O nouă mărturie amănunțită a unui soldat rus implicat în războiul din Ucraina vine să întregească tabloul haosului, corupției și incompetenței existente în rândurile forțelor lui Putin și să explice, în același timp, cum a fost posibil ca „a doua armată din lume” să sufere niște înfrângeri așa de șocante. Daniil Frolkin, un infanterist de 21 de ani care a luptat în Brigada 64 pușcași motorizați de Gardă, a acceptat să-și împărtășească experiența jurnaliștilor de la publicația rusă independentă Important Stories (iStories). El a relatat despre falsificarea instrucției în unitățile rusești, despre lipsa totală de pregătire a armatei în ajunul invaziei, despre jafurile sistematice și generalizate comise în Ucraina.
La Daniil Frolkin s-a ajuns oarecum întâmplător, relatează istoricul Chris Owen, care redă povestea pe contul său de Twitter. La un moment dat, unui ucrainean dintr-un sat aflat lângă Kiev i-a fost furat telefonul. Soldații ruși și-au făcut poze cu aparatul furat, care apoi a ajuns înapoi, la stăpânul de drept. Acesta a dat publicității imaginile, iar acolo apare și Frolkin. Jurnaliștii ruși l-au identificat și l-au căutat pe V-Kontakte, echivalentul rusesc al Facebook. Băiatul, întors între timp acasă, a acceptat să-și relateze experiența.
În multe privințe, povestea lui Frolkin seamănă cu a multor altor soldați ruși care și-au făcut publice pățaniile. Eroul poveștii de față s-a înrolat, ca militar cu contract, în 2020. Însă comandanții unității falsificau rapoartele. Soldații nu erau instruiți real. Odată ajunși la poligon, erau puși să îndrepte arma spre țintă, li se făceau poze, apoi erau trimiși înapoi.
Situația este generalizată în Armata rusă, militari din alte unități – inclusiv de elită – relatând aceleași lucruri. E vorba de o corupție formidabilă și profundă, care dinamitează încercările Kremlinului de a construi o armată profesionistă și bine pregătită.
Pozele de la poligon ajung mai departe, la superiori, care trec la dosar că trupele sunt instruite. Fondurile sunt delapidate – în locul unor unități bine instruite avem vilele luxoase ale unor generali și intermediari care se îmbogățesc ilicit. Decontul se face pe câmpul de luptă, unde Rusia suferă pierderi enorme.
1/ Another account of a Russian soldier’s involvement in the war in Ukraine has emerged via the independent Russian media outlet Important Stories. Daniil Frolkin, a 21-year-old contract soldier, has spoken candidly of his involvement in war crimes and looting. A 🧵 follows. pic.twitter.com/6ueB4Schtr
— ChrisO (@ChrisO_wiki) August 25, 2022
Frolkin relatează că soldaților nu li s-a spus până în ultima clipă ce vor face. Iar după ce au pătruns în Ucraina, nu li se comunicau obiectivele, astfel că orbecăiau de colo-colo, trimiși dintr-un punct în altul fără să li se transmită clar ce au de făcut.
Rații li s-au dat pentru numai trei zile. După aceea, abandonați de superiori, au trăit din jafuri: intrau în curțile oamenilor, își luau de acolo haine de schimb și alte obiecte de necesitate, coborau în subsoluri și furau murături, cartofi, alte alimente.
Infanteristul relatează despre pierderile masive ale forțelor rusești. Într-o zi, el și camarazii săi au întâlnit comandantul unui tanc care rătăcea pe jos, murdar. Au aflat că, din 12 tancuri, scăpaseră „unul și jumătate”, restul fuseseră distruse sau se defectaseră. Chiar supraviețuitorul le-a spus că a scăpat cu noroc, fiind aruncat de suflul exploziei produse în tanc prin trapa deschisă.
Într-o altă zi, pe când fuseseră puși să sape tranșee, au început bombardamentele ucrainene. În acea zi a văzut oameni mutilați și a transportat un rănit care a murit pe drum.
Întreaga poveste, mai jos.
Daniil Frolkin: „Ofițerul nostru de logistică obișnuia să fure frigidere din magazine și chestii de genul ăsta. De asemenea, au găsit depozite cu adidași și diverse haine, care, de asemenea, au fost toate luate. Le transportau în camioane“
O altă mărturie a implicării unui soldat rus în războiul din Ucraina a apărut prin intermediul publicației independente rusești Important Stories. Daniil Frolkin, un soldat sub contract în vârstă de 21 de ani, a vorbit cu sinceritate despre implicarea sa în crime de război și jafuri.
Povestea lui Frolkin a fost făcută publică în mass-media, dar relatarea sa completă, înregistrată într-un videoclip pe YouTube, merită analizată mai în detaliu. Aceasta oferă un contrast interesant cu povestea mai lungă a fostului parașutist Pavel Filatiev.
Daniil Frolkin a fost membru al Brigăzii independente 64 de pușcași motorizați de Gardă (unitățile care sunt de Gardă sunt socotite de elită – n. red.), care a făcut parte din forța rusă care a invadat nordul Ucrainei la 24 februarie 2022. Batalionul său a ocupat satele Makariv și Andriivka, la vest de Kiev, în februarie-martie 2022.
Povestea lui Frolkin a ieșit la iveală doar printr-o coincidență: el a fost unul dintre mai mulți soldați care și-au făcut fotografii cu un telefon mobil furat pe care l-au lăsat în Andriivka. Acesta a fost recuperat ulterior de proprietarii săi ucraineni. Pe baza fotografiilor, Important Stories a reușit să îl identifice.
Important Stories (iStories) l-a contactat pe Frolkin prin intermediul VK, echivalentul rusesc al Facebook, iar acesta a fost de acord să vorbească cu jurnaliștii. Relatarea sa descrie o imagine vie a regimului de ocupație rusesc din regiunea Kiev. El a fost un soldat cu contract care s-a înrolat în armata rusă în 2020.
Frolkin spune că pregătirea sa de dinainte de război a fost practic inexistentă și a fost efectiv falsificată de comandanți pentru a îndeplini cerințele de raportare: „În timp ce am servit în această brigadă în baza contractului meu, am prezentat doar rapoarte foto. Ajungeam la un poligon de tragere și stăteam cu pușca îndreptată spre țintă. Și de îndată ce erai fotografiat, erai liber să pleci. Dar oricum voiam (să ne antrenăm și să învățăm cum să) tragem. Așa că am mers cu compania a 9-a când au aranjat cheltuielile cu muniția, pentru că aveau prea multă muniție socotită pentru ei. Așa că mergeam și trăgeam. Te uitai pe teren și trăgeai în el ca să cheltui mai multă muniție”.
(NOTĂ: Rețineți că același sistem de raportare frauduloasă prin intermediul fotografiilor este menționat în relatarea lui Pavel Filatiev, ceea ce sugerează că este utilizat pe scară largă în întreaga armată rusă, chiar și în unitățile de elită.)
„Am sosit, am stat la început doar în zona bazei, apoi am fost împrăștiați în zonele de concentrare. Plutonul meu avea sarcina de a hrăni batalionul.”
Potrivit unui alt soldat din unitate, aceștia au fost anunțați cu un minim de timp înainte de invazie, aflând despre aceasta doar cu puțin înainte de a fi lansată, în primele ore ale zilei de 24 februarie.
„Când ne aflam în zona bazei din Belarus, după prânzul de sărbătorire a Zilei Armatei Ruse din 23 februarie, au format unitatea și ne-au ordonat (să pregătim vehiculele pentru a pleca spre Ucraina). Eu însumi am aflat acest lucru cu doar 2 ore înainte de plecare. Ne-au spus că mergem acolo timp de 3 zile pentru a intimida (Ucraina); a început o operațiune specială, Lugansk și Donețk urmau să fie recunoscute ca Republici Populare și să adere rapid la Federația Rusă, și atât, apoi plecăm“, spune Froklin că li s-a transmis de la comandament.
Soldații au primit provizii doar pentru campania prevăzută de trei zile. Când au aflat că va dura mult mai mult, au fost nevoiți să improvizeze – ceea ce a însemnat jafuri din satele ucrainene pe care le ocupau.
„Nu a existat nicio ocazie să ne spălăm. Practic, a trebuit să-mi schimb hainele, să caut ceva mai mult sau mai puțin la mărime, potrivit pentru armată”, spune Froklin. Soldații intrau în casele civililor și luau haine de la locuitori. Frolkin și-a lăsat uniforma cu nume și prenume într-o casă.
De asemenea, li s-au dat foarte puține informații despre locul în care se duceau. „Pur și simplu nu existau detalii. Ne dădeau în mod constant doar informații minime. Ni s-a spus punctul în care trebuia să ajungem. Am ajuns în acel punct. Dar când a venit timpul să plecăm, ne-au spus un alt punct, apoi altul și tot așa. Asta a fost partea cea mai frustrantă.”
Unitatea lui Frolkin a ajuns în cele din urmă la Makariv, la aproximativ 35 km vest de limitele orașului Kiev. Au rămas în regiunea Kievului între 24 februarie și 1 aprilie.
Rușii au început să înregistreze pierderi grele aproape imediat după ce au intrat în Ucraina: „Pe 1 martie eram deja în Makariv. Am ajuns noaptea, iar comandantul brigăzii forma coloane pe drum. Am început să săpăm tranșee. Așa că am sărit din vehiculul blindat, am luat o lopată și am început să sap. Cred că ajunsesem la adâncimea de exact 2 lame [de lopată], când am auzit 2 palme îndepărtate. Nu aveam nicio idee despre ce a fost, iar (apoi) acele obuze au început să cadă asupra noastră. Am fugit și am văzut un tip fără un picior, așa că i-am aplicat un garou. Apoi am văzut un al doilea tip fără un picior. A murit în timp ce îl căram. Deci, alergi în panică totală. Unde să fugim? Nu ai unde să fugi. A fost prima dată când am simțit că se poate muri foarte ușor în acel ținut”,
A doua zi, Frolkin și colegii săi au găsit un soldat care se plimba singur „în haine negre, ponosite și unsuroase”, înarmat cu o pușcă de asalt.
S-a dovedit a fi un comandant de tanc care era unul dintre puținii supraviețuitori din unitatea sa. „A supraviețuit un tanc și jumătate din 12. Restul arseseră sau se defectaseră. Așadar, au fost înfrânți cu desăvârșire. El a spus că ardea în interiorul tancului. Aproape tot echipajul era mort. A avut noroc că trapa era deschisă. A fost aruncat în aer prin ea, așa că a supraviețuit”.
Potrivit unui jurnal de luptă găsit mai târziu în Andriivka, „compania se afla în satul Andriivka, vehiculele și infanteria s-au apărat în tranșee și în curțile unor case, după care s-au efectuat focuri de mortier”.
Frolkin nu a văzut niciodată un soldat ucrainean. În schimb, spune el, rușii au luptat în principal cu artileria. „În momentul în care (artileria rusă) începe să bombardeze un sat, nimeni nu știe câți civili sunt acolo sau unde se află. Pur și simplu nu ne-au spus nicio veste. Ei ne spun doar despre direcția noastră, cum ar fi: «Îi respingem, suntem atât de tari!». Și nu e clar împotriva cui luptăm. Și nu ne-ar spune nimic despre alte (fronturi) sau despre victimele civile”.
Probabil din cauza pierderilor tot mai mari pe care le suportau, unitatea lui Frolkin a fost mutată din Makariv. „Trebuia să rămânem în Makariv, dar am fost duși la un detașament de recuperare, așa că ne-am mutat la Andriivka”.
În timp ce se aflau în sat, au preluat casa unei familii ucrainene. Proprietarul spune că el, soția sa și socrul său în vârstă de 95 de ani au primit ordin să părăsească casa pe 13 martie. Nu este clar dacă Frolkin a fost implicat în evacuare.
Frolkin spune că unitatea sa s-a implicat în jafuri, unele dintre ele din cauza întreruperii aprovizionării cu alimente: „Am mers în subsoluri unde am văzut că oamenii nu locuiesc în casă. Intrăm într-un subsol și acolo sunt cartofi, murături, chestii de genul ăsta. Așa că am luat și am gătit pentru noi”.
Jaful a fost generalizat și sistematic. „Ofițerul nostru de logistică obișnuia să fure frigidere din magazine și chestii de genul ăsta. De asemenea, au găsit depozite cu adidași și diverse haine, care, de asemenea, au fost toate luate. Le transportau în camioane. Am văzut 2 astfel de camioane sosind în Belarus. Au sosit camioane uriașe, au fost încărcate și au dus produsele departe. Înainte de asta, (soldații – n. red.) erau ca niște gândaci, cărau aceste genți, aceste pachete de pânză… Te uiți la un tip care este atât de mic și trage o bicicletă, cărând aceste pungi…“
