Minunată punerea în scenă a lui „Richard al III-lea” de către regizorul Andrei Șerban! Am fost vineri seara la premiera de la Teatrul Bulandra, sala „Liviu Ciulei” (la Izvor), și am descoperit un Shakespeare modern, capabil să te captiveze timp de trei ore și jumătate.
Inteligența artistică a lui Andrei Șerban, grefată pe o creativitate pe care numai geniul o poate da, a făcut din clasicul „Richard al III-lea” – jucat și răsjucat pe scenele lumii – o bijuterie de o actualitate zguduitoare. Marele regizor pune în gura personajelor sale, cu o ușurință de maestru, replici culese din realitatea vremurilor pe care le trăim.
Nu voi povesti piesa, pentru că nu e nimic de povestit, ci e totul de văzut. Voi trece în revistă doar secvențele în care Andrei Șerban îl pune pe abjectul baron de Teleorman, pentru câteva zeci de secunde, în carcasa monstruoasă a unui rege nebun, ori când replica ticălos-arogantă a ministrului Ciordache – creatură perfect shakesperiană – e rostită de un personaj care vine din secolul al XV-lea.
- „Țara este capturată de hoți și de infractori și noi nu facem nimic?!”, strigă un personaj – nu mai țin minte care, dar nu are importanță -, și strigă cu repetiție, ridicând nivelul așteptărilor pentru o sală fremătândă.
- „Cum comentați atacul asupra justiției, domnule primar?”, este întrebat Lordul Primar al Londrei, interpretat de George Ivașcu. Iar Lordul Primar dă din colț în colț, așa cum și actorul Ivașcu a dat pe scena noastră valahă, pe când era ministrul Culturii pe mâna primăriței Firea…
- „Altă întrebare!”, sună arogant replica unui personaj din urmă cu cinci secole și jumătate, precursor britanic al ciordacului valah.
- „Toți hoții și borfașii care fac rău țării ca să-și facă lor bine. (…) Să nu se mai întoarcă niciodată aceste vremuri blestemate!”, se aude vocea tunătoare a lui Lady Anne, ducesă veselă și regină tristă (aka Alexandra Fasolă), în monologul final cu valoare de proclamație civică.
- Momentul de electrizare maximă a sălii i-a aparținut însă lui Richard al III-lea (Marius Manole), regele nebun. Lui i-a încredințat regizorul Andrei Șerban monologul dragneo-teleormănean cu iz shakespearian, în toată splendoarea demenței lui: „Vreți să continuăm? Aveți curaj? Aveți curaj să rezistați la ceea ce se va întâmpla în continuare? Nu aveți ezitări? Vreți să mergem împreună? Și vă pun o ultimă întrebare – unii mi-au zis să n-o pun, alții mi-au zis s-o pun… Vreți să fiu conducătorul vostru?” Și: „Vreți să fiu conducătorul vostru?!” Și: „Vreți să fiu conducătorul vostru?!” Și… Huo, nebunule!
Coincidența – sau poate nu – a făcut ca rolul principal în această piesă totală să fie jucat de Marius Manole, unul dintre motoarele rezistenței civice sin ultimii doi ani. Un actor formidabil și un cetățean remarcabil.
Toate aceste secvențe – deosebit de inspirate – ocupă câteva minute dintr-o piesă de trei ore și jumătate. Restul e artă pură, marca Andrei Șerban. Dacă aveți ocazia s-o vedeți, nu vă refuzați acest privilegiu!
Andrei Șerban: „Am avut un vis în care apărea Shakespeare ca să-mi facă o confesiune «în exclusivitate» despre cât de mult l-a iubit el pe Richard al III-lea. A mai adăugat un alt detaliu, acela că i-a iubit la fel de mult și pe Iago și pe Edmund… cât și pe alți bastarzi ticăloși. Și e de înțeles, cum altfel ar fi putut să creeze autorul personaje atât de adevărate, credibile și complexe dacă i-ar fi detestat, condamnat și urât? De aceea am simțit nevoia, punând în scenă piesa, să mă apropii de Richard ca să-l înțeleg în toată umanitatea și complexitatea lui. Am refuzat deci să-l numesc monstru. Evident, nu ajută la nimic să judeci și să disprețuiești un personaj, dimpotrivă, ca să eviți clișeul e preferabil să încerci să-l aperi, să te apropii de el vrând să fii de partea lui, să-i înțelegi motivele. Cum ar fi să te pui în locul lui, să simți că ai fost tu însuți respins din clipa nașterii și continuu marginalizat? Cum să-i privești pe cei care te acuză și te pun jos când ei înșiși se comportă mai josnic? Într-o lume decăzută, cum să supraviețuiești când nu mai există niciun sens moral? Trezindu-mă din somn, m-am privit în oglindă. Și, pentru o clipă, am văzut aspecte din Richard în mine însumi. Am început să-l iubesc și eu. Apoi m-am speriat. Mi s-a făcut frică de ce-o să spună lumea dacă află”.
P. S. E o plăcere să amintesc distribuția din „Richard al III-lea”: Marius Manole, George Ivașcu, Rodica Lazăr, Cornel Scripcaru, Alexandra Fasolă, Cătălin Babliuc, Adrian Ciobanu, Constantin Dogioiu, Alin State, Lucian Ifrim, Mirela Gorea, Catinca Maria Nistor.
[…] Grigore Cartianu: Inteligența artistică a lui Andrei Șerban, grefată pe o creativitate pe care numai geniul o poate da, a făcut din clasicul „Richard al III-lea” – jucat și răsjucat pe scenele lumii – o bijuterie de o actualitate zguduitoare. Marele regizor pune în gura personajelor sale, cu o ușurință de maestru, replici culese din realitatea vremurilor pe care le trăim. […]