Actorul Mitică Popescu a încetat din viaţă, marți, 3 ianuarie, la vârsta de 86 de ani, din cauza unor afecțiuni grave. Legendarul actor a dat viață, pe scenă și în filme, unor personaje memorabile, precum „Cocoşilă” din „Moromeţii” (regia Stere Gulea, după romanul lui Marin Preda). Dar Mitică Popescu a jucat un rol dramatic și în propria-i viață, fiind deținut politic timp de trei ani (1958-1961), în lagăre cumplite, precum Periprava și Salcia – în Balta Brăilei.
Mitică Popescu: 2 decembrie 1936 – 3 ianuarie 2023
Născut pe 2 decembrie 1936 la București, Mitică Popescu și-a găsit sfârșitul după 86 de ani și o lună, în Spitalul Elias din Capitală. Marele actor era internat din luna decembrie, iar reprezentanții spitalului au fost cei care au anunțat decesul.
Ulterior, familia actorului a transmis, printr-un comunicat, că Mitică Popescu s-a stins din viață „după afecțiuni grave și o suferință de scurtă durată”.
Comunicatul familiei lui Mitică Popescu
„Îndrăgitul actor Mitică Popescu s-a stins din viață după afecțiuni grave și o suferință de scurtă durată. A înfruntat totul până în ultimele clipe cu curaj și cu simțul umorului care l-a făcut atât de deosebit printre «monștrii sacri» ai teatrului și filmului românesc.
S-a încercat tot posibilul de către personalul medical, care merită recunoștință, dar boala n-a putut fi învinsă.
Mitică Popescu și-a trăit ultimii ani din viață cu demnitate și în confortul meritat după o îndelungată carieră de succes.
Chiar dacă a mai avut puține apariții publice, s-a bucurat tot timpul de dragostea și admirația tuturor celor care l-au cunoscut sau întâlnit, de respectul și prietenia unanimă a membrilor activi din galeria clubului Rapid București, de afecțiunea și căldura familiei care i-a fost mereu alături.”
VIDEO: Mitică Popescu – ultimul dans pe Calea Victoriei
Închis la Jilava, Periprava și Salcia
În 1958, în plină dictatură comunistă, Mitică Popescu a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru că nu şi-a turnat nişte prieteni care, la o petrecere, au spus că vor să plece în America. Peste ani, el a povestit cumplita încercare prin care a trecut în tinerele, pe când avea 21-24 de ani.
Mitică Popescu: „Eram la nişte vecini, de un Sfântu Ştefan, la onomastica unui prieten. Din una-n alta, cum povesteşti la întâlnirile astea tot ce-ţi trece prin minte, unii au spus că vor să plece în America. Eram în 1958. Mie mi-a intrat pe o ureche şi mi-a ieşit pe cealaltă. După câteva zile mă trezesc umflat de Securitate. Am fost fost condamnat pentru «nedenunţare de acte preparatorii pentru trecerea frontierei».”
Pe Fişa matricolă penală care i-a fost întocmită scrie însă că Dumitru Popescu, student în anul II la Teatru în momentul reţinerii, fusese arestat de Securitate, pe 5 noiembrie 1958, „pentru faptul de «trădare şi trecere de frontieră»”.
Actorul neagă categoric: „E o tâmpenie. N-am avut niciun gând să fug. D-aia mi-au şi dat doar trei ani. Ceilalţi au luat între 8 şi 12 ani. Eu am luat minim de pedeapsă. Alta mai mică nici nu exista”.
După condamnare, a fost încarcerat la data de 9 februarie 1959.
Mitică Popescu: „După arestare, o perioadă nu ne-au scos la muncă. Aşa era atunci. În vară, prin iunie, ne-au mutat, însă, de la Jilava la Periprava, la munci agricole, la porumb. E drept că n-am stat acolo decât vreo trei luni, până în septembrie. Pe urmă, ne-au mutat iar, în Balta Brăilei, la Salcia, într-o colonie de muncă – am lucrat la dig, la canalele de desecare. La Salcia am stat până în noiembrie 1961, când m-au liberat”.
Actorul îşi amintea suferinţele îndurate la Periprava: „Foamea era îngrozitoare. Ne dădea o zeamă de arpacaş şi un colţ de pâine. Mâncai cel mai bine când visai. Apa pe care o beam era scoasă direct din Dunăre, iar ţânţarii ne mâncau de vii”.
Tratamentul de exterminare a continuat la Salcia: „A venit tifoida peste noi; muncile erau crâncene. Mulţi au murit de foame şi de epuizare. Alţii – de inimă rea. N-aveam voie să primim pachet sau să ne vedem rudele. Eram rupţi complet de lume. Oamenii, săracii, nu ştiau ce le face copilul; dacă le mai trăiesc părinţii; ce e cu soţia… Nimic. Sincer, eu am avut şansa că eram tânăr. Dar pentru cei în vârstă era îngrozitor. Se muncea pe rupte, trebuia să faci norma. Dacă nu, bătaia ta n-o lua nimeni”.
În 1961, când i-au dat drumul din puşcărie, securiştii i-au pus în vedere să nu spună nimic despre ce a trăit în aceşti ani. „Mă urmăreau zi de zi. Toţi eram urmăriţi atunci, dar noi, ăştia cu «tinicheaua», în mod special. Fusesem dat afară din Institut, aveam probleme la dosar, nu mai aveam niciun rost. Abia după trei ani mi s-a permis să dau un nou examen la Teatru; şi asta, datorită unor oameni care m-au apreciat în primii doi ani de şcoală”.
Marea actriță Leopoldina Bălănuță i-a fost soție 21 de ani
Mitică Popescu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L. Caragiale” din Bucureşti în 1967, după a doua admitere și după experiența carcerală.
A urcat pe scena Teatrului Naţional ”Mihai Eminescu” din Timişoara, dar a jucat şi la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, precizează Cinemagia.ro.
La Teatrul Mic din Bucureşti a debutat în 1973, în piesa „Philadelphia, eşti a mea” de Brian Friel, în regia Soranei Coroamă Stanca. În anul următor a jucat în spectacolul „Matca” de Marin Sorescu, în care a interpretat rolul logodnicului, alături de regretata actriţă Leopoldina Bălănuţă, care avea să-i fie soţie din 1977 până la moartea acesteia, în 1998.
A rămas fidel Teatrului Mic, unde a jucat până în 2010, adică 37 de ani.
A realizat roluri de excepţie în piese de teatru precum:
- 1976: „Cititorul de contor” de Paul Everac (regia Paul Everac)
- 1978: „Să îmbrăcăm pe cei goi” de Luigi Pirandello (regia Cătălina Buzoianu)
- 1980: „Maestrul şi Margareta” de Bulgakov (regia Cătălina Buzoianu)
- 1981: „Nişte ţărani” de Dinu Săraru (regia Cătălina Buzoianu)
- 1986: „O femeie drăguţă cu o floare şi ferestre spre nord” de Eduard Radzinski (regia Dragoş Galgoţiu)
- 1993: „Pescăruşul de Cehov (regia Cătălina Buzoianu)
- 1996: „Cum vă place” de William Shakespeare (regia Nona Ciobanu)
- 1999: „Sonata fantomelor” de August Strindberg (regia Cătălina Buzoianu)
- 1999: „Şcoala femeilor” de Molière (regia Alexandru Dabija)
- 1999: „Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni (regia Mihai Constantin Ranin)
- 2000: „Viitorul e maculatură” de Vlad Zografi (regia Nona Ciobanu)
- 2004: „Alex şi Morris” de Michael Elkin (regia Gelu Colceag)
- 2007: „Colonia îngerilor” de Ştefan Caraman (regia Nona Ciobanu).
L-a jucat pe Cocoșilă în „Moromeții”
În cariera cinematografică a lui Mitică Popescu, memorabil rămâne rolul lui Cocoşilă din filmul „Moromeţii”, regizat de Stere Gulea în 1987, după romanul omonim al lui Marin Preda. În această peliculă de excepție, Mitică Popescu a jucat – printre alții – alături de Victor Rebengiuc şi Luminiţa Gheorghiu.
Un alt rol de referinţă este cel din filmul „Vânătoarea de vulpi” (regia Mircea Daneliuc, 1980), ecranizare a romanului „Nişte ţărani” de Dinu Săraru.
Filmografia sa mai include roluri în filme precum:
- 1973: „Stejar, extremă urgenţă” (regia Dinu Cocea)
- 1976: „Mere roşii” (regia Alexandru Tatos)
- 1981: „De ce trag clopotele, Mitică?” (regia Lucian Pintilie)
- 1981: „Înghiţitorul de săbii” (regia Alexa Visarion)
- 1985: „Glissando” (regia Mircea Daneliuc)
- 1985: „Căsătorie cu repetiţie” (regia Virgil Calotescu)
- 1988: „Secretul armei… secrete” (regia Alexandru Tatos)
- 1993: „Cel mai iubit dintre pământeni” (regia Şerban Marinescu)
- 2003: „Dulcea saună a morţii” (regia Andrei Blaier)
- 2006: „Păcală se întoarce” (regia Geo Saizescu)
- 2007: „Ticăloşii” (regia Şerban Marinescu)
- 2011: „Umilinţă” (regia Cătălin Apostol).
Mitică Popescu a fost prezentatorul uneia dintre cele mai longevive producţii TVR, emisiunea „D’ale lui Mitică”, difuzată din 1999 la postul TVR 2.
VIDEO: Mitică Popescu în „Moromeții” (Cocoșilă)
România TV l-a „omorât” pe Mitică Dragomir!
Moartea lui Mitică Popescu a prilejuit și o gafă de proporții, la o televiziune care e campioana gafelor și a intoxicărilor de presă: România TV. În vreme ce pe ecran scria cu litere mari „A murit Mitică Popescu”, prezentatoarea Cristian Herea a glăsuit: „A murit Mitică Dragomir”! Angajata fugarului Sebastian Ghiță n-a făcut nicio rectificare, nici vreun alt coleg al ei n-a simțit nevoia să îndrepte eroarea.
Mitică Dragomir nu are nicio legătură cu lumea teatrului sau a cinematografiei, ci cu fotbalul (conducător de club și al Ligii Profesioniste de Fotbal) și cu deputăția (la PRM-ul lui C. V. Tudor, în 2000-2008).
Confuzia de la RTV este o adevărată oroare: Mitică Popescu a fost deținut în lagărele comuniste, Dumitru Dragomir a fost exponentul și profitorul regimului comunist!
Drum lin, maestre, printre astre, ca noi… ramanem cu-ale noastre!