O legendă spune că, atunci când Orfeu cânta la liră, veneau să-l asculte până şi fiarele. Bănuiesc că acest lucru se întâmpla nu doar pentru că marele poet ştia să cânte frumos, ci şi fiindcă animalele au simţit că muzica poate să vindece.
Aşa că nu m-aş mira dacă cele mai frumoase fraze care s-au scris vreodată despre muzică au fost inspirate tocmai din această întâmplare: „Muzica porneşte de la inimă şi se adresează inimilor” (George Enescu), „Dacă n-am fi avut suflet, ni l-ar fi creat muzica” (Emil Cioran) ori „A cânta este cu adevărat un alt fel de-a respira” (Rainer Maria Rilke).
Dar despre muzică se mai spune că e singurul grai fără cuvinte pe care-l înţeleg toate popoarele, este cea care linişteşte furia, aduce iubire, mişcă planete şi inimi sau, dacă n-ar fi existat cuvântul, oamenii ar fi comunicat prin muzică, aşa cum o fac îngerii.
Şi doar marele interpret Grigore Leşe afirmă dezamăgit că: „Astăzi, puţini mai cântă din suflet, pentru că nu le cântă sufletul.”
Şi cred că are dreptate, fiindcă muzica de calitate dispare şi este înlocuită, din păcate, cu un fel de non-muzică, un zgomot care, în loc să vindece sufletul omului, mai mult îl zgârie.
O astfel de zgârietură mi-a fost provocată de solistul basarabean al formației Carla’s Dreams, care, fiind prezent pe scena Festivalului Internaţional de Muzică Summer Fest din Chişinău, a interpretat o piesă care-i dezonorează atât pe el, cât şi ţara în care s-a născut. Ceea ce i s-a părut acestuia un mare hit a oprit respiraţia multor chişinăuieni, care n-au înţeles cum un artist de calibrul lui a reuşit să treacă de la sublim la ridicol.
Acesta a cântat pe scena din Grădina Botanică cu mare „ruşîni”: „Dă-ti-n…” ( şi aici urmează înjurătura de mamă).
Elevi, studenţi şi mulţi copii însoţiţi de părinţi s-au lăsat manipulaţi cu uşurinţă de interpret şi au repetat cuvânt cu cuvânt înjurăturile care se auzeau din boxe, ca şi cum se intona piesa copilăriei: „Vine, vine, primăvara…”
Totuşi, mă întreb, ce părere au părinţii şi bunicii solistului de la Carla’s Dreams despre prestaţia acestuia? Ce mai, un adevărat exemplu pentru societate! Una care, cu regret, nu mai ştie să deosebească binele de rău.
Dar, până se va întâmpla acest lucru, nu pot să spun decât: Noapte bună, lume! şi Condoleanţe, Carla’s Dreams! Se vede că în drum spre Chişinău nu ţi-a murit doar demnitatea, ci şi bunul-simţ. Ruşine!
P. S. Ar fi bine să se autosesizeze autorităţile – Consiliul Naţional al Audiovizualului, Ministerul Culturii, ONG-urile pentru drepturile copilului etc.
Talentul artistic nu inseamna neaparat si un mare caracter. Sunt atitea exemple de mari artisti cu un caracter josnic.
[…] Source: ziaristii.com […]