În timp ce Nicolae Ceauşescu îşi mobiliza ucigaşii, la Bucureşti mureau primii oameni. Se întâmpla în centru, la câteva sute de metri de fortăreaţa dictatorului. Fragment din volumul „Sfârșitul Ceaușeștilor”.
21 decembrie 1989, puţin după lăsarea întunericului. Forţele de represiune încearcă să-i împrăştie pe protestatarii din zona Intercontinental – Sala Dalles. Un camion scăpat de sub control intră în mulţime. Bilanţul: patru morţi. Printre ei, şi Mihai Gîtlan, un tânăr de 19 ani şi 9 luni.
Mihai Gîtlan, rockerul-martir
Ion Gîtlan, tatăl lui Mihai, avea 44 de ani şi lucra la Centrala Uleiului. În dimineaţa de 22 decembrie venise în Piaţa Palatului, să protesteze în faţa sediului CC al PCR. „Eram cu soţia. Când am văzut ce este în Piaţă, i-am spus: «Mergi tu acasă şi ai grijă de copii!».” Aveau doi băieţi şi trei fete.
Soarta l-a adus pe Ion Gîtlan faţă în faţă cu Ceauşescu. „Am vrut să merg iniţial cu soţia la Dalles, să vedem şi noi ce se întâmplase cu o seară înainte. Nu am mai mers. Dacă o făceam, alta era situaţia. Când a ieşit Ceauşescu la balcon, înainte să fugă cu elicopterul, cred că nu aruncam numai cu pământ în el, aşa cum am făcut. Sau când am intrat în CC, nu mă opream, fugeam după el pe acoperiş”, spune Ion Gîtlan, marcat pe viaţă de tragedia suferită.
„L-am găsit la morgă”
Până la 24 decembrie 1989, Ion Gîtlan n-a ştiut că fiul său era mort. Ajunsese în nucleul de revoluţionari din sediul fostului CC al PCR. „Cum mă aflam eu, pe 24 dimineaţa, în CC, m-a întrebat cineva dacă eu sunt Gîtlan şi dacă am un băiat mai mare, aşa. Am întrebat ce s-a întâmplat şi mi-a spus că e grav rănit. L-am căutat până după-amiază şi l-am găsit la morgă. Era ciuruit de gloanţe. Pe 21 decembrie am crezut că Mihai e la bunici, la Roşiorii de Vede. Mai ţinea concerte acolo. Venea de la alte concerte susţinute cu grupul lui de rockeri la Timişoara şi la Târgu-Mureş. Am aflat de la prietenii lui că pe 21 erau în Bucureşti. Se întâlniseră pe Bulevardul Magheru, la restaurant, la Grădiniţa. Aşa a ajuns el după-amiază să fie printre demonstranţii de la Dalles.”
Ion Gîtlan nu a aflat nici după 20 de ani cine i-a împuşcat băiatul. „După ce a intrat camionul în ei, Mihai a fost aruncat spre mijlocul străzii. S-a ridicat şi atunci s-a tras o rafală. Aşa cum era, jos, a apărut un civil care i-a mai tras un glonţ în cap. Apoi l-a luat de păr – era rocker, avea plete – şi l-a târât lângă un pom la marginea drumului. Asta o ştiu de la oamenii din blocurile din zonă. Au murit în acel moment lângă el alţi trei oameni. Au fost luaţi şi duşi repede la morgă, pentru a se face curat.”
Împuşcarea manifestanţilor striviţi de camionul militar nu este confirmată de martorii oculari.
Comandamentul Militar Unic
După teleconferinţa din 21 decembrie, Ceauşescu a înteţit represiunea. A dat ordin ca în apropierea biroului său să fie eliberate trei încăperi pentru a se instala un Comandament Militar Unic, sub comanda generalului Vasile Milea. Deasupra acestuia se afla însuşi generalul Nicolae Ceauşescu, comandantul suprem al forţelor armate.
Comandamentul reunea trupe de Armată, Miliţie şi Securitate. Seara, la Intercontinental, în fruntea acestor trupe se afla Vasile Milea, ministrul Apărării Naţionale şi şeful Comandamentului Militar Unic.
În noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, Ceauşescu n-a dormit acasă. A rămas în camera de odihnă a biroului său din sediul CC. Era ultima noapte în fortăreaţa Puterii. Şi ultima noapte ca preşedinte al României. Simţea pericolul de a pierde controlul, dar instinctele de animal politic i se tociseră. Nu-şi dădea seama că moartea îi bate la uşă.
– Va urma –
———————————————
Dacă doriți CĂRȚILE LUI GRIGORE CARTIANU despre evenimentele din decembrie 1989 („Sfârșitul Ceaușeștilor”, „Crimele Revoluției”, „Teroriștii printre noi”, „Cartea Revoluției”) sau filmul pe DVD „Moartea Ceaușeștilor – Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea), trimiteți mesaj pe e-mail, la adresa: redactia@ziaristii.com. Menționați și un număr de telefon!
Tot aici puteți comanda și celelalte cărți publicate de Grigore Cartianu: „Jurnalul unui puci ratat”, „Miracolul din noiembrie”, „600.000 – #Rezist”, „Hora de la miezul nopții”, „Hagi”.
———————————————
Episoadele anterioare
Episodul 32: „Agenți care pentru o țuică îşi trădează țara”
Episodul 31: Cum a fost spart mitingul lui Ceaușescu
Episodul 30: 21 decembrie: mitingul fatal
Episodul 29: Aici, Radio Europa Liberă!
Episodul 28: Pe culmile disperării
Episodul 27: Agresiunea brutală a URSS împotriva unui stat mic
Episodul 26: Grija lui Ceaușescu: situația din Panama
Episodul 25: Mințit și în Iran
Episodul 24: Ultima vizită. La Teheran
Episodul 23: O stenogramă pierdută
Episodul 22: 1945 – un fals moment de vitejie
Episodul 21: „Nu renunţaţi, tovarăşe secretar general!”
Episodul 20: „Ar trebui să vă pun în fața plutonului de execuție!”
Episodul 19: Lovitura falsă de la Iași. Rolul lui Tökes la Timișoara
Episodul 18: O țară liberă, dar sub ocupație sovietică
Episodul 17: Asediul tăcut al turiștilor sovietici
Episodul 16: Ultima vânătoare: măcel la fazani
Episodul 15: Lovitura-şoc dată lui Ceauşescu: fuga Nadiei
Episodul 14: Se strânge lațul: „agenturile” intră în acțiune
Episodul 13: Mari fricțiuni între semnatarii „Scrisorii celor 6”
Episodul 12: „Scrisoarea celor 6”: Poştaşul vine de la Moscova
Episodul 11: Silviu Brucan, agentul de pe axa Est-Vest
Episodul 10: Bătrânul KGB-ist și tânărul KGB-ist
Episodul 9: FSN era pregătit să proclame „victoria revoluției” încă din 1987
Episodul 8: Măgureanu îl pregătea pe Iliescu din 1974, sub umbrela sovieticilor
Episodul 7: Comploturile anti-Ceaușescu
Episodul 6: Schema sovietică: răsturnarea lui Jivkov
Episodul 5: Gorbaciov despre Ceaușescu: „impertinent, fanfaron, demagog”
Episodul 4: „Să trăim noi până atunci!”
Episodul 3: „Să se retragă trupele sovietice din Cehoslovacia!”
Episodul 2: Întâlnirea de la Malta
Episodul 1: „Prietenul” Gorbaciov strânge lațul
