STENOGRAME. Răduleasca e o țoapă vulgară şi în dosarul DNA. O bârfea pe Andreea Marin, deşi putea bănui că discuțiile cu Elan Schwartzenberg îi sunt interceptate

În dosarul dispariției lui Codruț Marta (fostul şef de cabinet al preşedintelui ANAF din „guvernarea Băsescu-Boc”, Sorin Blejnar), printre cei interceptați s-a numărat şi afaceristul Elan Schwartzenberg, astăzi fugit în Israel.

Soția sa de atunci, Mihaela Rădulescu-Schwartzenberg, n-a ținut cont de riscurile pe care le presupuneau discuțiile telefonice cu bărbatul ei. Şi-a dat drumul la vorbă, iar acum află toată țara cum se exprima „diva” siliconată, mai ales la adresa rivalei sale Andreea Marin.

Discuția redată mai jos avea loc după ce Elan Schwartzenberg preluase postul Realitatea TV de la Sorin Ovidiu Vîntu. Patru elemende de țopism ies în evidență din acest fragment:

1. ura Mihaelei Rădulescu față de Andreea Marin (totul se raportează prin această comparație);
2. sentimentul că Realitatea TV e moşia ei, nu o televiziune de ştiri;
3. dependența de cardurile lui Elan;
4. limbajul vulgar.

„Inegalitatea dintre mine şi vita aia de Marin”

MIHAELA SCHWARTZENBERG: … că eu am puţine motive să mă enervez… şi cu emisiunea de la Realitatea. Singurul motiv, unicul, pentru care îmi sare ţandăra este inegalitatea dintre mine şi vita aia de MARIN. Asta are un promo pe post, care eu, totuşi, cunoscând această meserie, costă nişte zeci de mii de euro. Eu am avut un promo de doi lei reali pe hârtie, cu camere…
EMILIAN SCHWARTZENBERG: O să…
MIHAELA S.: Promo meu e filmat cu aparate foto, pentru că mi-au spus băieţii, că n-au camere… (înjură)
EMILIAN S.: Pot să te opresc o secundă, să o luăm încet? Alo?
MIHAELA S.: Nu, nu poţi să mă opreşti! Lasă-mă să spun problema!
EMILIAN S.: Ascultă-mă! Ascultă-mă!
MIHAELA S.: Sunt nişte mii de euro aruncaţi pe un promo la MARIN, mie îmi fac să-mi verse stomacul când mă gândesc că eu n-am avut un promo nici măcar decent…
EMILIAN S.: Mă asculţi o secundă? Ascultă-mă! Pot să te opresc o secundă? Două lucruri importante. Îţi fac ce promo vrei tu. Am o singură rugăminte. Du-te, vorbeşte cu ei… îţi spune că nu există, eu îţi fac să existe, doar ocupă-te tu şi fă-l după capul tău şi cum vrei tu şi eu mă ocup să ai tot ce vrei. Doi: madam MARIN – pentru tine, să ştii – s-a ocupat să-şi facă promo.
MIHAELA S.: Pentru că asta trăieşte aici. Nu şi l-a făcut ea. I l-a făcut o agenţie.
EMILIAN S.: Da.
MIHAELA S.: Agenţia costă dublu. Deci, eu am aflat…
EMILIAN S.: Atenţie! Aici vreau să-ţi spun…
MIHAELA S.: Nu! Eu vorbesc acum şi mă asculţi! Ea nu are, de când mă ştiu eu…
EMILIAN S.: Nu-mi place cum ţipi la mine. Deci eu sunt calm şi vorbesc cu tine. Nu-mi place dacă…

„Mă ştiu de o mie de ori mai deşteaptă şi mai mişto ca fata asta”

MIHAELA S.: N-are nicio idee. Ea… Ascultă-mă! Nu-mi spune mie că MARIN a făcut. MARIN s-a dus şi a dat o căruţă de bani, pentru că avea căruţa de bani…
EMILIAN S.: Da, da’ pe capu’ ei, pe buzunaru’ ei. Eu nu plătesc promo-uri, n-am vreo treabă. Înţelege acest mic detaliu. Deci, dacă vrei opinia mea şi dacă vrei să te amuzi… da’ nu mai comenta cu alţii şi învaţă: orice comentariu despre ea, cu alţii, te poziţionează ca una care te deranjează şi suferi din cauza ei. Tu ignor-o total. Păi…
MIHAELA S.: Eu mă… pe fata asta şi mă ştiu sigur de o mie de ori arătând mai bine, mai deşteaptă şi mai mişto ca fata asta. Mă doare în… de fata asta. Nu vreau însă să se vadă, strict profesional vorbind, inegalitatea dintre ce facem noi acolo. Deci, ea are un super-promo, un super-profi făcut de agenţie, făcut pe peliculă de film, cu regizor. Am aflat. Ştiu exact cine l-a făcut şi cât costă un astfel de promo, iar eu am un promo filmat cu aparat foto, pentru că echipa din Realitatea mi-a zis: „Bă, ne pare rău, azi nu avem camere profi cu noi şi filmăm cu aparatul”. Am crezut că mor.
EMILIAN S.: Am o rugăminte, dacă se poate, că-mi crapă capu’. Mai mult decât ţi-am spus, nu am ce-ţi spune. Ocupă-te! Fă-ţi ce promo vrei tu! Eu îţi asigur tot ce ai nevoie, ca la emisiune. Dar ocupă-te! Eşti aici săptămâna asta, fă-ţi frumos să fie în regulă. Hai să ne ocupăm.
MIHAELA S.: Îhî. Am înţeles.
EMILIAN S.: Aşa.

Aoleu, nu merge cardu’!

MIHAELA S.: … acolo la MONACO. Am nevoie să fac nişte calcule, că îmi pocneşte capu’. Nu-mi merg cărţile de credit. Am nevoie de cei trei, patru, cinci, zi-mi… două, unu. Cât ai trimis?
EMILIAN S.: Băi, eu cred că ţi-am trimis şase.
MIHAELA S.: Da.
EMILIAN S.: Aşa cred.
MIHAELA S.: Am plătit toate alea de la… ştii?! Diferenţa la iaht, Ferrari, căcat, nu ştiu…
EMILIAN S.: Aşa.
MIHAELA S.: Am vrut şi ieri… Am intrat şi eu… Nu ştiu dacă mă înţelegi, că am intrat ieri la mall, da’ una îmi era prietenă, căcat, să-mi cumpăr de la ea şi am tras un card… Nu mergea cardu’. Aoleu! Zic: „Sunt carduri de MONACO, nu merg aici”. Norocul meu este că aveam un ban pe cardul ăla românesc şi am putut să merg să trag ceva acolo. M-am… mă făceam şi de căcat. Nu mergea niciun card.