Recent am scris în „Făclia” (26 martie) despre „O prietenie sinceră”, descriind în acel articol o seară culturală și culinară deosebit de agreabilă organizată de Comunitatea Evreilor din Cluj și având ca invitați de onoare pe presedinții și membrii comunităților armene din Cluj și din Gherla (Armenopolis).
Între aceste comunități etnice există, de mult timp, o relație de deosebit respect reciproc și strânsă prietenie, în bună masură (și) ca urmare a trecutului extrem de tragic prin care au trecut atât evreii (Holocaustul), cât și armenii (Genocidul provocat de turci).
Îmi exprimam părerea că toate grupurile etnice din Cluj ar trebui să trăiască în armonie și prietenie, respectând tradițiile, religia, obiceiurile și bucătăria fiecărui grup etnic. Îmi exprim convingerea că acest lucru este perfect realizabil în Clujul nostru iubit. Iar exemplul de strânsă prietenie între evrei și armeni este cea mai concludentă dovadă în acest sens.
„Soția mea”, Shania Twain
Așa cum unii dintre dumneavoastră știți, eu locuiesc în Canada din anul 1985. Din 1994 locuiesc la Matheson, o suburbie a orașului Timmins, în cea mai prosperă provincie a Canadei: Ontario.
Aș dori să vă prezint Festivalul Multicultural care are loc anual, la sfârșit de mai, la Timmins.
Timmins, acest frumos oraș la nord de Toronto (nu destul de la nord, cum ne amuzăm uneori cei de-aici), este orașul în care s-a născut, a trăit și a lucrat (la McDonald’s) celebra Shania Twain înainte să devină o supervedetă mondială. Întâmplător o cunosc personal și le spun unora, câte-odată, în glumă, că a fost prima mea soție. Când ei se amuză de „poantă”, eu scot câteva poze cu noi doi și amicii îngălbenesc!!!
Iată că e în sfârșit primăvară și la noi.
Duminică, 26 mai 2019, a avut loc la Timmins tradiționalul Festival Multicultural.
Ce este acest festival?
În primul rând, vă voi scrie câteva generalități, după care voi descrie Festivalul cel mai recent, adică cel de anul trecut.
Acest festival adună la un loc reprezentanți din toate (sau din majoritatea) grupurile etnice care trăiesc în oraș. La festival are loc o paradă, au loc manifestări culturale, iar fiecare „țară” trebuie să participe cu mâncare tradițională de „acasă”, care se vinde numeroselor persoane care vin cu mic, cu mare, de ani de zile, la acest festival.
Acest Festival, practic, apropie oamenii, indiferent de unde provin, și demonstrează foarte clar că grupuri etnice foarte diverse pot trăi în perfectă armonie în același oraș, unde toți se străduiesc să construiască un oraș mai frumos, mai prosper și mai divers, pentru toți și în primul rând pentru copii și generațiile viitoare.
Nu doar imigranții iubesc acest festival; localnicii, adică cei născuți pe-aici, în special anglofoni (englezi, irlandezi, scoțieni) și francofoni (cu „rădăcini” franceze), apreciază enorm acest Festival deoarece au ocazia să cunoască „pe viu” reprezentanți din toate comunitățile etnice și învață despre cultura lor. Și, poate mai presus de toate, se ospătează și savurează toate bunătățile posibile și imposibile, pregătite de diversele grupuri etnice. Învățând mai mult despre cultura și tradițiile altor țări, localnicii devin mai toleranți și mai generoși.
Liliana năzdrăvana
Să vedem acum cum s-a desfășurat Festivalul Multicultural din Timmins, ediția 48, duminică, 26 mai 2019.
Întâmplarea a făcut ca, prin coincidență, în chiar aceeași zi să se desfășoare în Romania alegeri (importanța lor a fost mai mare decât în alegerile precedente, din motive bine știute). Din păcate, o spun cu profund regret, conform „tradiției”, noi, românii care locuim ceva mai departe de marile metropole Toronto și Montreal – și care, prin activitatea noastră, aducem cinste României, țara din care am venit -, nu am avut posibilitatea să votăm nici de această dată. Sau, mai pe românește, după ceva agitație (acu’ câțiva ani) și cuvinte nu foarte politicoase către Guvern, lucrurile au reintrat în „normal”…
Comunitatea românească a anunțat că va participa la Festival. La fel și câteva țări din Africa (Ghana, Camerun, Africa de Sud) și din Caraibe (Trinidad-Tobago, Jamaica, St. Vincent, Haiti), care și-au anunțat participarea, grupându-se împreună.
Câțiva reprezentanți au fost invitați la Primărie, unde li s-au făcut poze. Printre cei prezenți a fost și reprezentanta noastră, Liliana („fuge, fuge nădrăvana”, cum zicea atât de îndrăgitul cântec…) Brăilescu din Tecuci și apoi Galați, căsătorită cu un domn de origine indiană, dl Raj Mohanty.
România și Aborigenii, la Parada Națiunilor
A sosit și ziua Festivalului – care a fost intens mediatizată, atrăgând nu doar public din oraș, ci și din zone aflate la 3-4 ore de călătorie cu mașina.
Festivalul trebuia să se deschidă la ora 12.30, ceea ce s-a și întâmplat, dar de pe la ora 11.00 foarte greu puteai găsi loc de parcare și doar la ceva distanță. (M-am simțit aproape ca la Cluj, unde mergi la Operă și parchezi în Florești – cu deosebirea că la Timmins am reușit, totuși, într-un final, să parcăm în apropierea „obiectivului”).
Festivalul s-a desfășurat în enormul centru cultural „McIntyre” (din cartierul „Schumacher”), pe care eu îl cunosc foarte bine deoarece în marile Săli de Bal am cântat, realizând cu formația „The Timmins All Star Big Band”, mulți ani consecutivi, Show-ul de Anul Nou.
Festivalul a avut loc în Arena de hochei. A fost o zi superbă, însorită și călduroasă. La intrare nu se vindeau bilete; intrarea se făcea pe baza unor donații, mai degrabă simbolice.
Odată intrați, oamenii își căutau locurile preferate în tribune. Foarte multă lume a venit sub formă de trei generații: bunici, copii și nepoți.
În incinta patinoarului, pe margine, chiar în fața panourilor de plastic transparent (care îi protejează pe spectatori la meciurile de hochei), s-au instalat standurile diferitelor „țări” participante. Lumea nu avea încă voie să intre, trebuia să stea în tribune.
În mijlocul patinoarului s-a construit o scena pătrată, asemănătoare cu un ring de box, dar ceva mai mare, pentru programul artistic.
La început s-a intonat, firește, Imnul Național al Canadei – „O, Canada” -, compus de Calixha Lavalee, care, în mod întâmplător, a fost străbunicul unei paciente din clinica („parohia”) mea.
În continuare au ținut scurte cuvântări primarul din Timmins și doi parlamentari care reprezintă orașul și întreaga zonă.
Apoi a început Parada Națiunilor, care s-a desfășurat în mod identic cu paradele de la Jocurile Olimpice. Au participat următoarele „țări” (reprezentate de grupurile etnice din oraș): Austria, China, Croația, Filipine, Finlanda, Germania, India, Italia, Jamaica, Olanda, Peru, România, Scoția, Ucraina, plus Aborigenii, Grupul Francofon, Țările din Caraibe (Haiti, St Vincent, Trinidad-Tobago) și Țările Africane (Ghana, Camerun, Africa de Sud).
Un lanț de necazuri și o veste bună: sosirea Părintelui Stelian
S-a scos în evidență că, pe lângă țările de-acum „consacrate”, vor apărea și oaspeți noi: Țările Africane și Țările din Caraibe (sub forma a două grupuri compacte), precum și România.
În această afirmație s-a strecurat o eroare. În sensul că, în trecut, timp de mulți ani, România a participat la acest festival. Totuși, în ultimii 2-3 ani, România nu a participat, din diverse motive.
La sfârșit de 2015, Diana și George Stoian – un cuplu extrem de iubit, reprezentanți de frunte ai comunității române din Timmins – au decedat, amândoi, în doar 10 zile.
Ulterior a decedat și Părintele Jivcu, de loc din Cluj, la venerabila vârstă de 92 de ani.
Aceste decese și lipsa serviciilor religioase pentru comunitatea română au dus la scăderea evidentă a moralului comunității.
Apoi, câteva familii de români foarte îndrăgite s-au mutat în alte orașe.
În fine, de parcă aceste evenimente nu ar fi fost de ajuns, mai mulți membri ai micii comunități române din Timmins s-au îmbolnăvit foarte grav, viața lor fiind în pericol (unul dintre ei fiind chiar subsemnatul). Dar, din fericire, toți au trecut cu bine peste boală.
Recent a sosit în oraș Părintele Stelian Orlando Geonea și moralul comunității s-a îmbunătățit semnificativ. În aceste condiții, am hotărât ca România să revină în rândul participantelor la Festivalul Multicultural. Până la urmă, deși suntem foarte puțini, noi, românii, am adus și continuăm să avem un aport substanțial la bunăstarea orașului și a districtului. Și atunci, de ce să ne ascundem?!
Între sarmale și ardei umpluți
La paradă, fiecare mini-delegație avea un port-drapel. Unele comunități au trimis la paradă o singură persoană, amintind de unele țări liliputane participante la Olimpiade (Guam, Nauru, Samoa, San Marino etc.); în cazull acestor țări minuscule, singurul sportiv era în același timp port-drapel, competitor, antrenor, preparator fizic, manager, psiholog, doctor, spectator, securist, gazetar, bucătar etc.
Fiecare port-drapel urca pe scenă, iar la sfârșit, în aplauzele publicului, pe scenă s-au aflat toate țările, cu steagurile respective.
Atunci, ușile s-au deschis larg și mulțimea a fost îndemnată („slobozită”, ca să nu spun „asmuțită”) în patinoar, pentru a urmări programul artistic și mai ales pentru a se desfăta cu bunătațile de pe mese, unele aduse din afară, direct de pe grill.
În doar câteva minute s-au făcut cozi la diferitele standuri. Apoi, lumea a început să migreze de la stand la stand, iar când nu au mai putut mânca, dar au văzut ceva apetisant, au cumpărat să ducă și acasă, la pachet.
La standul românesc, frumos împodobit cu harta României – un steag tricolor pe masă (a fost steagul meu, care a stat pe biroul cabinetului meu medical timp de 32 de ani!). S-au servit ardei umpluți delicioși, precum și prăjituri și cozonaci tradiționali. Toate aceste bunătăți au făcut deliciul clienților. Unii, cu mai multă „experiență”, au fost puțin surprinși – neplăcut – de faptul că românii nu au pregătit minunatele sarmale, ca în urmă cu ani… Acum, ce să facem? Am dorit și noi să prezentăm și alte bunătăți de-ale noastre… cu atât mai mult cu cât bunul nostru prieten, distinsul și extrem de apreciatul inginer Iulian Radu (a nu se confunda cu arbitrul de fotbal cu același nume!), care prepara cele mai bune sarmale, era plecat să-și viziteze mama în România.
La standul românesc s-au aflat Anca Radu (avocat), Liliana Mohanty (profesoară), Oana Cristea (avocată, care s-a mutat de curând la Timmins), Carmen Radu (profesoară) și subsemnatul George Freundlich (medic premiant, directorul Spitalului „Bingham Memorial”).
Ulterior ni s-a alăturat și Părintele Stelian Orlando, care a sosit direct de la Biserica Românească „St Mary’s”, după slujba religioasă.
Nu toți românii din Timmins și din zonă au venit la acest festival, unii alegând să-și petreacă duminica în alte feluri.
Iată și un fapt mai deosebit. Dacă Liliana Mohanty s-a aflat la standul românesc, soțul ei, dl Raj, s-a aflat la standul indian. Când totul s-a terminat, și-au adunat „jucăriile” – adică pe cei doi copii adorabili – și, obosiți, dar fericiți, au plecat acasă.
Pe tot parcursul fiestei culinare, pe scenă a avut loc un program artistic cu ansambluri de dans ucrainene, tradiții chinezești, coruri etc. Comunitatea română a fost reprezentată de o elevă de la Liceul de Muzică, Eva Miller (ai cărei bunici sunt români), care a cântat foarte frumos la vioară.
Festivalul a fost filmat de mai multe televiziuni, iar gazetarii diverselor ziare – între câte o gustare – luau de zor interviuri la diferite standuri.
Au existat numeroase băuturi răcoritoare de toate felurile, nu însă și alcool. În felul acesta, s-au prevenit posibile momente penibile, iar fiecare putea să meargă liniștit la mașină și să conducă în siguranță.
La sfârșit, spectatorii și-au manifestat bucuria, entuziasmul și aprecierea pentru organizarea acestui foarte popular festival și au promis că vor reveni cu plăcere la edițiile viitoare.
Pledoarie pentru un „Festival Multicultural Clujean”
Cum eu sunt clujean, mă gândesc că orașul tinereții mele – dar și altele, cu Bucureștiul în frunte – s-ar putea inspira din modelul candian, pe care l-am îndrăgit la Timmins. Clujul este un oraș cosmopolit și tot mai multe persoane din străinătate (în principal, recenți absolvenți de facultate) hotărăsc să se stabilească în această citadelă universitară a Ardealului. În afară de majoritatea populației, care este de etnie română, avem la Cluj și maghiari, germani, evrei, armeni, și – mai recent – mini-comunități de francezi, portughezi, brazilieni, chinezi, arabi, africani etc. Având ca model Festivalul Multicultural din Timmins, Clujul ar putea și ar trebui să organizeze un festival asemănător.
Permiteți-mi să-mi exprim speranța, convingerea chiar, că este doar o chestiune de timp pâna când vom participa cu bucurie, entuziasm și mândrie la un eveniment deosebit: „Festivalul Multicultural Clujean”.
Dr. George V. Freundlich
Matheson-Timmins, Ontario, Canada
DE ACELAȘI AUTOR:
Nota redacției
- George Valentin Freundlich este muzician și medic, născut și educat la Cluj-Napoca.
- A absolvit Liceul de Muzică (pian, vioară, trombon) în 1975 și Universitatea de Medicină și Farmacie (cu nota 10!) în 1982.
- De 35 de ani trăiește în Canada, unde a realizat o carieră strălucită. Distins cu numeroase și foarte prestigioase diplome, premii, medalii și ordine.
- Director emerit al „Bingham Memorial Hospital” din Timmins, statul Ontario (recent pensionat).
- 1994-2019: membru al Timmins Symphony Orchestra (la trombon) și al celebrului The Timmins All Star Big Band.
- Din 1997: membru în Board of Directors „Orchestras Canada”.
- În 2005 a creat un dublu CD „Royal Opera Gala”, care s-a bucurat de un enorm succes (s-a epuizat în 3 zile).
- Din 2006: „Fellow & Benefactor” Metropolitan Opera House – New York. Scrie recenzii despre spectacole la MET.
- În 2008 a fost distins cu Marele Premiu de Excelență în Practică Medicală „Council Award”, echivalent cu „Medicul Anului”.
- Cel mai tânăr personaj din dicționarul „Clujeni ai secolului XX”, ediția 2000.
- Membru fondator și colaborator la publicația „Viața Transilvaniei” (2006).
- Globe-trotter extrem de activ, a vizitat circa 100 de țări (a lucrat la Cercul Polar de Nord și în Antarctica) și este corespondent „TripAdvisor” (evaluator de restaurante și hoteluri).
- Premiat de Ministerul Afacerilor Externe al României cu „Diploma de Umanitate, Filantropie și Ambasador Cultural” (2012).
