Când mai avea 7 kilometri până la Târgovişte, doctorul Nicolae Decă i-a mutat pe Ceauşeşti în Dacia lui Petrişor Nicolae, un localnic care se ocupa cu stârpirea şobolanilor. Fragment din volumul “Sfârșitul Ceaușeștilor”.
După ce au urcat în maşina doctorului Decă, soţii Ceauşescu şi aghiotantul rămas la datorie, Florian Raţ, au demarat spre Titu. Iniţial voiau să ajungă la Piteşti, însă pe traseu s-au răzgândit.
Maiorul Raţ: “După ce ne-am suit, Decă ne-a spus că ştie el un drum mai sigur. Spre Târgovişte, pe undeva prin spate. Acesta iese la Combinatul de Oţeluri Speciale”.
Inginerul Marius Popescu vine cu amănunte: “Maşina lui Decă a plecat spre Titu cu destinaţia Piteşti. Eram la doi metri de ei când maiorul Raţ l-a întrebat pe Decă: «Ne duci şi pe noi la Piteşti?». Şi ăsta: «Da, cum să nu vă duc?». Abia aştepta să-i urce în maşina lui”.
Cum au ajuns, totuşi, pe drumul spre Târgovişte? “Spre Titu-Târg, doctorul Decă le-a spus că nu se poate trece prin Găeşti, că el de-acolo vine şi e lume multă, iar drumul spre Piteşti nu are ocolişuri. Le-a spus că e periculos prin Găeşti şi atunci ei au fost de acord să facă la dreapta, prin Produleşti, spre Târgovişte”, explică inginerul Popescu.
Maiorul Florian Raţ: “Între timp, şoferul a dat drumul la radio. Era multă gălăgie. Că «a plecat dictatorul»… iar Ceauşescu a dat ordin să-l închidă. Văzând ce se întâmplă, cred că Decă a vrut să scape de ei. Am intrat în Văcăreşti – nu ştiam zona –, unde maşina pârâia, se întrerupea contactul, iar şoferul a spus că nu mai merge. Cred că-şi făcuse un plan în cap. Decă a zis că ne urmăreşte o maşină în care sunt mulţi oameni. Ceauşeştii au crezut că e căpitanul Marian Rusu. Eu le-am spus că nu e Marian, că sunt prea mulţi. Elena Ceauşescu mi-a spus: «Ne-a trădat şi ăsta!»”.
„Ce, vrei să ne omori?!”
Maiorul Raţ povesteşte şi cum a avut loc transbordarea. “În Văcăreşti, într-o curte, un cetăţean spăla o maşină. Se duce doctorul Decă, apoi mă duc şi eu, că nu mai venea. În fine, i-a spus să ne preia în Dacia neagră. Doctorul a mers în faţă, celălalt după noi, iar într-o curbă am făcut transbordarea. Ne-am suit în Dacia neagră în aceeaşi formaţie: Nicolae Ceauşescu în faţă, Elena Ceauşescu în spatele şoferului, iar eu lângă ea. După mai multe discuţii, şoferul ne-a spus că e adventist, că a fost asuprit, că i-ar duce pe soţii Ceauşescu la el acasă, dar e ziuă şi îl vede lumea… Până la urmă i-a spus Ceauşescu să mergă înainte, că ştie drumul pe scurtături. Şoferul a spus că ne duce unde a lucrat el, la Centrul de Plante.”
Cetăţeanul cu pricina era Petrişor Nicolae şi se ocupa cu stârpirea insectelor şi a şobolanilor. Mergea des la Inspectoratul Judeţean de Protecţia Plantelor, ca să ia substanţele chimice de care avea nevoie. Inspectoratul se afla la ieşirea din Târgovişte spre Câmpulung Muscel.
Versiunea lui Petrişor Nicolae a fost publicată în cartea „Revoluţia în Dâmboviţa”, autor Vasile Duţă.
“Am scos maşina s-o spăl pe platforma podului din faţa porţii şi apoi să merg la Târgovişte, să iau cota de benzină pe luna decembrie. În rezervor aveam numai gazolină. În timp ce scoteam apă din fântână, s-a auzit un scârţâit de roţi, o maşină oprindu-se la circa cinci metri de maşina mea. Din aceasta a coborât un bărbat îmbrăcat în civil, care s-a îndreptat către mine, rugându-mă să-i împrumut benzină pentru a ajunge la Târgovişte, eventual să-mi achite pe loc contravaloarea acesteia. Am mers la garaj, de unde am luat un bidon de plastic şi furtunul pentru a scoate benzină. Când am început să trag benzină, Nicolae Ceauşescu, în persoană, a deschis uşa de la maşina cu care venise, spunându-mi că nu mai este nevoie să scot benzină, ci să merg cu ei la Târgovişte. Pe moment, am rămas şocat şi nu am putut reacţiona, îmi pierdusem controlul şi nu reuşeam să pun buşonul la rezervorul maşinii. Atunci, «civilul», crezând că-l induc în eroare, şi-a schimbat brusc atitudinea, s-a răstit la mine, şi-a deschis haina, lăsând să se vadă o armă. Ameninţat, am urcat în maşină şi am băgat cheia în contact. Persoana a vrut să deschidă uşile din dreapta, dar acestea erau blocate din interior. Între timp, s-au adunat la faţa locului mai multe persoane din sat, care s-au apropiat de maşina străină. Recunoscându-l pe Ceauşescu, fiecare a început să comenteze. Am pornit maşina şi am încercat să fug, fapt pentru care am demarat puternic, depărtându-mă de locul cu pricina. Ceilalţi au fost surprinşi la început. Am fost ajuns din urmă de cealaltă maşină, la circa 2,5 kilometri. A oprit la bara maşinii mele. «Civilul» a venit pe dreapta şi a bătut cu pumnul în geam. Am deschis uşa, el s-a aşezat pe vine, începând să mă înjure pentru c-am plecat cu maşina. De frică, am coborât din maşină, observând că în cealaltă maşină sunt trei persoane: şoferul, Elena şi Nicolae Ceauşescu. Ceauşescu s-a urcat în faţă, «civilul» şi Elena în spate. Înainte de a porni, Ceauşescu m-a întrebat dacă ştiu drumul spre Cobia, spunându-mi să plec, pentru că suntem urmăriţi. Mi-am aruncat privirea în spatele maşinii şi am constatat că pe spătarul pernei din spatele meu, între Elena Ceauşescu şi «civil», se află o altă armă, îndreptată spre înapoi… După circa 600 de metri, am virat la stânga pe un drum lăturalnic. Am fost lovit puternic cu arma în partea dreaptă a capului şi m-am izbit cu capul de geam. «Civilul» m-a întrebat: «Ce, vrei să ne omori?!». I-am spus că suntem urmăriţi. Atunci, el a coborât cu armele în mâini, ieşind în şoseaua principală. A revenit şi a spus că e cel care-l urmărea de la Titu. «Civilul» mi-a spus să dau maşina cu spatele şi să revin la şoseaua principală. Frica îmi paraliza mişcările şi nu mai eram capabil să-mi stăpânesc tremurul nervos al piciorului pe acceleraţie. Elena Ceauşescu a zis: «Pe beţivu’ ăsta l-am luat să ne ducă cu maşina?». Am răspuns că nu am băut nimic şi îi rog să nu-mi facă niciun rău, că am trei copii de crescut. Nicolae Ceauşescu mi-a ţinut mâna stângă pe picior, încercând să mă calmeze. M-a întrebat ce meserie am, dacă sunt membru de partid şi dacă vreau să-i ajut să ajungă la Cobia.”
I-ar duce la el acasă, dar e ziuă și îi văd vecinii
Maiorul Florian Raţ – “civilul” de care vorbeşte şoferul – a povestit: “La Văcăreşti, după transbordare, doctorul Decă a zis că o să-i oprească pe cei care ne urmăreau, dar a rămas acolo, nu a mai venit după noi. Pe drum, şoferul a spus că este adventist şi că Ceauşescu i-a cam asuprit, iar el a zis: «Lasă, lasă, du-ne acolo!». Şoferul a mai zis că ar vrea să-l ducă la el acasă, dar e ziuă şi văd vecinii”.
Era deja ora 14.00, iar de aproape 60 de minute populaţia era bombardată, prin Radio şi Televiziune, cu expresii precum “tiranul”, “odiosul dictator şi sinistra sa soţie”, “călăii poporului român”… Aşa se explică de ce toţi evitau să-i găzduiască pe fugari. Cu o zi înainte, ar făcut-o cu stimă şi mândrie. Sau, eventual, de frică.
– Va urma –
–––––––––––––––––
Dacă doriți cărțile lui Grigore Cartianu despre evenimentele din decembrie 1989, le puteți comanda pe E-Mag:
- „Sfârșitul Ceaușeștilor” – https://www.emag.ro/sfarsitul-ceausestilor-grigore-cartianu-adv973-539-244-1/pd/EG9450BBM/
- „Crimele Revoluției” – https://www.emag.ro/crimele-revolutiei-grigore-cartianu-biblioteca-adevarul-544-de-pagini-cr-03/pd/DFNNQ8BBM/
- „Teroriștii printre noi” – https://www.emag.ro/teroristii-printre-noi-grigore-cartianu-528-de-pagini-cr-04/pd/DVP6R8BBM/
- „Cartea Revoluției” – https://www.emag.ro/cartea-revolutiei-biblioteca-adevarul-grigore-cartianu-1008-pagini-cr-01/pd/DGVZV6BBM/
Filmul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea) poate fi văzut AICI.
––––––––––––––––––
Pentru toate cele 10 cărți ale lui Grigore Cartianu și DVD-ul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”, scrieți-ne pe e-mail la adresa: redactia@ziaristii.com și le veți primi prin poștă sau curier.
