Exact în urmă cu 30 de ani, în dimineața zilei de 14 iunie 1990, Ion Iliescu, președintele proaspăt ales al României, le mulțumea minerilor că au răspuns la chemarea sa de a veni în București și îi trimitea pe străzile orașului, să bată locuitorii.
Nimeni dintre criminalii care au organizat represiunea opoziției din 13-15 iunie 1990 nu a plătit nici până în ziua de azi. Iliescu a coordonat metamorfoza partidului comunist în FSN, PSDR și, apoi, în PSD, iar azi își consumă în tihnă pensia specială, beneficiind de toate privilegiile unui fost șef de stat. Locotenenții săi de atunci sunt care prin Parlament, care în fruntea unor instituții, care la pensie, ținând lecții de morală și democrație.
Exact acum 30 de ani, Ion Iliescu, părintele PSD, trimitea “delegația de mineri” să bată oamenii în București și să devasteze sediile partidelor de opoziție
În zorii zilei de 14 iunie 1990, circa 11.000 de mineri aduși de guvernul FSN cu trenuri speciale din Valea Jiului în București erau întâmpinați de președintele țării, Ion Iliescu, în Piața Victoriei. De la balconul Palatului Victoria, Iliescu le-a adresat un mesaj care constituia o instigare clară la violență: ”Dragi mineri, mă adresez dumneavoastră de această dată, mulțumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care și de astă-dată l-ați dat, la chemarea noastră. Delegația de mineri, în frunte cu domnul Cozma, se va deplasa spre Piața Universității, pe care vrem să o reocupați dumneavoastră”.
Piața Universității nu era ocupată de nimeni, pentru a fi nevoie ca minerii să o “reocupe”. Dar formularea lui Iliescu era în concordanță cu narativul puterii care, în zorii zilei precedente, demarase operațiunea de nimicire totală a opoziției din România.
După o campanie electorală plină de abuzuri și de manipulări, asemănătoare cu cele din perioada 1945-1946, partidul comunist rebotezat Frontul Salvării Naționale după căderea lui Ceaușescu a obținut, pe 20 mai 1990, o victorie zdrobitoare în alegeri. Iliescu a fost ales cu 85% din sufragii, iar FSN a câștigat Parlamentul, obținând 67% din voturi și 76% din locuri la redistribuire.
După acest succes, Iliescu și oamenii Moscovei care preluaseră puterea la București și făcuseră FSN (PSD-ul de azi) au decis că pot pune punct, fără primejdie, fenomenului Piața Universității – un șir de manifestații-maraton pentru democrație.
Minerii au bătut tot ce mișca și semăna a simpatizant al opoziției în București. Au fost devastate sediile partidelor liberal și țărănesc și sediile ziarelor
Pe 13 iunie, forțele de ordine au năvălit în Piață și i-au arestat pe puținii manifestați care mai erau acolo. Ulterior, pe străzi au izbucnit lupte, pentru că protestatarii s-au regrupat și au cerut eliberarea celor reținuți, iar Puterea a creat o serie de diversiuni. Securiști și polițiști în civil au atacat cu sticle incendiare clădirea Ministerului de Interne, iar forțele de ordine și-au incendiat propriile autobuze, în baza unui plan prestabilit cu Ion Iliescu.
Întregii țări i s-au prezentat evenimentele, la posturile TVR și Radio România, controlate de FSN, ca o încercare de lovitură de stat pusă la cale de legionari, țărăniști, liberali și occidentali.
Manipulați, îngroziți de ceea ce li se spunea că se întâmplă la București, minerii s-au îmbarcat în grabă în trenurile puse la dispoziție și au venit în Capitală, conduși de Miron Cozma și alți lideri mână-n mână cu Iliescu.
Începând cu 14 iunie, în oraș s-a dezlănțuit teroarea. Hoardele de ortaci, însoțite de securiști în civil care-i coordonau, au bătut sute de oameni și au vandalizat zeci de clădiri. Oricine era zărit și avea o înfățișare mai neobișnuită pentru acele vremuri – părul lung, barbă, blugi, cercel în ureche – era bătut cu bestialitate.
Victime predilecte au fost și cei care păreau a fi intelectuali. În multe situații era suficient să ai ochelari sau să porți în mână ceva ce putea fi o geantă cu cursuri sau manuale ca să devii o țintă.
Un miner a vrut să-i reteze cu o secure capul lui Marian Munteanu
Sediile partidelor și ale ziarelor de opoziție au fost distruse. Echipe de mineri au fost trimise să-i caute pe politicienii liberali și țărăniști, precum și pe liderii societății civile și pe ziariștii care scriau critic la adresa FSN și a lui Ion Iliescu.
Din fericire, fiind weekend, sediile partidelor și ale redacțiilor erau mai mult goale.
Totuși, câțiva oameni au fost prinși și aproape uciși. Printre ei, liderul studenților, Marian Munteanu, căruia, după ce a fost bătut cumplit, un miner a vrut să-i reteze capul cu o secure.
