoanele și banii prin trenuri, când se îndreptau către unitatea lor. Unii dintre ei nu sunt încă în contract. Ai crede că vor lupta împreună, apoi se întâmplă asta. Se fură între ei. Cum poate fi asta?”.
Când bărbații au ajuns în prima linie, le lipseau chiar și lopețile. „I-au lăsat pe un câmp gol și i-au lăsat să facă ce vor. Așa că soțul meu a dormit într-o geantă pentru cadavre. S-a băgat într-un sac de dormit pe care l-a adus de acasă, s-a băgat în sacul pentru cadavre, a închis fermoarul, a băgat un tub în gură și l-a scos prin fantă ca să poată respira. Nu primesc nimic acolo. Fără mănuși, fără lenjerie caldă, fără muniție. Nici măcar nu le-au dat lopeți. Dar le-au dat saci pentru cadavre.”
Вторая армия мира, процесс воспитания трусов и наркоманов, часть 1 (полное видео https://t.co/sKAl1cFTJq, да, может, кто-то определит место действия?) #всрф #роа #русскиймир pic.twitter.com/k60RVSicau
— Necro Mancer (@666_mancer) November 14, 2023
Problemele de furt și aprovizionare afectează și pachetele de „ajutor umanitar” trimise de acasă în prima linie. Doar două astfel de colete au ajuns la Serghei din iulie și până acum. Soldații trebuie să se bazeze pe medicamente și rechizite medicale trimise de acasă, deoarece armata nu pune nimic la dispoziție în prima linie a frontului.
„Soțul meu a spus că doar acolo a înțeles ce este pâinea”, spune Tatiana. Pâinea și apa „își merită greutatea în aur” și sunt raționalizate din cauza lipsei de provizii. „Vor fi aruncați în prima linie timp de două sau trei săptămâni și vor supraviețui așa cum pot.”
Mulți nu reușesc. Potrivit Tatianei, din cei 300 de bărbați ai unității soțului ei, toți, cu excepția a 18 inși, au fost uciși, răniți sau sunt dați dispăruți în doar trei luni – o rată a victimelor de 94%. Oamenii nu sunt schimbați cu trupe noi, ci sunt ținuți în față până când mor sau sunt prea răniți pentru a lupta.
Tatiana spune: „După prima misiune, supraviețuitorilor li s-a promis odihnă de la două săptămâni la 45 de zile, dar au fost înșelați. După doar patru zile, au fost trimiși în prima linie timp de trei săptămâni. Și fără nicio tehnologie. Toate echipamentele [blindatele] au fost bombardate în prima luptă și încă nu sunt găsiți membrii echipajelor. Nici un cadavru – niciun caz. Familiile nu vor primi nimic. Unul dintre colegii soțului meu are schije în cap, altul are ligamentele genunchiului rupte, brațele cuiva sunt rupte, unul nu își poate îndoi spatele, iar altul nu vede. Și sunt și tot felul de boli înrudite. Prostatită, hemoroizi, pneumonie. Este durere constantă. Unii oameni au incontinență din cauza inflamației prostatei. Dar nici măcar nu te trimit la refacere pentru rănile tale. Soldații scriu rapoarte, iar superiorii lor doar le rup. Ei spun că ești un terminat, nu ai dreptul la raport. Comandanții vor să-i trimită din nou în prima linie. Am consultat un avocat, l-am întrebat ce să fac? Mi-a spus că poate să cadă și să spună că nu mai poate merge. Dar acolo poți să cazi ori nu. Ei te ridică, te aruncă într-un vehicul și te trimit în prima linie. Soțul meu spune că duc la înaintare ca pe carne. Spune că dacă vor fi trimiși din nou în misiune într-o asemenea stare, cu siguranță va fi ultima lui călătorie”.
În ciuda dificultăților, soldații sunt totuși hotărâți să continue lupta și să creadă în propaganda că apără Rusia. Tatiana spune că „nimeni nu merge nicăieri. Toți sunt dispuși să meargă mai departe. Și vor merge mai departe. Pentru că sunt bărbați”.
Ea spune că soldații trebuie pur și simplu să „expire”, „să se vindece”, pentru a fi din nou gata să se întoarcă pe front. „Cred că este inerent fiecărui bărbat. Ei își înțeleg responsabilitatea. Vor merge până la capăt. Soțul meu spune: «Mă voi face mai bine și apoi mă voi întoarce la băieții mei»”.
Soțiile lor împărtășesc informații între ele pe forumurile de chat, dar le este frică să se plângă, pentru că autoritățile se răzbună pe cei dragi: „Unele femei cred că toate clopotele ar trebui să tragă, în timp ce altele cer să nu scrie nimic nicăieri. Cei care se plâng vor fi împușcați subit de propriii comandanți și se va da vina pe război. Sau, spun ei, există un loc numit Zaițeve și sunt trimiși acolo pentru pedeapsă. Este ca o închisoare. Te închid, nu te hrănesc, te bat. Știi, abuzează de tine. Doamne, trăim în secolul XXI, nu suntem fasciști, cum ne pot abuza în așa hal?”.
Vladimir Lobanov din Karpinsk, regiunea Sverdlovsk, a fost grav rănit în octombrie 2022, la mai puțin de o lună după ce a fost mobilizat. A petrecut o săptămână în spital, cu schije înfipte în corp, dar acesta nu a fost demobilizat, ci a fost returnat la unitatea sa.
Când Vladimir a împlinit 50 de ani, în septembrie 2023, avea dreptul la demobilizare din motive de vârstă. Dar asta nu s-a întâmplat. Soția lui, Olesia, spune: „Chiar înainte de ziua lui i-au oferit un contract. El nu a semnat. Dar ei au spus: «Dacă nu semnezi un contract, mergi la luptă!». Și pe 21 septembrie, în loc să plece acasă, a fost transferat la o altă unitate. Când a depus un raport în cealaltă unitate, i s-a spus că legile nu se aplică în zona Operației Militare Speciale”.
Fiecare misiune de luptă durează de la 8 la 16 zile, cu maximum patru zile de odihnă. Schijele din gât, piept și vintre îl deranjează, dar nu se plânge în mod deosebit pentru că spune că «sunt băieți acolo în situații mai rele»”.
Olesia a militat pentru ca soțul ei să fie eliberat și a scris tuturor celor care dețin puterea, de la Putin în jos. Cu toate acestea, spune ea, rezultatele sunt întotdeauna aceleași: cererile sunt „redirecționate în lanțul de comandă, unde pur și simplu dispar”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
A doua armata a lumii a devenit a doua armata din Ucraina si in curand a doua armata din Rusia.L-au facut muci pe Putin,el care credea ca prosteste pe toata lumea.Slava Ukraini!!