Situație scandaloasă întreținută de Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, condus de PSD-istul Marian Neacșu: o organizație românească din Chicago este finanțată de la București deși a fost acaparată de Constantin Ilinescu, unul dintre „locotenenții” lui Miron Cozma de la oribila mineriadă din 13-15 iunie 1990! Mai mult, Ilinescu se bucură de susținerea ambasadorului român din SUA și a consulului general de la Chicago.
Personajele:
- Constantin Ilinescu – liderul de facto al organizației Illinois Romanian American Community din Chicago, statul Illinois (SUA), fost „locotenent” al lui Miron Cozma la mineriada din 13-15 iunie 1990;
- Carmen Rădoi – soția lui Constantin Ilinescu, „proprietara” în acte a asociației dirijate de soțul său;
- Gheorghe Cârciu (PSD) – secretar de stat în Guvernul Ciucă, șeful Departamentului pentru Românii de Pretutindeni (DRP);
- Marian Neacșu (PSD) – șeful Secretariatului General al Guvernului (SGG), în coordonarea căruia funcționează DRP;
- Nicolae Ciucă (PNL) – prim-ministrul Guvernului, cel care l-a numit pe Marian Neacșu;
- Florea Tiberiu Trifan – consulul general al României la Chicago, statul Illinois (SUA);
- Andrei Muraru – ambasadorul României la Washington (SUA);
- Klaus Iohannis – președintele României, cel care l-a trimis ambasador în SUA pe consilierul său Andrei Muraru.
Document: „Proces-verbal al Comisiei de evaluare a programelor, proeictelor sau acțiunilor privind sprijinirea activității românilor de pretutindeni pentru anul 2022”.
Comunicare: „Comisia de evaluare a programelor, proiectelor sau acțiunilor privind sprijinirea activității românilor de pretutindeni pentru anul 2022, întrunită în perioada 12.04 – 18.05.2022 la sediul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, în urma analizai și a punctajului acordat, propune următoarele…”.
Și urmează o listă de 211 solicitanți, dintre care 127 au fost declarați „admiși”, adică au primit finanțare din partea Guvernului, prin DRP, via SGG. Ceilalți 84 au fost respinși, declarați neeligibili sau au renunțat la solicitarea de finanțare.
Printre cei 127 de beneficiari ai finanțării guvernamentale, la poziția 103 figurează Illinois Romanian American Community din Chicago, organizația condusă de Constantin Ilinescu. Acestuia i-a fost aprobată suma de 65.700 de lei, adică 14.000 de dolari.
Pe 31 martie 2022, organizația lui Ilinescu solicitase 71.000 de lei (peste 15.000 de dolari), dar Comisia din cadrul DRP i-a aprobat 65.700 de lei. Titlul proiectului cu care a candidat Ilinescu: „«ROACCESS» APP”.
Lista tuturor beneficiarilor de finanțări guvernamentale poate fi consultată AICI.
Ambasadorul lui Iohannis a onorat evenimentul organizat de „ortacul” lui Iliescu
Înainte de a beneficia de generozitatea Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP), condus de PSD-istul Gheorghe Cârciu din Guvernul Ciucă, „ortacul” Constantin Ilinescu s-a bucurat de atenția a doi oficiali din diplomația română: ambasadorul Andrei Muraru și consulul Florea Tiberiu Trifan.
Cei doi au participat la un eveniment organizat anul trecut la Chicago de Illinois Romanian American Community, organizația „patronată” de Ilinescu. Trifan era (și încă este) consul general la Chicago, dar Muraru a venit special de la Washington, unde a fost trimis ambasador de Klaus Iohannis (în locul fostului director al SRI, George Maior).
Înainte de a fi ambasador, Andrei Muraru a fost consilier prezidențial al aceluiași Klaus Iohannis.
Așadar, ambasadorul lui Iohannis a onorat evenimentul organizat de „ortacul” lui Iliescu, participant activ la mineriada din 13-15 iunie 1990!
Ilinescu, „ortacul” de lângă Iliescu
În toamna anului 2021, Andrei Muraru, ambasadorul României în SUA, a postat pe pagina sa de Facebook fotografii de la evenimentul la care tocmai participase la Chicago. Vizita a trecut neobservată în presa din România și ar fi continuat să rămână o simplă acțiune comunitară dacă, la o analiză mai atentă a fotografiilor, nu ar fi atras atenția un personaj dubios, care a apărut în anturajul ambasadorului Muraru și al consulului Trifan.
Este vorba de un individ controversat, pus sub acuzare penală în România, dar care a fugit din țară cu ceva ani în urmă și s-a stabilit în Statele Unite, la Chicago. Personajul se numește Constantin Ilinescu, un fost ortac de bază al lui Miron Cozma și a participat la escapadele violente ale minerilor în București, la începutul anilor ’90, la chemarea lui Ion Iliescu și a regimului FSN-ist.
Conform unor mărturi din Valea Jiului, Constantin Ilinescu este cel care apare alături de Ion Iliescu și Miron Cozma, în celebrele imagini din 15 iunie 1990, de la pavilionul Romexpo, în care Iliescu le mulțumea minerilor pentru barbaria din Capitală.
După ani de zile de la acele evenimente sângeroase, aflat sub amenințarea răspunderii penale, Ilinescu a emigrat în SUA. Din unele informații, el a început o afacere, iar o perioadă destul de lungă și-a păstrat un profil mai degrabă ascuns.
Presa din România a mai încercat, de-a lungul anilor, să dea de urma lui Ilinescu și să-i pună întrebări legate de implicarea sa în mineriadele iliesciene, dar acesta s-a prefăcut că nu-și amintește mare lucru și că suferă de amnezie în legătură cu evenimentele de atunci.
VIDEO: Instigările și mulțumirile adresate minerilor de Ion Iliescu (14-14 iunie 1990)
Soții Ilinescu – Rădoi au pus mâna pe organizația lui Cojan
În ultimii ani însă, după ce a mai prins curaj departe de țară, Ilinescu a început să scoată capul prin comunitatea românească din Chicago, să participe la evenimente, ba chiar să facă pe impresarul cu artiști din România. A organizat revelioane, a ajuns chiar să sponsorizeze evenimente ale Consulatului și să se afișeze lângă demnitari ai statului român.
În 2018, cu ocazia Centenarului Marii Uniri, „ortacul” lui Miron Cozma se număra printre donatorii care au contribuit la organizarea evenimentului de 1 Decembrie, patronat de Consulatul României la Chicago. Bineînțeles că nu a ratat ocazia să se pozeze cu consulul și cu oaspeții de la eveniment, apoi să posteze fotografiile pe internet.
Între timp, după ce a divorțat de fosta sa nevastă (cea de pe vremea mineriadelor), Constantin Ilinescu și-a adus o altă consoartă din România, Carmen Rădoi, pe care a infiltrat-o într-una din cele mai vechi și cu tradiție organizații comunitare din Chicago, Illinois Romanian American Community. Până în 2020, organizația a fost condusă de Octavian Cojan, un român de mare ispravă, care a fost răpus însă de Covid-19.
Profitând de moartea admirabilului domn Cojan, „ortacul” Ilinescu și soția sa au reușit să pună mâna rapid pe conducerea organizației. Illinois Romanian American Community a fost înregistrată în luna aprilie 2021 pe numele lui Carmen Rădoi, iar Constantin Ilinescu trage sforile ca președinte de facto.
Și-a cumpărat casă cu 390.000 de dolari în Chicago
Constantin Ilinescu este originar din Petroșani. A fost inginer în cadrul Exploatării Miniere Aninoasa și lider sindical. A fost unul dintre principalii colaboratori ai lui Miron Cozma în organizarea deplasării minerilor la București în timpul Mineriadei din 13–15 iunie 1990.
La începutul anilor 2000, Ilinescu a plecat în SUA și a devenit impresar muzical.
Nicolae Cămărășescu, fost ofițer de Securitate implicat în Marea Mineriadă, a declarat într-un interviu pentru „Adevărul” că plecarea lui Ilinescu în SUA nu a fost întâmplătoare. „Adevărul este că, dacă stătea, făcea puşcărie”, a spus fostul securist.
După ce a fost chemat la Parchet să dea declarații, Ilinescu a obținut subit viza de SUA.
În America, Ilinescu și-a cumpărat cu 390.000 de dolari, în 2004, o casă pe Elm Street din Chicago, dezvăluie Newsromania.net. Fostul „ortac” se fotografiază des cu Tiberiu Trifan, consulul general al României din oraș.
Ortacul devine monarhist, iar ambasadorul și consulul îl acreditează
Întrucât organizația Illinois Romanian American Community avea un istoric bogat în ceea ce privește activitățile comunitare, printre care organizarea vizitei Regelui Mihai la Chicago la începutul anilor ’90, soții Ilinescu – Rădoi au decis anul trecut să organizeze un eveniment dedicat Regelui Mihai. Încercau, probabil, să intre cât mai bine pe sub pielea comunității românești din Chicago, acoperind cu un strat gros umbrele trecutului.
La evenimentul din 2021 i-au invitat inclusiv pe ambasadorul României la Washington și pe consulul general de la Chicago. Andrei Muraru și Florea Tiberiu Trifan au onorat cu prezența lor, ignorând trecutul sinistru al lui Ilinescu. Trifan știa sigur, de câțiva ani, cine este „ortacul” lui Miron Cozma, există dovezi în acest sens. Nu e clar dacă el l-a pus în temă sau nu pe Muraru ori dacă ambasadorul a aflat din altă parte ce hram poartă Ilinescu.
Tristețea acestei situații e dată de faptul că mulți români au emigrat în SUA după mineriada din 13-15 iunie 1990, încercând să ajungă cât mai departe de brutele regimului Iliescu, dar călăii – rebranduiți în „oameni de bine” – i-au găsit și peste Ocean și vor să le fie șefi.
Constantin Ilinescu în rechizitoriul Parchetului General pentru mineriada din 13-15 iunie 1990
Detalii despre activitatea infracțională a lui Constantin Ilinescu la Mineriada din 13-15 iunie 1990 aflăm din rechizitoriul întocmit de procurorii de la Secția Militară a Parchetului General și trimis spre judecată pe 12 iunie 2017.
În rechizitoriu, care are 1979 de pagini ;i care poate fi consultat INTEGRAL AICI, apar 15 inculpați și 21 de suspecți.
Inculpații:
- Ion Iliescu
- Petre Roman
- Gelu Voican Voiculescu
- Nicolae S. Dumitru
- Virgil Măgureanu
- gen. mr. (r) Mugurel Florescu
- amiral (r) Emil „Cico” Dumitrescu
- Cazimir Benedict Ionescu
- Adrian Sârbu
- Miron Cozma
- Matei Drella
- Cornel Burlec Plăieș
- gen. (r) Vasile Dobrinoiu
- col. (r) Petre Petre
- Alexandru Ghinescu
Suspecții:
- gen. mr. (r) Corneliu Diamandescu
- Gheorghe Dobre
- Nicolae Cămărășescu
- Ștefan Bacs
- Nicolae Ciocan
- Nicolae Stanca
- Viorel Temelescu
- Nicolae Miclăuș
- Petru Doroftei
- Petru Braiț
- Gheorghe Marchiș
- col. (r) Titu Bondoc
- Csaba Varga
- Constantin-Ioan Ilinescu
- Gheorghe Soltănel
- Victor Atanasie Stănculescu
- Alecsandru Nădejde
- Vasile Atomulesei
- Petru Gherman
- col. (r) Vasile Constantin
- col. (r) Dumitru Costea
Așadar, la poziția a 14-a, printre suspecți îl regăsim pe Constantin Ilinescu, căruia procurorii militari îi fac următoarea descriere pe scurt: „civil Ilinescu Constantin-Ioan, fiul lui Ioan şi Ana, născut la data de 21.05.1961 în Iscroni, jud. Hunedoara, domiciliu în România, emigrat în SUA la data de 11.07.2005, CNP 1610521205025 – pentru săvârşirea de infracțiuni contra umanității, prevăzută de art. 439 alin. 1 lit. g din Codul penal, cu aplicarea art. 5 C.p.”.
Numele lui Constantin Ilinescu se regăsește apoi insistent în capitolele referitoare la mobilizarea minerilor din Valea Jiului și aducerea lor în București. Concret: la subcapitolele ce descriu agitația din 13 iunie de la Combinatul Minier Petroșani și de la Exploatarea Minieră Aninoasa, unde Ilinescu era lider sindical.
Extrase din rechizitoriul privind mineriada din 13-15 iunie 1990
Combinatul Minier Petroşani (Regia Autonomă a Huilei)
(pag. 193-201 din rechizitoriu)
„În după amiaza zilei de 13 iunie 1990, în jurul orelor 18.00, în biroul directorului general al Combinatului Minier Petroşani, Costinaş Benoni, se aflau ing. Boantă Viorel, ing. Marhan Aurel, ing. Unguraş Leo Ştefan – inspector în cadrul Direcţiei de Protecţie a Muncii – Departamentul Securitate Minieră din cadrul Combinatului Minier Petroşani, care fusese adus de acasă, din dispoziţia directorului general pentru a răspunde la toate telefoanele, inclusiv la telefonul guvernamental.
La un moment dat, a sunat telefonul guvernamental, iar persoana de la celălalt capăt al telefonului s-a recomandat ca fiind consilierul primul-ministru, inculpatul Petre Roman şi a solicitat să vorbească cu o persoană din conducerea Combinatului Minier Petroşani. Între timp, în biroul directorului Costinaş Benoni sosiseră suspecţii Ilinescu Constantin şi Cămărăşescu Nicolae. Ilinescu Constantin a cerut să vorbească la telefonul guvernamental, iar din modul în care a decurs discuţia a reieşit că acesta discuta cu primul-ministru Petre Roman:
«Printre telefoanele primite la un moment dat a sunat şi telefonul guvernamental iar la celălalt capăt al firului s-a prezentat consilierul d-lui Prim-Ministru Petre Roman, dar nu mai reţin cum îl cheamă. Mi-a solicitat să dau la telefon pe cineva din conducerea R.A.H.-ului şi la telefon a vorbit cu dânsul un director dintre cei prezenţi în biroul directorului general, respectiv Marhan Aurel şi Boantă Viorel. Revin şi arăt faptul că între timp, în birou au venit ing. Ilinescu Constantin şi Cămărăşescu Nicolae, ambii de la Mina Aninoasa. În timp ce se vorbea la telefon cu secretarul de stat al primul ministru, domnul ing. Ilinescu Constantin a solicitat telefonul să vorbească el. Din discuţiile avute la telefon am înţeles că acesta vorbea personal cu Primul – ministru Petre Roman, întrucât i s-a adresat cu „Să trăiţi, d-nul Prim-Ministru!”» (declaraţie martor Unguraş Leo Ştefan, vol. 36, filele 80-82).
Discuţia dintre inculpatul Petre Roman şi suspectul Ilinescu Constantin a avut ca obiect solicitarea primului, ca minerii din Valea Jiului să fie mobilizaţi pentru a se deplasa la Bucureşti, în acea noapte. După terminarea acestei discuţii telefonice martorul Unguraş Leo Ştefan a văzut un telex de la Guvernul României, semnat de către inculpatul Petre Roman, care solicita venirea minerilor în capitală, în scopul de a împiedica înlăturarea noii puteri politice. Acelaşi martorul a mai susţinut că suspectul Ilinescu Constantin a avut mai multe convorbiri telefonice, la Bucureşti, purtate pe telefonul guvernamental, unele dintre acestea purtându-le şi la Ministerul Minelor cu inculpatul Burlec Plăieş Cornel:
«Am mai reţinut că răspundea la solicitarea Prim- Ministrului că va mobiliza personal minerii din Valea Jiului pentru a se deplasa la Bucureşti în acea noapte. După ce a terminat convorbirea telefonică am văzut pe masă un telex prin care se solicita deplasarea minerilor la Bucureşti pentru a salva căderea Guvernului, solicitată de Petre Roman.[…] Domnul Ilinescu a avut de mai multe ori convorbiri telefonice cu telefonul guvernamental la Bucureşti unde se pare că a vorbit cu d-nul inginer Burlec Cornel care îndeplinea la acea dată funcţia de Ministru Secretar de Stat» (declaraţie martor Unguraş Leo Ştefan, vol.36, filele 80-82).
Existența telexului trimis de către inculpatul Roman Petre, a fost confirmată și de martora Pătru Maria – secretara directorului general de la R.A.H. Petroşani, în după amiaza zilei de 13.06.1990, în jurul orei 16:00-17:00, a fost chemată de acasă, din dispoziția liderului de sindicat TESA – ing. Botoroagă Ionel, pentru a descuia uşa biroului directorului general ing. Costinaş Benoni, întrucât se primise un telex de la Bucureşti:
«Ajunsă la biroul d-lui Director General, m-am întâlnit cu d-nul Botoroagă Ionel şi mi-a spus că a primit un telex de la Cancelaria Primului-Ministru al Guvernului şi că trebuie să deschid uşa de la biroul d-lui Director General ca să vorbească la Bucureşti pe telefonul Guvernamental. Am deschis uşa şi am stat în anticameră iar la scurt timp au venit două persoane îmbrăcate în civil care mi-au spus că reprezintă Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului şi că s-a primit un fax pentru ei şi au acceptul Directorului General Benoni Costinaş să vorbească la Bucureşti prin telefonul Guvernamental. L-am cunoscut pe unul dintre ei în persoana d-lui ing. de la Aninoasa, Ilinescu C-tin, iar pe celălalt nu l-am cunoscut în acea perioadă dar mai târziu mi s-a spus că este d-nul ing. Cămărăşescu Nicolae. […]
Acel fax a rămas la d-nul Ilinescu C-tin şi de atunci nu mai ştiu ce s-a făcut cu el. Menţionez faptul că pe acel telex era scris următoarele: «Datorită situaţiei încărcate în care se află noua democraţie şi pentru stabilirea situaţiei create în Bucureşti, dorim ca Liga Sindicatelor Miniere să intervină într-un fel în aplanarea situaţiei create». Nu mai reţin exact textul telexului dar reţin că semnătura pe telex aparţinea d-lui Petre Roman, Prim Ministru al Guvernului României de la acea perioadă. Reţin acest amănunt datorită faptului că avea o semnătură foarte frumoasă» (declaraţie martor Pătru Maria, vol. 214, filele 327-328).
Totodată, martorul Cîrciumaru Gheorghe – conducător auto la S.U.C.T., care în acea perioadă era detaşat la Direcţia Financiară din cadrul Combinatului Minier Petroşani, a văzut, în după amiaza zilei de 13 iunie 1990, o hârtie în mâna șefului său Fâcea Constantin – director economic al Regiei, despre care acesta i-a spus că «este telexul prin care se solicita de la Bucureşti plecarea minerilor spre Capitală» (vol. 36, filele 78-79).
La rândul lor şi martorii Marhan Aurel și Fâcea Constantin au confirmat faptul că, în biroul directorului general Costinaş Benoni a fost primit un fax, de la București, de la Secretariatul General al Guvernului, prin care s-a solicitat trimiterea minerilor în capitală, în ziua de 13 iunie 1990.
«Am auzit că ar fi fost un telex de la Secretariatul General al Guvernului prin care s-a solicitat plecarea minerilor la Bucureşti dar eu personal nu l-am văzut. Din câte îmi aduc aminte reţin faptul că ing. Ilinescu Constantin avea în mână o hârtie fără să ştiu cu exactitate ce conţinea» (declaraţie martor Marhan Aurel, vol.36, filele 74-75).
«… arăt faptul că la nivelul conducerii regiei şi a Ministerului Minelor există un fax (Notă telefonică) prin care se solicita deplasarea minerilor la Bucureşti. Acest fax există şi în prezent şi despre acesta poate da relaţii nu numai Miron Cozma ci şi Cornel Burlec ori Benoni Costinaş» (declaraţie martor Fâcea Constantin, vol. 212, filele 21-22).
În urma solicitării primite de la București, suspecţii Ilinescu Constantin-Ioan și Cămărăşescu Nicolae i-au cerut, în jurul orelor 17.30-18.00, dispecerului de serviciu Pop Mihai Gheorghe, să transmită la toate exploatările miniere din subordine, ordinul de încetare a lucrului, urmând ca minerii din schimburile 2 și 3 să vină la Petroșani, pentru a pleca la București. Întrucât dispecerul a refuzat, cei doi au transmis personal ordinul mai sus menționat, prin radio telefon, tuturor exploatărilor miniere (declaraţii martori Botoroagă Ionel și Codrea Ioan).
«În jurul orei 17-18.00 nu reţin exact în data de 13.06.1990 i-am văzut în încăperea dispeceratului pe ing. Ilinescu C-tin şi ing. Cămărăşescu Nic. care solicitau dispecerului d-lui Pop Mihai să transmită unităţilor miniere ordinul ca schimbul III să nu intre la şut şi schimbul II să iasă din mine. Pop Mihai nu a fost de acord cu această solicitare iar atunci cei doi au vorbit prin radio-telefon, prin apel general cu toate unităţile transmiţându-le ordinul mai sus menţionat şi comunicându-le ca să vină la Petroşani pentru a pleca la Buc. pentru a apăra guvernul. […] La un moment dat în camera dispecerului a intrat ing. Botoroagă Ionel, care era de serviciu ca şi mine dar pe probleme de electromecanică…» (declaraţie martor Codrea Ioan, vol. 214, filele 367-368).
«Eu am ajuns la R.A.H. Petroşani în jurul orelor 18.00 şi mergând la dispecer în încăpere i-am găsit pe numiţii Pop Mihai dispecerul din teh.II, ing. Codrea Ioan, ofiţer de serviciu pe probleme de producţie şi probleme miniere şi pe numiţii ing. Ilinescu C-tin şi ing. Cămărăşescu Nicolae, ambii de la mina Aninoasa Întrebându-l pe tehnicianul Pop Mihai ce se întâmplă, acesta mi-a spus că Ilinescu şi Cămărăşescu au vrut să-l oblige pe el să transmită prin radio – telefon la toate minele din vale, ordinul de a se înceta munca, iar minerii din schimbul II şi cei din schimbul III, să vină la Petroşani pentru a pleca la Bucureşti. Întrebându-i pe cei doi, Ilinescu şi Cămărăşescu, cine le-a dat acest ordin, aceştia mi-au spus că au fost sunaţi de la Bucureşti de către gen. Diamandescu şi amiralul Cico Dumitrescu care le-a dat ordin să vină cu minerii la Bucureşti pentru a apăra Guvernul de revolta celor din Piaţa Universităţii» (declaraţie martor Botoroagă Ionel, vol. 214, filele 467-471).
(…) Miron Cozma le-a transmis celorlalţi lideri de sindicat să se deplaseze la unităţile miniere de unde proveneau, pentru a aduce minerii la gara din Petroşani. În timp ce sindicaliştii din Liga Sindicatelor Miniere din Valea Jiului îndeplineau ordinele lui Miron Cozma, de a aduce minerii la gară, aceştia s-au întâlnit şi cu Cămărăşescu Nicolae, Ilinescu Constantin, Danciu Petre şi Dan Florin, care şi ei acţionau pentru scoaterea minerilor din subteran, pentru a-i pregăti de plecarea spre Bucureşti.
«La data de 13.06.1990, în jurul orelor 16.00 mă găseam la sediul Ligii Sindicatelor Miniere, unde se mai găseau Miron Cozma, Ilie Torsan, Gherman Petru, Drella, Brait şi alţii.
Acolo discutam despre situaţia din Bucureşti şi comentam despre apelurile făcute de Ion Iliescu pe postul de Televiziune prin care se cerea cetăţenilor de bună credinţă să meargă să apere Instituţiile statului.
În timp ce se purtau aceste discuţii la Ligă a sunat telefonul la care a răspuns Miron Cozma.
L-am auzit spunând: «Să trăiţi! Am înţeles, o să rezolvăm noi problema», fără să ne spună cu cine a discutat. Noi am înţeles cu toţii că a vorbit cu Ion Iliescu. Eu ştiu că vorbea des cu Ion Iliescu mai arăt că acolo era de faţă şi Brait Petru care era lider sindical la Petrila şi ulterior avea să devină vicepreşedinte al Ligii sau poate chiar era.
În urma telefonului primit Miron Cozma a propus să se supună la vot scoaterea imediată din mină a minerilor şi plecarea la Bucureşti. Până când Cozma a mai dat telefoane grupuri mai mari de mineri de la Dâlja, Livezeni, se adunaseră deja în curtea Combinatului Minier.
Eu personal nu aveam drept de vot, nefiind membru în Consiliul de Coordonare însă au votat cei care erau lideri la Întreprinderile Miniere, votul a fost unanim pentru plecarea la Bucureşti.
După acest vot favorabil, Cozma i-a spus secretarei, care atunci era soţia lui Drella, pe nume Vera, să dea telefoane la dispeceratele unităţilor şi să ceară scoaterea oamenilor de la lucru pentru a pleca urgent la Bucureşti.
După ce această scurtă şedinţă s-a terminat, noi am fost trimişi de Miron Cozma, fiecare la unităţile noastre, având sarcina să aducem oamenii în gara la Petroşani.[…]
Noi, cei de la Aninoasa, am plecat la mină cu maşina, şi când am ajuns în zona numită Şerpărie în cartierul Aeroport, i-am întâlnit pe Cămărăşescu Nicolae, Ilinescu Constantin, Danciu Petre şi Dan Florin, toţi fiind în maşina lui Cămărăşescu.
L-am întrebat pe Cămărăşescu unde merg şi acesta mi-a spus că pleacă la Lupeni şi la alte mine să vadă care este situaţia totodată spunându-mi că la Aninoasa oamenii sunt pregătiţi pentru plecare.[…] Toate acestea se întâmplau spre seară» (declaraţie martor Cîrlig Frideric, vol. 214, filele 482-486).
(…) În vederea mobilizării minerilor pentru a se deplasa la Bucureşti, precum şi pentru ca acestora să li se asigure garniturile de tren s-au implicat, în mod direct, inculpatul Mugurel Florescu care, înainte de a fi numit adjunct al procurorului general al României şi şef al Direcţiei Procuraturilor Militare, fusese consilier al inculpatului Gelu Voican Voiculescu. De precizat că, Mugurel Cristian Florescu şi după numirea în funcţia de adjunct al procurorului general al României mergea, în fiecare zi, după terminarea orelor de program la sediul guvernului şi se implica în activităţi sprecifice fostei sale funcţii. Inculpatul Mugurel Florescu împreună cu col. Tache Viorel şi col. Baiu, ultimii doi ofiţeri în cadrul U.M. 0215, au purtat discuţii telefonice, în după-amiaza şi seara zilei de 13 iunie 1990, cu directorul Combinatului Minier Petroşani, Costinaş Benoni, precum şi cu suspecţii Ilinescu Constantin şi Cămărăşescu Nicolae, pentru ca aceştia să mobilizeze minerii şi să-i aducă, de îndată, în Bucureşti. De asemenea, inculpatul Mugurel Florescu şi cei doi ofiţeri de la U.M. 0215, au avut discuţii telefonice şi la Ministerul Transporturilor, în scopul de a li se asigura minerilor garniturile de tren necesare sosirii lor în Bucureşti.
(…) Concomitent cu acţiunile întreprinse de Miron Cozma, suspecţii Cămărăşescu Nicolae şi Ilinescu Constantin, au acţionat şi ei pentru ca în gara Petroşani să fie aduse trenuri, în vederea plecării minerilor în Bucureşti. În acest scop i-au cerut lui Klaibel Vilhelm, preşedinte al C.P.U.N. Petroşani, să solicite, la staţia C.F.R. Petroşani, transportul pentru circa 3.000 de mineri, pe ruta Petroşani – Bucureşti (vol. 36, filele 86-87).
(…) În data de 13.06.1990, în jurul orei 20.30, au venit la domiciliul martorului Rădoi Dumitru, Ilinescu Constantin, Cămărășescu Nicolae, Danciu Petre și încă un bărbat pe care nu-l cunoștea, care i-au cerut să transporte mineri la București, spunându-i că acesta este ordinul șefului său, Părăianu Marcel.
De la Petroșani au mers la București, două autobuze cu mineri conduse de Rădoi Dumitru (cu mineri de la Petroșani) și Butnaru Ion (care a preluat minerii de la Mina Iscrani), șoferi în cadrul IRTA Petroșani. Până la București, cele două autobuze au fost însoțite de autoturismul propriu al lui Cămărășescu Nicolae, în care se mai aflau Danciu Petru, Popescu Aurelian şi Dan Florin (declaraţie Cămărășescu Nicolae, vol. 214, filele 118-122).
După ce au ajuns în București, au fost conduși de către Ilinescu Constantin-Ioan, acesta aflându-se într-un autoturism Dacia, până în Piața Universității, unde au coborât minerii. Autobuzele au fost parcate în apropierea sediului Guvernului, șoferii fiind conduși de către Ilinescu Constantin-Ioan în clădire, în biroul lui Voiculescu Gelu-Voican.
În seara zilei de 13 iunie 1990, Miron Cozma împreună cu Torsan Ilie, Ilinescu şi alţi lideri s-a ocupat cu îmbarcarea minerilor în trenuri şi programarea plecării acestora către Bucureşti. La plecarea din Petroşani, minerii au luat cu ei cozi de lopeţi, târnăcoape, furtunuri de presiune şi alte obiecte contondente. Minerii au fost îmbrăcaţi în salopetele de lucru (vol. 156, filele 121-124).
În legătură cu evenimentele din 13-15 iunie 1990, suspectul Cămărășescu Nicolae a declarat că, Ilinescu Constantin i-a propus să meargă la Bucureşti şi că impresia sa este că Ilinescu Constantin era cel care suna la toate exploatările miniere, cerând minerilor să meargă spre Bucureşti. Aceştia au mers la primărie şi aici Ilinescu Constantin pare să-l fi sunat pe Gelu Voican Voiculescu, pentru a-l asigura că situaţia era sub control, în legătură cu minerii. Acest lucru se întâmpla în data de 13 iunie, în jurul orei 20:00.
După ce au ajuns în Gara de Nord toţi mineri din Valea Jiului au mers în Piaţa Universităţii, iar liderii acestora, în frunte cu Miron Cozma, au mers în sediul guvernului, unde s-au întâlnit cu Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu. După această întâlnire, Ion Iliescu, a ieşit la balconul Palatului Victoria, însoţit fiind, printre alţii, de Miron Cozma şi Ilinescu Constantin şi le-a cerut minerilor să se deplaseze în Piaţa Universităţii, pentru a face ordine.”
Exploatarea Minieră Aninoasa
(pag. 205-206 din rechizitoriu)
„În data de 13.06.1990, prin radio-telefon, a fost transmis un comunicat de la dispeceratul central al Combinatului Minier Petroșani, prin care se anunța ca minerii din schimbul 2 să iasă din subteran, pentru a pleca spre București, prin gara Petroșani.
Ordinul a fost transmis liderilor sindicali de către Ilinescu Constantin, cu girul conducerii Combinatului Minier Petroșani (ref. declarații Kovacs Sorin Gheorghe, Rusu Valică, vol. 214, filele 402-404, vol. 12, filele 40-45 și 286-291, vol. 156, filele 121-124 și vol. 30, filele 201-102 ).
De asemenea, solicitarea pentru scoaterea din subteran și deplasarea minerilor la București pentru restabilirea situației create de către manifestanți, a fost repetată și în urma convorbirii telefonice din data de 13.06.1990, care a avut loc între inculpaţii Ion Iliescu și Miron Cozma.
În desfășurarea acțiunii deorganizare a minerilor şi deplasarea acestora la Bucureşti au fost angrenaţi toţi liderii sindicali, respectiv Miron Cozma, Cărămăşescu Nicolae, Ilinescu Constantin, Danciu Petre și Dan Florin (declaraţie Cîrlig Fridric, vol. 214, filele 309-316, vol. 16, filele 46 – 50 și vol. 214, filele 482- 486).
În decizia ca minerii de la Exploatarea Minieră Aninoasa să plece la București, a fost implicat şi directorul Petrescu Mircea Dorin.
Minerii urmau să fie însoţiţi de ing. şef producţie Roncea Gheorghe, şeful sect 2 producţie ing. Rusu Valică, Borca Petre, Butnaru Vasile și Avram Ovidiu.
Au ajuns în Capitală, în jurul orelor 03.00-03.30 şi au mers direct la Palatul Victoria.”
Violențele minerilor în București
(pag. 238-244 din rechizitoriu)
„După ce au ajuns în Piaţa Victoriei, liderii de sindicat ai minerilor din Valea Jiului, inculpaţii Miron Cozma, Drella Matei şi suspecţii Ilinescu Constantin, Torsan Ilie şi alţi lideri de sindicat au intrat în sediul Guvernului. La scurt timp, la balconul Palatului Victoria, a apărut inculpatul Ion Iliescu, însoţit de către inculpaţii Gelu Voican Voiculescu, Cazemir Benedict Ionescu, Miron Cozma, suspectul Ilinescu Constantin şi alţii (vol. 211, filele 266-267).
(…) În Piaţa Universităţii, minerii erau coordonaţi de către liderii de sindicat, în mod special de inculpatul Miron Cozma şi suspecţii Cămărăşescu Nicolae şi Ilinescu Constantin. La un moment dat, în zonă, a apărut şi inculpatul Virgil Măgureanu, care şi el coordona minerii, dându-le indicaţii acestora. A mai fost sesizată prezenţa şi a unei persoane, pe nume Ninosu, care a transmis lucrătorilor din subteran că vine din partea lui Ion Iliescu şi a dirijat operaţiunile care trebuiau făcute de către mineri. La rândul său şi inculpatul Gelu Voican Voiculescu a trecut în subordinea sa un grup de mineri cu care s-a deplasat în anumite zone din Capitală, pe motiv că trebuie să reinstaureze ordinea.”
NU E NORMAL ? DAR NU ARE SI PENSIE SPECIALA ? CA TOVARASUL LOR cozma ARE. POATE CHIAR MAI MULTE DAR OR FI SECRETE.
Diaspora a fost infiltrata si pute de securisti, inca de pe vremea lui Ceausescu. Si, evident, SIE si SRI stiu cu exactitate cine este fiecare, inclusiv ambasadorul, consulul, si „minerul”. Si, foarte probabil, atit ambasadorul, cit si consulul, stiu cine este „minerul”. Ei ai chiar misiunea de a-i coordona pe toti acesti „mineri”. Tot ce se poate spune este ca trebuie sa ne fie sila de astfel de reprezentanti ai Romaniei, atit in SUA, cit si in restul tarilor pe unde s-or afla, mai ales ca dinsii sint platiti din banii publici sa reprezinte Romania, insa, in fapt, nu reprezinta decit clica securisto-sereisto-sieista care a pus mina pe tara, si a subjugat-o, in primul rind pentru binele si in avantajul clicii respective, dar in dezavantajul, si spre pierderea populimii ordinare. Pentru toti acestia, urez un „hai sictir” calduros!
Candva, PNL era (parea) una. PSD alta, Iohannisa vea o anumita „culoare”, ortacul devine monarhist. Iar poporul nu mai stie ce e cu el..
Devine clar ca inainte jucau niste roluri precis indrumai de regizor, iar acum le-au incurcat si intra unul in textulul celuilalt.
O fi patit regizorul ceva, sau caracatitei i s-au incurcat si innodat intre ele tentacolele?