Reacțiile dinspre lumea academică și dinspre intelectualii neînregimentați sub drapelul PSD-PNL continuă să fie foarte dure după verdictul cețos și îngăduitor al Universității Babeș-Bolyai (UBB) la plagiatul comis de ministrul de Interne, Lucian Bode, în lucrarea de doctorat. Expertul internațional în politici de apărare Hari Bucur-Marcu îi face praf pe membrii Comisiei de Etică ai UBB, care au încercat să inducă în eroare opinia publică și au decretat că plagierea a 2,95% din teza de doctorat este acceptabilă.
Fost ofițer de aviație, membru în Statul Major General al Armatei române, autor de cărți, profesor asociat la Centrul de la Geneva pentru Controlul Democratic al Forțelor Armate, coordonator academic al Centrului de Studii NATO de la București etc, Hari Bucur-Marcu se arată indignat de comunicatul UBB, pe care-l califică, folosind majuscule, drept „PENIBIL”. Spune că însăși încercarea profesorilor de la UBB de a redefini plagiatul altfel decât este el cunoscut de multe secole și așa cum e descris în universități chiar mai vechi decât statele române reprezintă o manevră ridicolă, care aruncă în irelevanță și derizoriu întregul comunicat.
Hari Bucur-Marcu observă că actuala conducere a UBB nu s-a arătat deloc preocupată de prestigiul universității – umbrit de faptul că Bode și-a obținut titlul de doctor acolo cu o lucrare plagiată – și nici n-a prezentat publicului care e practica internă a acestei instituții în astfel de cazuri.
În urmă cu două zile, UBB a emis un comunicat manipulator și ambiguu, în care anunța că Bode a plagiat aproape 2.000 de cuvinte din lucrarea de doctorat (circa 10 pagini de text), adică 2,95% din totalul tezei, dar că totuși nu e clar dacă a vrut sau nu să facă acest lucru. În foarte scurt timp, s-a dovedit – și UBB a fost silită să recunoască public – că, de fapt, mințise prin omisiune publicul avansând procentul de 2,95%. În realitate, Comisia de Etică a UBB verificase doar cele 4 paragrafe reclamate și nu toată lucrarea lui Bode, astfel că nu se știe cât a plagiat, în total, ministrul de Interne!
Citiți mai jos reacția indignată a lui Hari Bucur-Marcu după ce UBB a încercat să-l „spele” pe Lucian Bode – omul de încredere al președintelui Klaus Iohannis.
„Îi rog pe acei univesitari clujeni care îmi mai atrăgeau atenția că aș fi prea critic cu universitățile românești mediocre, în ideea că mai sunt și excepții, cum ar fi UBB, să renunțe, de acum înainte. Dacă nu renunță, am să le reaminteasc această penibilitate definitorie și asumată cu antet și semnătură“
„Termenul corect și complet al calificativului pe care îl merită activitatea comisiei de etică a Universității Babeș-Bolay, din Cluj, ar trebui să fie PENIBIL.
Dacă ar exista un asemenea calificativ și dacă activitatea comisiei de etică ar fi calificabilă. Dar nu există și nu este. Autonomia universitară, deh…
Așa că penibil este doar textul „Hotărârii nr.7 din 28.10.2022 –
Adoptata in urma sesizării nr. 14390/18.10.2022 privind abaterile de la etică în teza de doctorat a domnului Lucian-Nicolae Bode (extrase)”, semnată pentru conformitate de „Prof. dr. Dacian C. DRAGOȘ” și disponibilă la adresa internet https://www.ubbcluj.ro/…/Hotararea_7_din_2022_a… (accesată la 2 nov. 2022, ora 17.45)
Iată aici doar o mostră de penibil de cea mai jenantă factură: comisia ține neapărat să definească „simplu spus” ce cred membrii săi, în frunte cu semnatarul „pentru” că ar fi plagiatul. Asta, în condițiile în care noi, ceilalți toți, știm mai bine că, simplu spus, plagiatul este prezentarea muncii sau ideilor altcuiva ca fiind ale tale.
De unde știm noi asta? De la cei care predau în universități vechi de dinainte de descălecarea voievozilor în provinciile române. Universități în care li se spune studenților că:
”Plagiarism is presenting someone else’s work or ideas as your own, with or without their consent, by incorporating it into your work without full acknowledgement. All published and unpublished material, whether in manuscript, printed or electronic form, is covered under this definition. Plagiarism may be intentional or reckless, or unintentional. Under the regulations for examinations, intentional or reckless plagiarism is a disciplinary offence.” (Universitatea din Oxford, Ghidul pentru studenți, la https://www.ox.ac.uk/…/academic/guidance/skills/plagiarism , accesat în 2 nov. 2022, ora 18.00)
În traducerea mea neautorizată: „Plagiatul este prezentarea muncii sau ideilor altcuiva ca și când ar fi munca și ideile tale, cu sau fără acordul acelui altcuiva, prin încorporarea acelei munci sau a acelor idei în corpul lucrării tale fără să recunoști și să menționezi complet sursa. Această definiție acoperă toate materialele, fie ele publicate sau nepublicate, fie ele în manuscris, în formă printată pe hârtie sau în formă electronică. Plagiatul poate fi intenționat, poate fi din neglijență sau poate fi neintenționat. După regulile cu care sunt corectate lucrările, pentru notare, plagiatul intenționat sau din neglijență este o contravenție de la disciplină.”
Credeți că merită să mai citim și restul de 6 pagini al textului comisiei de etică a UBB din Cluj? Ca și când ar trebui să vedem dacă asta simplu spusă este singura penibilitate la ei? Adică, să vedem dacă ar fi doar 2,9 la sută din text, ceea ce ar fi, după universitarii clujeni, un procent permisibil, deci o penibilitate pasabilă cu vederea și cu exigența?
Nu vreau să vă plictisesc și nici să abuzez de răbdarea dumneavoastră, dar vă spun pe cuvânt că, în textul Hotărârii nr.7 sunt vreo cinci-șase penibilități pe pagină.
Doar că mai penibil decât ce este în text ar fi ceea ce nu este în text.
Nicăieri nu găsim în acel text:
– vreo referire la practica universitară clujeană: care ar fi totuși definiția plagiatului, cu care operază oricine produce un text la ei, de la studenții din primul semestru al primului an de licență, atunci când întocmesc lucrări pe care le citește cineva, și până la doctorii făcuți de universitate? Nu scrie nimic în Hotărârea nr.7, ca și când nu ar exista așa ceva, la care să fi făcut referire comisia de etică universitară. Penibil!
– vreo referire la faptul că credibilitatea academică a întregii Universități Babeș – Bolay este pusă public la îndoială, în momentul în care o teză de doctor, titlu acordat de UBB, este pusă la îndoială, inclusiv „din perspectiva abaterilor de la etica în cercetare” (Pag.1 din Hotărâre). Adică, comisia ar fi cercetat „extrase” din textul tezei, doar ca să vadă ce e adevărat din ce au zis alții, care au citit teza incriminată și atât. Ceea ce înseamnă că nici nu conteză ce e în teză, ci doar ce se zice despre teză. Penibil!
Și aș mai putea continua, dar nu vreau. Mi-e silă.
Tot ce pot face este să îi rog pe acei univesitari clujeni, cu care mă mai întâlnesc ocazional pe aici, pe Facebook, unde îmi mai atrăgeau atenția că aș fi prea critic cu universitățile românești mediocre, în ideea că mai sunt și excepții, cum ar fi UBB, să renunțe, de acum înainte. Dacă nu renunță, am să le reaminteasc această penibilitate definitorie și asumată cu antet și semnătură.“
