PORTRET DE CANDIDAT. Viorel Băltărețu (USR): „Sunt campion mondial la speologie explorativă și primul român care a coborât la –1.000 de metri. Am fost, efectiv, primul om care a pus piciorul în noi galerii. Terra Nova!”

„Când am venit aici, aveam sindromul impostorului. Mă gândeam că nu sunt suficient de bun”, povestește Viorel Băltărețu în timp ce intrăm în burta monstruosului Palat al Parlamentului. Mă gândesc imediat la Ion Creangă, bântuit și el de același sindrom: „Știu că sunt prost, dar când mă uit în jur prind curaj”. Viorel Băltărețu a făcut Liceul Mihai Viteazul din București, a intrat la facultate cu concurență de 5 candidați pe loc, a fost campion mondial la speologie și azi e antreprenor prosper, fără să facă afaceri cu statul. Și totuși, se teme că nu e destul de bun. Oare ce-or gândi Ciucă și Ciolacu?

Deputatul USR cu care fac interviul are 49 de ani, e din Cluj-Napoca și acum îl contracandidează la primărie, din partea Alianței Dreapta Unită, pe Emil Boc, atotputernicul jupân liberal al capitalei Transilvaniei. O treabă grea, dar Viorel Băltărețu pare să aibă câteva avantaje de partea sa. E mai tânăr, vine din mediul privat – n-a lucrat niciodată la stat –, are o experiență de peste 25 de ani ca manager și patron, îi place adrenalina și pare să fie foarte greu de descurajat.

La drept vorbind, după ce ai fost în stradă la Revoluție, ai fost campion național și mondial la speologie și ai coborât în peșteri adânci de 1.000 de metri, cu râuri subterane în care apa îți vine până la piept, și ai supraviețuit ca antreprenor după două crize economice teribile, parcă nu mai e chiar atât de speriat o campanie electorală. Mai ales că acum clujenii încep să se întrebe cum de nu reușește Boc, de atâția ani, să pornească lucrările nici la metrou, nici la centura ocolitoare a orașului, deși a avut atâția bani europeni pe mână.

Punctul slab al lui Viorel Băltărețu este că pare să fie animat de un anumit idealism. În România de azi, unde clasa politică e dominată de dihăniile amorale ieșite din comunism, să vrei să faci lumea mai bună în loc să-ți tragi comisioane din șmecherii cu statul poate fi o „vulnerabilitate”.

Deputatul pare cumva conștient de asta. Vorbește despre scara inversată a valorilor, despre șefii de Aprozar care și azi conduc România, ca-n comunism, și despre visul de a schimba această situație, de a face țara prizabilă pentru copiii noștri care pleacă pe capete în străinătate.

Băltărețu pare genul de om care nu prea e „de înțeles”. În timpul crizei din 2009 a refuzat o șmecherie propusă de liberalii din Cluj, aceea de a lua contracte la instituții de stat la preț umflat, cu condiția să le returneze lor, la partid, 30%.

Acum 4 ani, când a izbucnit pandemia, a decis să nu dea afară pe nimeni din firmă. S-a căutat prin conturi și timp de trei luni le-a plătit tuturor angajaților 80% din salarii, deși toate contractele fuseseră suspendate.

La alegerile din 2019 a cerut să fie trimis de partid în comisie la secția de votare unde nu voia nimeni să ajungă. Așa a ajuns într-un vârf de munte, în Apuseni, unde s-a certat cu ceilalți membri ai comisiei, la numărătoarea voturilor, când aceștia au vrut să anuleze un vot dat pentru Pro România, partidul toxicului Victor Ponta. „Ești tâmpit? Ce, e pentru partidul tău?”, l-a întrebat șeful comisiei. „E o chestiune de principiu, noi apărăm toate voturile aici, nu doar pe ale noastre”, spune Băltărețu că i-a răspuns.

Citiți mai jos povestea omului-kamikaze pe care USR l-a trimis să scufunde nava-amiral a PNL-ului, Clujul jupânului Boc.

„Aparent, cine conduce țara asta? Tot șefii de Aprozare și ăștia ca ei. Asta a fost pervertirea societății în care scara valorilor a fost dată peste cap. Hai să ne uităm și în Parlament!“

Reporter: Am văzut într-un filmuleț mai vechi, postat de dumneavoastră pe Facebook, că faceți flotări cu o mână. Câte flotări faceți?

Viorel Băltărețu: Nu știu unde ați văzut, sper să nu fie vreun fake!

Reporter: Nu, era un filmuleț mai vechi, dintr-o sală de forță.

Viorel Băltărețu: Fac sport. Am făcut sport toată viața mea.

Reporter: Ce sport ați făcut?

Viorel Băltărețu: În 1997-1998 eram în echipa de baschet la Dinamo, la juniori. Eram în clasa a VII-a.

Reporter: Sunteți bucureștean, deci!

Viorel Băltărețu: Sunt născut la București și m-am mutat în 1996 la Cluj. M-am dus, de fapt, pentru soția mea, care era pe atunci studentă la Medicină în Cluj, ea fiind din Blaj. Și ne-a unit o pasiune: speologia. Am făcut speologie la nivel destul de înalt, zic eu, pe zona speologie explorativă, și acolo ne-am împrietenit și am zis: „Vrem să fim împreună!”. Așa că ne-am mutat împreună la Cluj și din ’96 sunt în Cluj.

Reporter: Deci, dumneavoastră ați făcut baschet în tinerețe…

Viorel Băltărețu: Am făcut multe sporturi, dar baschetul a fost cât de cât mai de performanță, la Dinamo.

Reporter: Pe ce post jucați?

Viorel Băltărețu: Eram apărător, în principal, dar ne roteam. Sincer, mi-e departe, nu mai știu așa, știu doar că ne chinuia antrenorul și ne alerga de numai!

Reporter: Mai știți să dați coșuri de trei puncte?

Viorel Băltărețu: Da, cum să nu? Da, da, da! Chiar m-am văzut anul trecut în iunie cu colegii, am sărbătorit 30 de ani de la terminarea liceului – am absolvit Liceul Mihai Viteazul din București, care acum e colegiu. M-am văzut cu ei, ne-am dus în curtea liceului și am jucat un baschet. Eram îmbrăcați toți la costum, ne-am dat sacourile jos și am jucat un baschet. Chiar a fost extraordinar! Da, mai mai joc baschet, încă mai joc, mă duc să mai arunc la coș.

Reporter: Aici, prin Parlament, aveți amatori de sport care să știe să joace baschet?

Viorel Băltărețu: Baschet? Nu, nu știu, dar fotbal am văzut că avem echipă. Nu m-am băgat acolo, că am gleznele deja cu probleme în momentul ăsta.

Reporter: Am văzut că ați făcut și speologie, și alpinism. Le mai practicați?

Viorel Băltărețu: Nu mai practic. Adică am mai mers în ultimii ani cu prietenii, am mulți prieteni cu care am o relație extraordinară și acum. Dar ce-am făcut ca speologie… Am fost în partea asta de speologie exprorativă. În 1996 am fost în China, la o competiție mondială, chinezii au zis că e Campionat Mondial, am luat primul loc, deci sunt campion mondial! Se numea „tehnica speologiei alpine”, care ce înseamnă, de fapt? Este parcurgerea cavităților, deci a peșterilor, pe corzi. Gen coardă fixă. În speologie am fost și instructor pe zona asta…

Reporter: Deci, ați fost chiar bun!

Viorel Băltărețu: Am fost și campion național la toate competițiile astea de TSA, adică tehnica speologiei alpine. Am devenit initiator, apoi monitor în cadrul Școlii Române de Speologie. Este, dacă vreți, partea educativă. Școala Română de Spologie avea mai multe ramuri, era pe partea asta de speologie explorativă, adică cum să te deplasezi în peșteră în siguranță. Erau și zone de topografie… Am făcut și școala asta cu topografia de peșteră și biospeologie ș.a.m.d. Dar eu m-am dus pe zona explorativă, adică acolo unde era multă adrenalină. Am fost în peșteri, în expediții, am fost în echipa de vârf, Expediția –1000 din 1997, prima expediție românească care a atins –1.000 de metri în Franța. S-a ținut la granița Franței cu Spania, în Pirinei. Am făcut lucruri de-astea cu adrenalină. Îmi place adrenalina!

Reporter: Știți ce mă surprinde? De obicei, cei care practică speologia sunt mai degrabă din zona asta de munte, din localități de unde ajung mai ușor. Dumneavoastră sunteți din București, la sute de kilometri de peșterile pe care le puteați explora. Cum ați ajuns să vă prindă pasiunea asta?

Viorel Băltărețu: În liceu m-a prins pasiunea asta. Cred că aveam 16 ani, pentru că am devenit membru al Clubului de Speologie „Focul Viu“, din București, și atunci am avut nevoie de acordul părinților. A fost cel mai greu să mi-l dea. Mai târziu am și întrebat-o pe maică-mea: „Cum de mi-ai dat acordul ăsta? Cum de ai avut tu curaj să-mi dai?”. Zice: „Păi, știi care a fost faza? Eu, când eram tânără, am vrut să fac parașutism și tata – adică bunicul meu – nu mi-a dat acordul”. Și a zis că ea nu vrea să-mi frângă aripile, cum i le-a frânt… Deși nu neapărat i le-a frânt, poate i-a salvat viața, eu știu? Că fiecare părinte e… Dar maică-mea a avut curajul și a avut încredere în mine. E un lucru extraordinar de important! Pentru că, aparent, speologia este o activitate destul de riscantă, dacă nu știi cum s-o faci. Eu, în general, sunt foarte atent la lucrurile astea. Și la parașutism, dacă nu știi să-ți împăturești bine parașuta… E viața ta legată de parașuta aia, de munca ta, de ce faci tu cu mare atenție și cu meticulozitate. Și la speologie e fix același lucru! Mergem în peșteri din astea, în verticale, care au sute de metri, și trebuie să te cobori în coardă. Dacă nu ți-ai amarat bine coarda respectivă, riști să cazi și să… Și riscul e foarte mare! Cum să spun eu, să supraviețuiești unui accident în peșteră, statistic vorbind, este destul de mic. Și atunci, ori faci bine ceea ce faci, și nu există loc de eroare, ori n-o mai faci! Și atunci am învățat… Asta, de exemplu, m-a format în viață, ce-am făcut eu în speologie.

Reporter: Dar cum vă antrenați? Plecați în weekend, când nu aveați școală? Sau aveați aici, în București, niște locuri unde exersați? La ce vârstă v-ați apucat?

Viorel Băltărețu: În 1991 m-am apucat. În decembrie 1989 aveam 15 ani.

„Plecam vineri seara din București cu trenul, mergeam până în Alba, ajungeam la 4-5 dimineața, luam rata de Oradea și ne opream la Gârda. După aia mergeam și exploram diverse peșteri în Apuseni. După o noapte în tren, pe la ora 14.00 intram în peșteră, ieșeam la 3-4 dimineața. Asta era duminică dimineața. La ora 14.00 aveam rata înapoi, spre Alba, iar duminică seara era trenul până la București. Și luni de dimineață mă duceam la facultate”

Reporter: Nu era ca acum, că sunt sute de cluburi, poți să-ți duci copiii să facă tot felul de…

Viorel Băltărețu: Dar să știți că, de exemplu, pe partea de speologie nu mai e așa de interesant acum. Atunci chiar n-aveam alte chestii de făcut și ne antrenam, mi-aduc aminte, ori în parcul de lângă Muzeul de Geologie de lângă Piața Victoriei, și ne lăsau să ne punem corzile în copacii ăia, ori în Parcul Titan. Acum nu mai au voie să facă chestiile astea că stricăm copacii. Asta era când nu plecam în ture. Altfel, aveam ședință joia, la club, era pe Strada Frumoasă, îmi aduc aminte și acum sediul clubului, la Institutul de Speologie. Joi ne întâlneam și ziceam unde plecăm sâmbătă de dimineață în expediție. Mergeam până în Apuseni, de foarte multe ori plecam, ca să vă dați seama – și mă gândesc și acum așa, cu nostalgie – vineri seara din București cu trenul, mergeam până în Alba, în Alba ajungeam la 4-5 dimineața, luam rata de de Arieșeni sau rata de Oradea, trecea de Câmpeni și ne opream la Gârda, de exemplu, acolo aveam un prieten care era doctor, prieten de-al nostru și el tot speolog, ne caza la el și după aia mergeam și exploram diverse peșteri în Apuseni! Ca Apuseniul e zona cu cea mai mare densitate de peșteri, pentru că e o zonă calcaroasă. Peșterile sunt dezvoltate în calcar, în principiu. Și făceam chestia asta. După o noapte în tren – nici n-aveam cușetă, dormeam cum puteam pe acolo, că nu ne permiteam cușeta – ajungeam acolo, luam autobuz, pe la ora 14.00 intram în peșteră, ieșeam din peșteră la 3-4, că nu conta dacă era zi-noapte, erau ture mai lungi sau mai scurte… Asta era duminică dimineața. Te duceai, dormeai un pic și la ora 14.00 sau 15.00 aveam rata înapoi, spre Alba, iar de la Alba, duminică seara, era trenul până la București. Și luni de dimineață eram la București și luni mă duceam la facultate.

Reporter: Infernal!

Viorel Băltărețu: Dar uite că puteam să facem chestia asta! Și pasionați!

Reporter: Ca să faci asta trebuie să fii tânăr, ca să te țină organismul, și foarte pasionat.

Viorel Băltărețu: Corect! Am avut niște experiențe extraordinare, am rămas cu niște prietenii și cunosc oameni cu un caracter extraordinar și, cumva, m-a format și pe mine să fiu așa. Adică acolo nu erau tot felul de oameni slabi. Să spunem că nu puteai să faci echipă acolo, în peșteră n-ai voie să mergi mai puțin de patru oameni într-o echipă. Adică sunt niște reguli de siguranță, să spunem așa. Dacă se accidentează unul, cineva rămâne cu tine și ceilalți doi pleacă să ceară ajutoare. Să nu fii singur, da? Cam ăsta era modelul!

Reporter: Care a fost cea mai frumoasă peșteră în care ați coborât?

Viorel Băltărețu: Din România? Peștera Humpleu! Este în lângă Răchițele, județul Cluj – locul de unde este domnul primar Boc (izbucnește în râs). Acolo este o peșteră, se numește Piatra Altarului, este o altă peșteră foarte frumoasă, rezervație naturală, dar acolo accesul este destul de limitat. Am fost o singură dată în peștera respectivă. În schimb, peștera Humpleu este o peșteră mult mai greu accesibilă, are un activ. Să vă spun ce înseamnă activ: adică e un râu subteran! Vă dați seama, mergem și prin peștera asta foarte mult, e foarte greu, nu toți pot să facă treaba asta. Te schimbi într-un costum de neopren, mergi pe un râu care e cu cascade, e cu cățărări, e cu tot felul de… Este foarte dificil. După aceea ajungi în niște zone pur și simplu… Asta m-a atras, de fapt, la speologie. Gândiți-vă că, făcând speologie explorativă, mă duceam în capetele de peșteri unde ajungeai cel mai greu, unde căutai noi galerii. Și descopeream! Gândiți-vă că eu am descoperi noi galerii! Un fel de Cristofor Columb, dacă vreți… Terra Nova, pur și simplu eram primul care călca într-un punct pe planeta asta! Un lucru extraordinar. Și asta mă motiva. Pur și simplu am găsit în peștera asta, în peștera Humpleu, niște zone de un alb imaculat, cu stalagmite, cu stalactite. Dacă vreți, vă dau câteva fotografii, să vedeți! Nu vă vine să credeți ce lucruri erau acolo! Efectiv, te uitai și ziceai: „Aș vrea să merg înainte, dar nu pot să stric!”. Pentru că la un moment dat ar fi trebuit să strici ceva. Și efectiv am lăsat… Se vedea o galerie și am zis că noi nu spargem, nu stricăm, pentru că chiar nu merită! Trebuie să lăsăm natura așa cum e. Am făcut fotografii, efectiv niște lucruri extraordinare! Și sentimentul ăsta, că ai descoperit tu, că ai fost primul care a pus piciorul într-o anumită zonă, nu prea îl mai ai acum. Poate în pădurile tropicale, dacă te mai duci pe acolo, prin Amazon sau pe nu știu unde.

„Am intrat la liceu la Mihai Viteazul, unul dintre cele mai bune din România. Cu meditații la matematică, la română… Am avut șansa, taică-meu era profesor la facultate și a primit de acolo un HC-85, un calculator. Aveam calculator când lumea…”

Reporter: Ca să ai aplecarea asta trebuie să ai o anumită fire, o anumită înclinație. Vorbiți-mi despre dumneavoastră! Să începem cu copilăria. Sunteți bucureștean get-beget?

Viorel Băltărețu: M-am născut în București. Până în 1996, deci până la 22 de ani, am fost aici. Am făcut primii 3 ani de facultate aici.

Reporter: Școala unde ați făcut-o?

Viorel Băltărețu: Eu am locuit în Pantelimon, am făcut Școala 66, care e undeva lângă Strada Vergului. Deci, așa sunt! Nu chiar de unde erau ăia după blocurile gri, dar nu departe! Blocul în care locuiam eu era chiar pe buza Parcului Morarilor și chiar am fost acum, în primăvară, m-am plimbat pe acolo și am văzut ce fain a făcut Radu Mihaiu acest parc. Nu-l mai recunoșteam! Cu toate că am găsit inclusiv și copacii în care mă cățăram, niște pini pe un delușor. Nu știu dacă am fost cu ceva special… Mi-am făcut treaba foarte bine, nu eram liderul clasei, că nu eram comandantul… Noi, pe vremea aia, aveam șnururile alea, mai țineți minte? Erau șnururi galbene, roșii ș.a.m.d. N-am fost niciodată comandant de detașament, n-am luat premiul întâi, dar întotdeauna luam premiul doi și trei și eram comandant de grupă, de exemplu. Deci, asta era pe vremea lui Ceaușescu.

Reporter: V-au făcut în prima tură pionier?

Viorel Băltărețu: Da, m-au făcut și pionier, am fost și șoim al patriei. Din 1986 sau 1987 am început să merg la Clubul de Informatică al Sectorului 2. Era undeva lângă Piața Rosetti. Și am mers, am luat locul 2 pe sector și locul 6 pe municipiu la Olimpiada de Informatică.

Reporter: Asta când era?

Viorel Băltărețu: În ’89, că eram în clasa a VIII-a. Am avut șansa, taică-meu era profesor la facultate și a primit de acolo un HC-85, un calculator. Aveam calculator când lumea… Mi-a plăcut mult, aveam hobby-ul ăsta cu electronica, făceam montaje cu taică-meu, făceam radiouri, deci tot felul de chestii din astea interesante. Dar a fost partea asta cu informatica. Mi-aș fi dorit să mă duc mai tare pe informatică, mi-aș fi dorit să mă duc mai tare pe electronică, că am intrat la facultate la Electronică, sunt inginer electronist, dar am practicat foarte puțin din două motive. Unu: mi-au tăiat aripile la facultate. Când am început, primii doi ani n-am făcut aproape niciun pic de electronică, făceam tot felul de materii ciudate și tot matematici speciale, ceea ce mi-a prins bine, până la urmă, dar eu voiam să fac electronică și ei ne ziceau: „Nu, mai stați un pic, lasă peste încă un an, peste doi, peste trei”. Și cred că, din păcate, avem și astăzi problema asta la facultățile din România! E multă teorie. În loc să te apuci să faci proiecte practice… Au mai schimbat, dar nu cât trebuie…

Reporter: Dumneavoastră ați fost la Facultatea de Informatică a Universității București sau la Politehnică?

Viorel Băltărețu: La Politehnică. La Electronică. Am vrut să intru la Automatică. Pe vremea mea era o concurență enormă și, când am dat eu, în ’93, dacă nu intram la facultate ne luau în armată. Deci aveam o presiune foarte mare, îmi aduc și acum aminte.  Și atunci, mi-a fost cumva teamă să mă înscriu la Automatică, nu puteai să te înscrii la șapte facultăți. M-am înscris la Electronică, am intrat cu 9,53 și am fost al 101-lea! Ca să vă dați seama ce nivel era. Erau 300 și ceva de locuri și am fost 1.500 de candidați. Erau 5 pe loc. Și am luat 9,53 pentru că am greșit o banalitate, un calcul din ăsta la sfârșit, o chestie mică, de neatenție. Nu că nu știam… Așa era diferența și atât erau de strânse notele. Eu am am fost supărat pentru că nivelul testelor, al examenului, mi s-a părut prea simplu, prea ușor. În principiu, dacă-l faci mai greu, vezi și diferența între oameni. Dar asta a fost… Că ideea mea era să mă duc la Automatică, îmi plăcea partea asta de informatică, de programare, dar până la urmă am ajuns la Electronică. Oricum, din anul IV, când am venit la Cluj, mi-am făcut prima mea firmă, am făcut alpinism utilitar.

Reporter: Dumneavoastră ați fost ultima generație care a prins două trepte la liceu, examenul de intrare în clasa a IX-a și examenul de intrare în clasa a XI-a.

Viorel Băltărețu: Da, așa este. Fix ultimii am fost! Noi am dat două trepte, dar totuși ne-au dat Bacalaureatul cu cinci materii. Că înainte să dădea Bacul la trei materii. Deci, noi am dat treapta întâi, apoi a doua, și acolo a fost foarte greu…

Reporter: Câți ați fost pe un loc? Liceul Mihai Viteazul era unul bun.

Viorel Băltărețu: Da, era printre cele mai bune!

Reporter: Și cum ați intrat? Meditații?

Viorel Băltărețu: Oooo, da! Meditații la română, la matematică…

„Am fost la Televiziune cu taică-meu în 22 decembrie 1989. Frate-meu, care e mai mare, a ieșit și în 21, și în 22 de dimineață, până să fugă Ceaușescu. După aia, eu m-am dus cu taică-meu la Televiziune, când ne-a chemat Iliescu cu nebunia aia… Ne-am dus să apărăm Televiziunea și nu era nimic! Nu s-a întâmplat nimic și am plecat. Cred că la jumătate de oră după ce am plecat noi a început să se tragă. Deci, am avut noroc. Eram carne de tun acolo”

Reporter: Să spunem, pentru cei care citesc acest interviu, că dumneavoastră ați dat treapta întâi pe vremea lui Ceaușescu și dreapta a doua după ce a căzut comunismul. Deci, ați fost o generație care a prins toate schimbările astea.

Viorel Băltărețu: Am fost și la Revoluție! Fiind clasa a IX-a, am fost în stradă acolo, la Bariera Vergului.

Reporter: Când ați ieșit în stradă la Revoluție?

Viorel Băltărețu: Am fost și la Televiziune cu taică-meu în 22 decembrie. Frate-meu, care e mai mare, a ieșit și în 21, și în 22 de dimineață, până să fugă Ceaușescu! După aia, eu m-am dus cu taică-meu la Televiziune, când ne-a chemat Iliescu cu nebunia aia…

Reporter: Da!

Viorel Băltărețu: Ne-am dus acolo…

Reporter: Să apărați Televiziunea de teroriști, așa zicea Iliescu.

Viorel Băltărețu: Ne-am dus să apărăm Televiziunea și nu era nimic! Nu s-a întâmplat nimic și am plecat. Cred că la jumătate de oră după ce am plecat noi a început să se tragă. Deci, am avut noroc. Eram carne de tun acolo!

Reporter: Masă de manevră, practic!

Viorel Băltărețu: Da! Din păcate! Dar atunci o vedeam ca pe o chestie… „Domnule, trebuie să apărăm, să facem!” Și după aia, ce am făcut? Se făceau baricade la intrarea în oraș. Acolo, pe Vergului, era o alimentar și am făcut o baricadă și stăteam și-i opream pe unii. Și aia a fost așa, dacă stau să mă gândesc acum, o copilărie! Și opreau toți, n-aveam nicio problemă, până când, la un moment dat, a venit unul cu mașina și a trecut prin baricada noastră ca prin brânză! Eu eram ăla care le făceam semn să se oprească și chiar m-am gândit: dacă ăla venea și trăgea o rafală de mitralieră, eram primul împușcat! Că ziceau la TV „să nu intre teroriștii cu arme în oraș!”. Aha!

Reporter: Tatăl dumneavoastră era profesor de…

Viorel Băltărețu: Tatăl meu era era profesor la Facultatea de Utilaj Tehnologic de de la Institutul de Construcții.

Reporter: Dar ce anume preda?

Viorel Băltărețu: Mașini de ridicat. Macarale.

Reporter: Și mama?

Viorel Băltărețu: Mama a fost și este inginer proiectant pe Petrochimie. Ea a proiectat Combinatul de la Borzești, care se numește acum Chimcomplex, a proiectat Arpechim, a proiectat la Oltchim multe chestii. Și acum încă lucrează! Anul ăsta face 80 de ani și lucrează în continuare. Ceea ce o încurajez să facă, pentru că treaba asta o ține tânără. E în continuare verificator de proiecte, expert pe ISU și pe nu știu ce chestii. De aceea verifică proiectele, o chestie foarte faină, la un moment dat, mai demult, era printre puținii din țară. Deci, se străduiește să se țină în activitate – și apreciez mult treaba asta.

Reporter: În ’89 erați suficient de mare încât să înțelegeți ce se întâmplă. La 15 ani aveați capacitatea să înțelegeți realitatea din jurul dumneavoastră, să vă puneți diverse probleme, să vă gândiți la anumite lucruri. Ce gândeați, să spunem, în ‘88-‘89 despre România, despre regimul în care trăiați? Ce discutați cu părinții?

Viorel Băltărețu: Ascultam intens Europa Liberă și Vocea Americii.

Reporter: Erați într-un bloc…

Viorel Băltărețu: Da, stăteam la bloc cu ai mei și… Se discuta destul de… Nu neapărat deschis…

Reporter: Se discuta și de față cu dumneavoastră? Vă lăsau să asistați la genul ăsta de discuții?

Viorel Băltărețu: Da, da, da! Părinții mei au fost tot timpul… De exemplu, lui taică-meu știu că i-au impus la un moment dat să intre în Partidul Comunist. N-a vrut să intre și atunci nu-l mai avansau! Și îmi spunea după Revoluție: „Aproape că eram hotărât să intru în partid, că nu mă mai lăsau ăștia să cresc!”. Era asistent universitar și nu putea să se ducă mai sus. Nu-l lăsau! Deci, vorbeam. Ne tragem din familii care… Din partea maică-mii, de exemplu, mai mulți au fost persecutați. Nu au fost arestați, dar au fost persecutați. Părinții mamei erau din zona de lângă Alexandria, dintr-o comună din Teleorman. Era o familie cu cinci frați, străbunicul meu era chiabur, știți ce însemna, era un țăran mai înstărit, avea și o presă de ulei…

„Pe vremea comunismului, noi, la București, chiar am avut curentul întrerupt. Eu am învățat la lumânare! Poate pare ciudat pentru tineri, lor li se pare că totul e de-a gata. Și asta vreau să le spun: democrația asta s-a câștigat greu”

Reporter: Și i-au confiscat-o după venirea comunismului.

Viorel Băltărețu: I-au confiscat tot, inclusiv presa de ulei. De fapt, l-au forțat s-o cedeze, cred că de asta au și scăpat copiii lui să nu ajungă la pușcărie. Dar povesteau că, în perioada aceea, ziua se duceau și stăteau în porumb, stăteau ascunși în pădure. Doar noaptea mai veneau acasă, să le mai dea de mâncare străbunica mea, și după aia fugeau iar în pădure. Și tot așa. A fost o perioadă în care voiau să-i umfle. Au fost patru frați și o soră – bunica mea era sora. Ceilalți patru frați, toți au făcut facultate, deci s-a străduit străbunicul meu să-i educe. Uite, ăsta e un lucru care acum parcă nu se mai simte, dorința oamenilor simpli să facă un efort. Și străbunicul chiar a făcut un efort, zicea că a vândut pământ ca să poată să-i țină la facultate și așa mai departe. Unul dintre frații bunicii a ajuns avocat, după ce a terminat facultatea s-a dus la Corabia, tot la Dunăre. După aia a venit războiul, l-au înrolat, s-a dus cu armata română până la Stalingrad, a supraviețuit la Stalingrad… Mi-a povestit, dar mi-aduc aminte destul de greu, eram copil. Apoi s-a întors înapoi cu armata română, după care am întors armele cu rușii și s-a dus până Munții Tatra. Și acolo, în Munții Tatra, s-a terminat războiul și i-au trebuit vreo trei luni să ajungă acasă. Că s-a terminat și le-a zis: „Bă, e gata, plecați acasă!”. Nu le-au asigurat transport. După vreo trei luni de zile a venit acasă și, când a ajuns, comuniștii i-au zis: „A, tu ești fiu de chiabur!… Nu mai poți să fii avocat!”. N-a mai profesat, a pierdut licența de avocat. Povestea că a reușit să nu-l aresteze – l-au angajat muncitor într-o fabrică și a muncit. După care avea ceva talent la desen și a ieșit la pensie desenator la un institut din ăsta de proiectări, desenator la planșetă și făcea nu știu ce chestii… Pe omul ăsta și soția lui, care era fugită și ea din Basarabia, nu i-am văzut în viața mea să se certe între ei! Erau de un calm… Când a ieșit la pensie, s-a mutat înapoi, la țară, la casa părintească, stătea vara acolo și iarna venea la București. Și toată lumea îi zicea pe stradă „domnul avocat”. Ca să-ți dai seama ce poveste și ce destin frânt! Oamenii și-au îngropat în interior trecutul… Am văzut asta și la Corneliu Coposu. Apreciez foarte mult asta și probabil că povestea m-a făcut să fiu foarte apropiat de Corneliu Coposu și cei care au fost deținuți politici. Te uiți, așa, la o liniște sufletească. Îți zici: „Bă, după ce mi-au făcut ăștia atâtea chestii, cum poți să nu fii revanșard? Cum să nu vrei să le-o dai la aia înapoi, să faci ceva?”. Și asta arată că, de fapt, noi nici nu înțelegem prin ce au trecut oamenii ăia!

Reporter: Dar nici nu li se spune oamenilor. Nu se învață lucrurile asta la școală.

Viorel Băltărețu: Da, astea ar trebui vorbite și…

Reporter: Dumneavoastă, ca parlamentari, ar trebui să vă gândiți la lucrurile astea și să schimbați legile.

Viorel Băltărețu: Eu susțin partea asta și… Dar educația cred că e cea mai mare problemă din țara asta și ar trebui în primul rând să spunem adevărul despre toată istoria noastră. Toată, nu numai asta!

Reporter: Dar trebuie întreținută memoria colectivă, așa cum fac alte popoare: polonezii israelienii…

Viorel Băltărețu: Adică să recunoaștem și greșelile, pentru că am făcut și greșeli.

Reporter: Da, categoric! Ca să nu mai existe oameni astăzi care vorbesc despre Ceaușescu cu „domnul Ceaușescu” – care a făcut și a dres.

Viorel Băltărețu: Doamne ferește!

Reporter: Bun, deci dumneavoastră ascultați Europa Liberă în 1988-1989. Ce gândeați? Mergeați la școală, aveați orele alea de pregătire politică, de socialism științific… Intrau profesorii și începea să se citească din vizita tovarășului Yasser Arafat la București…

Viorel Băltărețu: Da, exact asta! Păi, ce făceam în clasă? Chiar stau și mă gândesc acum că nu se prindea de mine chestia asta, dar trebuia to fake-it. Trebuia să fii cuminte acolo, n-aveai voie să zici, că îmi ziceau maică-mea și taică-meu: „Ai grijă ce vorbim aici! Vezi să nu spui mai departe da?”. Cu toate că prin blocurile alea îmi aduc aminte că orice vorbeai în apartamentul de la etajul 3 – eu stăteam la 3 – se auzea. Sau auzeam eu ce vorbea nu știu care de la 5! Așa de ciudat era! Așadar, la școală cumva simulai că ești acolo, că faci ce trebuia, să decupezi din ziar, să citești ce îți dădea tanti aia să citești și…

Reporter: Dumeavoastră aveați la acel moment conștiința asta, că în alte țări se trăiește mai bine și că poate altora nu li se întrerupe curentul?

Viorel Băltărețu: Da! Și noi, la București, chiar am avut curentul întrerupt!. Deci, eu am învățat la lumânare! Adică îmi aduc aminte de chestia asta, poate pare ciudat pentru tineri, lor li se pare că totul e de-a gata. Și asta vreau să le spun: democrația asta s-a câștigat greu, chiar dacă poate printr-o revoluție, lovitură de stat, încă nu știm, trebuie să mai treacă vremea să decantăm mai bine toate informațiile, să ajungem la o concluzie corectă. Dar a fost o perioadă complicată. Știi că era penuria de mâncare. În restul țării aveau, totuși, cartelă. La București n-aveam cartelă și atunci trebuia să stai la coadă.

„Din clasa întâi am stat la coadă. Acolo, pe Vergului, era alimentara. Și nu se făceau cozile în față, se făceau în spate, ca să nu se vadă când trece Ceaușescu. Stăteam în spate la coadă și era chestia aia: «Domnule, la ce stați la coadă?». «Nu știm, să vedem ce se bagă!» Stăteam la coadă la unt, la brânză, la ouă… Și se dădea juma’ de kil de persoană”

Reporter: Stăteați la coadă?

Viorel Băltărețu: Oooo, da! Cum era…

Reporter: La ce stăteați la coadă?

Viorel Băltărețu: Acolo, pe Vergului, era alimentara. Și nu se făceau cozile în față, că se făceau în spate.

Reporter: De ce?

Viorel Băltărețu: Păi, ca să nu să vadă când trece Ceaușescu sau dracu’ știe, vreun prim-secretar sau ceva.

Reporter: Dacă trec străini pe acolo să nu se vadă că e coadă la mâncare.

Viorel Băltărețu: Exact. Stăteam în spate la coadă și era chestia aia: „Domnule, la ce stați la coadă?”. „Nu știm, domnule, să vedem ce se bagă!. Cam asta era…

Reporter: Deci, n-aveați Bringo, să stați acasă și să sunați…

Viorel Băltărețu: (izbucnește în râs) Nu! Și chiar stau și mă gândesc că acum avem telefon mobil, WhatsApp, draci-laci…

Reporter: La ce stăteați, de obicei, la cozi?

Viorel Băltărețu: Păi, era la unt, la brânză, la ouă… Și se dădea juma’ de kil de persoană, știi? De brânză, de exemplu. Și nu știu cum dădeau semnal toți, zicea: „Aduceți-i pe toți!”. Și veneam, ne puneam, era unul și ne făceam… Zicea: „Hai, toți copiii!”. Și, pac! Trebuia să fim toți trei, că am doi frați, eram acolo, împreună cu maică-mea, ne puneam la coadă, stăteam și ne dădea două kile de brânză, că suntem mai mulți. Dar trebuia să fim prezenți.

Reporter: De la ce vârstă ați început să practicați „sportul” ăsta?

Viorel Băltărețu: Care, cu statul la coadă?

Reporter: Da – păi se și zicea: „Șoimii piețelor”.

Viorel Băltărețu: Păi, din clasa întâi!

Reporter: Deci, pe la 7 ani, gata, erați deja la cozi…

Viorel Băltărețu: Da, păi, erai obligat să stai!

Reporter: Altfel, n-aveai ce să mănânci.

Viorel Băltărețu: Faptul că n-aveam cartelă mie mi s-a părut mai nasol. Adică, tu nu erai sigur că astăzi îți dă ceva!

Reporter: Da.

Viorel Băltărețu: Că era tâmpit și sistemul de cartelă, e evident! Era o prostie, dar…

„Aparent, cine conduce țara asta? Tot șefii de Aprozare și ăștia ca ei. Asta s-a întâmplat și cu restaurantele. Cine a cumpărat restaurantul? Șeful de sală! Asta a fost pervertirea societății în care scara valorilor a fost dată peste cap. Și acum avem o problemă cu scara valorilor. Hai să ne uităm și în Parlament!”

Reporter: Să spunem că să-ți dea ceva nu însemna că luai pe gratis. Însemna că stai la coadă ca să plătești, dacă mai ajungeau alimentele de vânzare până la tine și nu se terminau înainte să-ți vină rândul.

Viorel Băltărețu: Da, bineînțeles! Și maică-mea îmi spunea o chestie care mi-a rămas în minte: „Fii atent, dacă eram în Vest, noi acum eram niște oameni cu o situație materială bună, respectați de către ceilalți, pentru că da, avem școală, ș.a.m.d. Dar ia uită-te: cine este cel mai important, în momentul de față, în sistemul ăsta, în afară de securiști și activiștii de partid? Uite, ăla care e șeful de la Aprozar, șeful de la Alimentara!“. Că ăla, dacă aveai relații cu el, îți mai dădea pe sub mână. Au venit 100 de kilograme de brânză, dar, de fapt, el vindea 50 și 50 le dădea cui voia el.

Reporter: Alde Piedone.

Viorel Băltărețu: Era șef la Alimentara, nu?

Reporter: Cam așa ceva. Și povestea că dintr-un transport de portocale, el își trăgea din start 12 lădițe.

Viorel Băltărețu: Deci, vă dați seama de chestia asta? Aparent, cine conduce țara asta? Tot șefii de Aprozare și ăștia ca ei. Asta s-a întâmplat și cu restaurantele. Cine a cumpărat restaurantul? Șeful de sală! Ăla l-a cumpărat! Nu toți, acum să nu generalizăm. Asta a fost pervertirea societății în care scara valorilor a fost dată peste cap. Și, din păcate, și în momentul de față avem o problemă cu scara valorilor. Hai să ne uităm și în Parlament!

Reporter: Da!

Viorel Băltărețu: Că e foarte greu să ajungi să supraviețuiești aici dacă ești un om corect și normal.

Reporter: Și în Guvern avem un premier care și-a luat Bacalaratul pe la 32 de ani…

Viorel Băltărețu: Nu se știe!

Reporter: Exact, nu se știe clar, că e secretizat. Și un fost premier care este plagiator, și-a plagiat doctoratul.

Viorel Băltărețu: Exact asta e! Și pervertirea asta a valorilor, faptul că tu, ca modele, ai astfel de oameni… Pentru că, până la urmă, pozițiile astea înalte sunt și modele pentru ceilalți.

Reporter: Da, normal.

Viorel Băltărețu: În momentul în care noi promovăm astfel de modele, cum te aștepți să fie societatea? Cum te aștepți să fie tinerii când se uită și zic: „Uite ce mi-ar place mie!“. Cu toate că eu cred că va veni o revoluție de catifea a tinerilor. Sunt foarte bine informați mulți dintre ei și cred că… Și acum, la votul ăsta, conform ultimelor sondaje și informații pe care le primim, pare că se mobilizează tinerii și mă bucură treaba asta! E adevărat, există și un risc să se ducă către zona asta mai de extremism și de suveranitate. Sper să nu facem greșeala asta, dar…

Reporter: Tot dintr-o exasperare!

Viorel Băltărețu: Tot din exasperare, dar pentru că nu suntem în stare, ca societate, să promovăm la conducerea țării o clasă politică care să ne reprezinte cu adevărat și să ne vrea binele ca societate.

„Am încercat să susțin proiectele Casei Regale cât am fost antreprenor, am finanțat Fundația Principesa Margareta pe proiecte importante, în special pe zona asta de tineri. Eu cred în tineri. Și am finanțat pe zona asta de artă, dirijori, violoniști. Pe cei care aveau talent, dar nu aveau bază materială și părinții nu puteau să-i susțină”

Reporter: Mi-ați vorbit de Revoluție, ați fost pe 22 decembrie la televiziune împreună cu tatăl dumneavoastră. La o lună distanță începeau mineriadele. Ce ați făcut în perioada aceea?

Viorel Băltărețu: Din martie, când a început Piața Universității, aproape în fiecare seară mergeam cu părinții mei acolo. Eram golani, aveam etichetele alea cu golan, cântam cântece, aveam toate casetele cu Cristian Pațurcă și cu toți care cântau acolo. Îmi aduc aminte cu mare plăcere. După 20 mai, Duminica Orbului, când a ieșit Iliescu cu 86%, am mai mers, cred, o zi sau două, până s-au anunțat rezultatele finale, după care ne-am oprit. Atunci, pur și simplu, am zis: „Mă, nu mai are rost“.  Aveam prieteni cu care mergeam acolo, în piața Piața Universității, și care au emigrat. Nașii noștri sunt în Suedia, de exemplu. Tot așa, prieteni buni de familie au plecat. A fost o dezamăgire totală! Ai mei probabil că nu au avut curajul să plece. Noi, cei trei frați, suntem din 5 în 5 ani. Fratele meu mai mare avea 20 de ani, eu aveam 15, iar cel mic avea 10. A fost o dezamăgire. Dar Piața Universității a fost ceva în care… Cum să spun, de atunci am fost, să zicem așa, antisistem. Am susținut punctul 8 de la Timișoara. Mi-a plăcut foarte multă Rațiu. Ion Rațiu a fost, iar, un model. Dar dacă n-a mâncat salam cu soia cu noi, n-a mers! El, săracul, n-a înțeles, din punctul ăsta de vedere, marketingul politic. Prea îi speria pe oameni cu papion. Dar până la urmă venea cu niște idei, venea cu niște principii, cu niște valori de care noi am fi avut nevoie!

Reporter: Românii erau la ora aia la stadiul de bască proletară și…

Viorel Băltărețu: Da, da! Și ce am mai susținut foarte mult și susțin în continuare, am susținut restaurarea monarhiei! Eu l-am văzut pe regele Mihai ca pe un altfel de om, care transmite alte lucruri. Am fost la mitingul acela din Piața 1848, în 1992. Eu nu-mi mai aduc foarte bine aminte, dar maică-mea mi-a zis că m-am urcat într-un copac atunci. A fost atât de multă lume… Am încercat să susțin proiectele Casei Regale cât am fost antreprenor, am finanțat Fundația Principesa Margareta pe proiecte importante, în special pe zona asta de tineri. Eu cred în tineri. Și am finanțat pe zona asta de artă, dirijori, violoniști. Pe cei care aveau talent, dar nu aveau bază materială și părinții nu puteau să-i susțină. Și Fundația Principesa Margareta i-a susținut. Sunt câțiva artiști care, datorită suportului primit de la Fundația Principesa Margareta, au ajuns să fie acum de renume. La un moment dat a fost un concert la Ateneu, cred că prin 2015-2016, și am fost invitat acolo. Invitația era pentru BRD, Dacia, Vodafone, iar compania mea era următoarea pe listă, acolo! Și le-am zis: „Dar noi n-am dat foarte mulți bani, nu știu cum m-ați pus așa de sus!“. Și mi-au zis: „Nu, noi vă apreciem că sunteți cu noi!“. M-am simțit măgulit, cumva. Este vorba de ce vă ziceam, sindromul impostorului. Mă gândeam: „N-am făcut chiar așa de mult, nu meritam!“. Cred că educația este cheia la tot ceea ce putem schimba. Adică schimbările astea radicale n-au cum să vină… Revoluțiile nu aduc neapărat ce trebuie, dacă te uiți în istorie, n-o să vezi. Schimbările vin după un timp. Atunci, pe moment, tot niște șmecheri sau unii care știu mai bine cum merg lucrurile pun mâna pe putere.

Reporter: Așa e.

Viorel Băltărețu: Și dacă te uiți și la Revoluția Franceză, e aceeași poveste.

„Eu mai făcusem alpinism utilitar. Am lucrat la expertizări de turnuri. Am urcat pe turnul de la Copșa Mică, 245 de metri, pe de ăla de la Baia Mare. Mergeam și decoram de unul singur panourile outdoor pe bloc. Și aveam 45 de minute din momentul în care parcam mașina în fața blocului respectiv, mă urcam pe bloc, îmi întindeam corzile, coboram, decoram afișul și după aia mă urcam înapoi, îmi desfăceam corzile, coboram la mașină și plecam la următoare locație”

Reporter: Așadar, intrați la facultate în 1993, în 1996 plecați la Cluj. Aveați 22 de ani. Cum ați procedat? Ați făcut naveta?

Viorel Băltărețu: M-am mutat prin transfer la Cluj. M-am mutat, iar anul IV și V i-am făcut la Cluj, la UTCN, adică Universitatea Tehnică Cluj-Napoca. Și am terminat Electronică Medicală. Am făcut ceva aparate tot cu digitalizare. Am transformat la un EKG semnalul ăla, cum îl vezi pe tub, am făcut achiziție de date și apărea pe computer. Asta a fost lucrarea mea de diplomă la momentul ăla. Acum pare o banalitate…

Reporter: Dacă ați absolvit facultatea asta și aveați profesia asta, care e potențial foarte bănoasă, cum ați ajuns să vă faceți firmă de alpinism utilitar și nu v-ați făcut firmă de IT sau de…

Viorel Băltărețu: Eu am mers pe ideea… Și asta le tot spun și cursanților, că eu fac și mentorat pentru viitori antreprenori și pentru tineri. Și le spun: „Băi, trebuie să înțelegeți ce înseamnă antreprenoriatul. Până la urmă, un antreprenor e unul care rezolvă o problemă! Visează fain, visează mai mult decât alții și rezolvă o problemă. Asta e definiția antreprenorului: vrei să rezolvi o problemă. Adică oferi un produs sau un serviciu pe care-l caută cineva“. E clar că nu o să-ți faci un business, să zicem, de vândut făină, că deja piața e plină, există supermarketuri, n-ai nicio șansă să te apuci tu să…

Reporter: Deci, trebuie să intri pe nișă.

Viorel Băltărețu: Da, să cauți o nișă. Și, dacă vă uitați la start-up-uri și la toate companiile, în general intră pe o nișă, acolo unde nu e încă ocupat. Ei, la momentul respectiv era partea asta de… Eu știam foarte bine partea de speologie, eram instructor, aveam și o chestie făcută între noi, un serviciu care se numea salva-speo. Azi, serviciile astea se numesc Salvamont și Salvaspeo. Aveam și școli, pentru că era important: cum să scoți pe targă un rănit… Făceam antrenamente și eram pregătiți tot timpul, rucsacul, corzi, cu echipament, cu totul, era pus la ușă, în caz de alarmă, de ceva, trebuia să-l luăm, să ne ducem să salvăm, să ne facem echipe și așa mai departe. Deci, eram foarte pregătit pe zona asta și a fost o chestie, că ne-au cerut unii din Cluj: „Domnule, nu vă urcați pe bloc să ne faceți și nouă, că s-a desprins tencuiala și…“.

Reporter: Și v-a venit ideea.

Viorel Băltărețu: Și am făcut chestia asta la început, eu mai făcusem alpinism utilitar, îmi aduc aminte că am lucrat la o firmă de alpinism utilitar din București. Era un domn Vasilescu, prin ’93-’94. Și am lucrat la el la făceam expertizări de turnuri. Am urcat pe turnul de la Copșa Mică, 245 de metri, pe de ăla de la Baia Mare, am mai făcut tot felul de chestii de genul ăsta. Aveau nevoie pentru că n-aveau personal specializat, nu avea cine să urce pe chestiile astea! Și făceam expertizări, făceam tot felul de lucrări. Și așa am prins prima oară, după aia am intrat pe zona asta, lucrări din astea mai micuțe, eram student. Apoi am zis: „Băi, OK, dar hai să ne facem o firmă!“. Și mi-am făcut o firmă împreună cu doi prieteni, unul alpinist, unul tot speolog. Era în 1997. Și am crescut, am început pe zona de panouri publicitare. Să vă povestesc, ca să vă dați seama că eu am problema asta cu eficiența: se decorau panourile. A fost prima campanie prin ‘98, cred, de decorare Pall Mall. Era o firmă aici, la București, și patronul cu care am rămas și acum prieten venise la Cluj, că a avut o campanie mare și trebuiau să decoreze foarte multe panouri într-un timp foarte scurt, pe panouri Outdoor. Eu mergeam și decoram de unul singur un panou de genul ăsta pe un bloc. Și aveam undeva, la 45 de minute din momentul în care parcam mașina în fața blocului respectiv, mă urcam sus, pe bloc, îmi întindeam corzile, mă coboram, decoram afișul și după aia mă urcam înapoi, îmi desfăceam corzile, mă coboram la mașină și plecam la următoare locație. Că era o chestiune de câte poți să faci într-o zi.

Reporter: Se câștiga bine?

Viorel Băltărețu: Foarte bine! Foarte bine se câștiga atunci! Și eu am făcut de unul singur. Iar prietenul meu avea, săracul, la București echipe de trei alpiniști, pentru că de obicei îți puneai trei corzi, era un panou de 12 metri. Și făceau în 2 ore sau o chestie de-asta. Și ăsta, când s-a uitat, a zis: „Băi, frate!“. Pe ăia îi plătea același lucru, dar fiind angajații lui, îi plătea la zi, la oră, nu știu cum îi plătea, adică erau angajați normal. Pe noi ne plătea, cred, 25 dolari la o decorare. Dar atunci, în anii ’90, erau o grămadă de bani! Și a făcut revoluție după aia! S-a dus la el la firmă și le-a zis: „Bă, uite, dacă ăsta poate, trebuie să putem și noi!“. „Păi, nu putem!“ Bine, eu aveam și abilitățile necesare, aveam tehnica, aveam curajul, aveam ce vrei. Știam bine să fac și eram motivat, pentru că tot timpul în viață trebuie să fii și motivat. Dacă nu ești motivat… Aici era vorba de banii mei, dacă puteam să câștig mai mulți bani, de ce să nu câștig mai mulți bani?

Reporter: Diferența între a lucra angajat și a lucra pentru tine.

Viorel Băltărețu: Foarte puțin am fost angajat! Vreo 2 ani am fost la o fabrică a unui neamț. Și asta am făcut, mici lucruri pe care le-am schimbat și au văzut și alții că „băi, se poate și altfel!“. Și atunci tipul ăsta, Gabi, mi-a zis: „Nu vrei să vii la București, să-ți dau jumătate din București?“. Și mi-a dat 3 sectoare din București. Am venit cu prietenii mei de la București, că doar îi știam pe toți alpiniștii. Atunci am preluat jumătate de București și atunci am crescut ca firmă.

Reporter: Deci, asta era în 1998?

Viorel Băltărețu: Da, în 1997 am făcut firma, iar după aceea, în 1998… Și am lucrat apoi și pentru Orange, pentru Vodafone, am fost în Republica Moldova! Gândiți-vă, am fost în ’98, când se dezvolta rețeaua de la Orange în Republica Moldova. Erau pe vremea aia erau polițiștii cu pălărie de cowboy! Vai de capul meu, cum era și ce… Nu mi-a venit să cred!

„În 2009 m-am dus la PNL, să mă înscriu. A fost o experiență foarte proastă. Nu apucasem să scriu nici adeziune, nu semnasem nimic și m-au întrebat: «Băi, cu ce te ocupi?». «Păi, am o fabrică de mobilă!» «A, da? Nu vrei să faci tu mobila la nu știu care cămin?» «Ba da, cum să nu?» Și mi-au zis: «Pui tu ce preț vrei, dar trebuie să ne aduci 30% înapoi!». Le-am răspuns: «Da, bine, vă caut eu!». Și m-am dus învârtindu-mă. Am avut norocul că nu m-am înscris înainte și am văzut cum funcționează lucrurile”

Reporter: Vă gândeați atunci că o să intrați în politică?

Viorel Băltărețu: Nu!

Reporter: Cu cine votați în perioada aceea?

Viorel Băltărețu: Tot timpul am votat cu Dreapta. Adică, în principiu, cu liberalii.

Reporter: În 1996 cu cine ați votat?

Viorel Băltărețu: Cu Convenția Democrată. Și în 1992 am votat cu ei.

Reporter: Și la Președinție, probabil cu Constantinescu.

Viorel Băltărețu: Cu Emil Constantinescu. Da, dar am fost… Uite, am iarăși o experiență interesantă: în 1992 erau Alianța Civică și Ana Blandiana. Am avut șansa să fiu în jurul doamnei Ana Blandiana, care pentru mine și acum e un model, are aceeași voce ca atunci. Și eram reprezentanții elevilor, foarte mulți tineri în jurul ei. A fost un moment în care cred că trebuia să vorbesc la ceva miting al Alianței Civice ca reprezentant al elevilor. Eram clasa a XI-a… Eram acolo, trebuia să vorbesc, dar n-am vorbit. Eram acolo, în grupul cu Ana Blandiana, și ne explica și ne zicea: „Uite-așa și așa și așa“. Și mi-a plăcut. De atunci mi-a plăcut foarte mult, n-am ajuns să mai vorbesc, dar a fost o experiență. Poate că aveam trambulina politică, poate mă băgam de atunci, dar nu știu ce s-ar fi ales de mine dacă eram de atunci în politică. Ați văzut că nu foarte mulți au supraviețuit. Și care au supraviețuit, ai dubii mari legate de de ei! Atunci am fost activ până în 1996, după aia trebuie să recunosc că m-a dezamăgit Convenția Democrată, n-au reușit să facă cu 15.000 de specialiști povestea aia care… Și, de fapt, acum văd în politică că nu-i chiar așa de simplu. Crezi că vii și gata, toată lumea se aliniază că zici tu că se întâmplă treaba asta. Sunt niște forțe care vor să țină lucrurile în loc, așa cum sunt, și e foarte greu să destructurezi, de fapt, toată rețeaua asta. Și mă gândesc acum cum era rețeaua în ’96, că totuși sistemul cred că era mult mai slab decât e acum! Adică acum cred că s-a întărit, și-a găsit toate formele, s-a metamorfozat în tot felul de democrați și tot felul de oameni care de fapt au aceleași interese ca în 1990 sau și înainte de 1990. Și am mai avut o tendință în 2009, era criză mare de tot și eram vai de mama mea cu firma. Și am mai avut o tendință să mă înscriu în PNL la Cluj. Atunci m-am dus la ei să mă înscriu și a fost, așa, o experiență foarte proastă. Nu apucasem să scriu nici adeziune, nu semnasem nimic și m-au întrebat: „Băi, cu ce te ocupi?“. „Păi, am o fabrică de mobilă!“ „A, da? Nu vrei să faci tu mobila la nu știu care cămin?“ „Ba da, cum să nu?“ N-aveam… Eram mort de foame, pur și simplu n-aveam de lucru atunci. A fost groaznic pentru mine, ca business, în 2009. Și mi-a zis: „Da, păi, pui tu ce preț vrei, dar trebuie să ne aduci 30% înapoi!“. Și am zis „da, bine, vă caut eu!“ și m-am dus învârtindu-mă. Am avut norocul că nu m-am înscris înainte și am văzut cum funcționează lucrurile. Și am zis: „Stați, mă, frate, că nu se poate așa ceva!“.

Reporter: Cine era la PNL Cluj atunci, în perioada aia?

Viorel Băltărețu: Habar n-am, nu mai știu. Dar nu era în regulă. Și, din păcate, cel puțin acum, chiar dacă în 2020 noi am crezut că o să facem o alianță cu un PNL care chiar își dorește să facă o reformă, s-a dovedit, după nici un an de zile, că de fapt interesul lor nu are nicio legătură cu reformele…

Reporter: Deci, dumneavoastră credeați că o să dureze alianța asta?

Viorel Băltărețu: Eu, sincer, da! Am fost idealist, acum știu, dar…

„M-am băgat la lipit afișe, dar n-am apelat la angajați. Că mi-a zis cineva: «Domnule, nu-ți sunt toți angajații de la firmă membri de partid?». Și am zis: «Nu! Cum dracu’ să fie? Una-i una, alta-i alta. Haideți să nu le amestecăm, că oamenii ăia trebuie să lucreze, să facem ce avem noi de făcut acolo!»”

Reporter: Cum ați intrat în politică, până la urmă? Adică ați avut o tentativă, a eșuat. Apoi încă una, a eșuat și aceea. Cum ați ajuns, până la urmă?

Viorel Băltărețu: În 2018, în decembrie, am intrat. În primul rând l-am urmărit pe Dacian Cioloș atunci, în 2016, când a fost prim-ministru, și am avut un șoc! Am zis: „Băi, se poate și altfel!”. Se poate cu bun-simț, se poate vorbi normal, a avut tot felul de acțiuni. Chiar dacă el era în minoritate, că era un Guvern tehnocrat și partidele știți foarte bine că… Dîncu era acolo, în spate, deci oricum făcea… A reușit, la nivel comunicațional și prin oamenii pe care-i adunat în jurul lui în zona de miniștri, dar mai ales în zona de secretari de stat – că-s mulți colegi de-ai mei care au fost secretari de stat și acum sunt la USR –, să adune niște oameni pe care nu-i cunoștea, dar s-a uitat și a zis: „Băi, nu mă interesează că ăla e al meu, că e al lui mama, al lui tata! Uite, ăsta mi se pare un om care a dovedit că vrea să facă ceva!”. A fost o experiență… Cu toți am povestit: „Bă, cum ați ajuns voi, cum v-ați băgat în chestia asta?”. „Pur și simplu mi-am lăsat firma – gen Ionuț Moșteanu – și am zis: hai, mă, să vedem cum e, că vreau să văd să se schimbe ceva!”. Și a fost… Dacian a făcut atunci pasul înapoi, păcat, că poate era mai bine, dar probabil că știa el ce e în PNL, nu știu, nu vreau să speculez, n-am toate informațiile. S-a pierdut. Dar, după aceea, am rămas cu o idee despre treaba asta. Iar mi-a plăcut Vlad Voiculescu, care se lupta cu rețeaua citostaticelor, că așa-i zicea. Am apreciat la el ce făcea, un om de absolut bun simț și normal. Ei doi mi-au plăcut foarte mult și am zis: „Mă, uite, faini oamenii ăștia!“. Dar mi s-a părut că gata, s-a terminat. Însă în 2018 Dacian și cu Vlad au făcut partidul PLUS. Și chiar l-au făcut acolo, la Cluj, la noi. Și atunci m-am înscris, mi-am depus adeziunea, în ianuarie 2019 mi-au trimis confirmarea că am intrat în partid. A fost prima oară când mi-am trimis o adeziune la un partid. După care, pe tot parcursul anului 2019, am fost un simplu membru, n-am avut nicio treabă…

Reporter: Ați mers la lipit afișe?

Viorel Băltărețu: Da, da, da, m-am băgat și la lipit afișe…

Reporter: Vă duceați dumneavoastră, personal, sau puneați angajații de la firmă?

Viorel Băltărețu: Nu, nu, nu! Angajații de la firmă nu sunt membri de partid! Că mi-a zis cineva: „Domnule, nu-ți sunt toți angajații de la firmă membri de partid?“. Și am zis: „Nu! Cum dracu’ să fie? Una-i una, alta-i alta. Haideți să nu le amestecăm, că oamenii ăia trebuie să lucreze, să facem ce avem noi de făcut acolo!“. Dacă amestecăm una cu alta nu facem decât să o dăm de gard! Și ce-am făcut? Le-am zis atunci, la alegerile europarlamentare din 2019: „Băi, mie nu-mi trebuie bani, să fiu reprezentantul în secții de votare. Trimiteți-mă la cea mai îndepărtată secție sau unde n-aveți! Nu contează pentru mine, spuneți-mi unde nu vrea să meargă nimeni și mă duc eu!“. Și m-am dus la Beliș. Ați auzit, probabil, de Beliș, e un lac foarte fain și o localitate undeva, la 1.000 și de metri altitudine, deci în munți, undeva în Apuseni. Erau vreo 40-50 de kilometri pe drumuri de munte. Și am fost reprezentant în secția de votare de acolo.

„Bineînțeles că e nevoie să aperi votul în România și în 2020-2024! Pentru că votul tău poate să-l pună la mine! Dacă n-ai acolo reprezentant… Și, din păcate, se fac chestiile astea chiar dacă suntem cu supraveghere video”

Reporter: Cum a fost experiența?

Viorel Băltărețu: Foarte, foarte faină! Atunci, în 2019, știți foarte bine că alianța USR-PLUS a luat un scor foarte bun. Noi pe Cluj-Napoca am luat undeva, peste 40%, foarte bine. Dar îmi aduc aminte că eram acolo, la Beliș, și era o zi faină afară, că era în mai, și se opreau, veneau ăia cu ATV-urile care se plimbau, veneau tot felul de turiști,. La europarlamentare puteau să voteze toți oriunde, până la urmă. Am avut o grămadă de voturi! Toată lumea era superîncântată. Și o chestie foarte faină pe care noi am făcut-o și au rămas ăia din secția de votare toți cu gura căscată, am avut organizat la nivelul partidului o echipă mobilă. Și ăștia au mers prin toate secțiile de votare și ne aduceau o punguță cu mâncare. Și ceilalți au rămas… Avea și UDMR-ul reprezentant, dar era un român de acolo, un român adevărat, că în creierul Apusenilor nu prea sunt neapărat unguri. Și erau de la tot felul de partide. Ei nici nu erau, de fapt, din partidele alea, dar na, ca să ia un ban… Și au venit cei de la noi și mi-au adus punguță cu mâncare. Au rămas ăia cu gura căscată: „Ți-au adus mâncare ăștia?“. „Da, mă, mi-au adus mâncare, e absolut normal! Până la urmă muncesc aici, pentru ei, și mă străduiesc să fac treabă. Și e normal să și mănânci cât ești acolo, că începi la 6.00 și termini la nu știu ce oră!“ E ceva ce noi practicăm în continuare și am practicat la toate alegerile. E și o chestie de încredere, adică să arăți că susții oamenii ăia. Efectiv, noi ne trimitem oamenii în secții de votare să apere votul!

Reporter: Mai e nevoie să aperi votul în România anilor 2020?

Viorel Băltărețu: Bineînțeles că e nevoie să aperi votul în România!

Reporter: Păi, ce se poate întâmpla?

Viorel Băltărețu: Da, pentru că votul tău poate să-l pună la mine! Sau al meu la tine! Deci, până la urmă, dacă n-ai acolo reprezentant… Și, din păcate, se fac chestiile astea chiar dacă suntem cu supraveghere video. Dar uite, iarăși, un exemplu și o chestie foarte interesantă, au rămas ăia uimiți. Eu am zis că sunt acolo reprezentantul USR-PLUS, dar am venit să apăr votul și apăr orice vot! Nu mă interesează! Pe mine nu mă interesează să-ți fur ție un vot și să-l pun la mine. Nu, eu toate voturile vreau să fie corecte. Ăsta e rolul. Chiar dacă ești reprezentantul unui partid, nu ești reprezentantul unui partid ca să furi de la unul, să-l pui la celălalt. Că avem niște principii, nu? Dacă plecăm de la ideea asta, că poate îl păcălim pe ăla, atunci nu prea avem ce căuta, zic eu. Ca să nu zic că e și illegal, da? Și a fost un vot… Era clar că cetățeanul respectiv a vrut să-și anuleze votul. A pus multe ștampile! Dar când a pus ștampilele, o singură ștampilă a prins așa, cu un colț, un pic de tot, un pătrățel, unul singur, de la Pro România. Și atât. În rest erau multe ștampile în afara pătratelor. Și una singură abia tăia colțul pătrățelului. Ăștia au zis: „Vot anulat!“. Când te uiți așa, la el, multe ștampile și gata, vot anulat! Zic: „Stați un pic!“. Ne-am uitat la el și am zis: „Nu, îmi pare rău, ăsta-i vot la Pro România!“. „Dom’le, păi, tu de la ce partid ești?“, mă întreabă șeful de secție. Zic: „De la USR-PLUS!“. „Păi, ce, e votul tău? Ce, ești tâmpit?“ Zic: „Nu, domnule, dar eu aici am venit să fiu corect, nu am venit să abuzez de poziția mea!“. S-au uitat ăia: „Da, domnule, ai dreptate! Legea zice așa, ne-am uitat încă o dată, ăsta e la Pro România!“. Și l-am pus la Pro România. Eu m-am luptat pentru votul ăla. Dar mi se pare de bun simț. Țin mult la ce a zis la un moment dat Ion Rațiu, că „mă voi lupta până la ultima picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine“.

Reporter: Da, așa a zis. În 2017, în ianuarie, ce făceați?

Viorel Băltărețu: M-am întors de la schi și am fost în stradă, bineînțeles, am ieșit cu toată lumea în stradă.

Reporter: Unde ați ieșit?

Viorel Băltărețu: Acolo, pe Eroilor, strigam aia PSD, dacă ții minte… Și în 2019, când am intrat în politică, după toată experiența asta cu 2017 – că a fost și ăsta un trigger (declanșator – n. red.), până la urmă – stăteam și ziceam: „Bă, frate, fii atent! Noi stăm ca proștii!“. Era frig afară, strigam „aia PSD“, nu știu ce, tra-la-la, și stăteam în fața sediului PSD. Dar era seara, că toată lumea mergea la serviciu ziua. Toate lucurile astea se întâmplau seara, întuneric afară. La sediul PSD nu era nimeni sau, dacă era, stingeau luminile, să pară că n-ar fi nimeni. Și în capul meu era așa: „Ăștia stau, se uită așa, dau un pic perdeaua la o parte, zic «uită-te, bă, și la proștii ăștia, că strigă aici! Hai, că acum o mai dăm un pic înapoi și oricum facem noi ce vrem»“.

„Noi, USR, facem mult mai mult luptându-ne aici, în Parlament, decât făceam cu toate mitingurile alea. Oamenii ies la miting când situația e gravă rău de tot. Dar când ăștia fac toate mizeriile pe care le-au făcut de 30 de ani încoace, pe alea efectiv nu le vedem și nu le știm! Noi ce facem în Parlament, în momentul de față, e să ne luptăm și pe chestiile astea mai mici. De multe ori par nesemnificative, dar s-ar putea să aibă un impact mult mai mare”

Reporter: Da, ceea ce s-a și întâmplat!

Viorel Băltărețu: Ceea ce s-a și întâmplat! Și faptul că noi suntem în Parlament, iar USR-ul a fost din 2016, facem mult mai mult luptându-ne aici, în Parlament, decât făceam cu tot mitingul ăla! Adică oamenii ies la miting, că e cumva emoțională toată treaba, ies oamenii când situația e gravă rău de tot! Când e gravă rău de tot! Dar când fac toate mizeriile pe care le-au făcut ei de 30 de ani încoace, n-are rost să mai dau exemple, pe alea efectiv nu le vedem și nu le știm. Noi ce facem în Parlament, în momentul de față, ne luptăm și pe chestiile astea mai mici. De multe ori par nesemnificative, dar s-ar putea să aibă un impact mult mai mare asupra multora dintre noi. Și ce mai facem este că mai luăm cârpa de pe mizerie și mai arătăm ce se întâmplă! Nu neapărat reușim să le oprim pe toate, că e clar că nu reușim. Eu am un sentiment de frustrare câteodată pe la mine prin comisie, când vin ăștia cu tancul și trec câte o lege… Și îi văd și pe colegii mei, care sunt mulți oameni de bun-simț și ridică mâna. Și le zic: „Bă, dar voi ce faceți acum?” „M-a sunat Ciucă și nu pot să… Trebuie să votez, că dacă nu, mă execută!”. Adică sunt și ei conștienți că fac mizerii! Mulți parlamentari! Dar totuși să complac, nu știu care sunt mecanismele, cum îi țin în hățuri…

Reporter: E cald aici, la Parlament, se plătește și pensie specială, e tot ce trebuie…

Viorel Băltărețu: Așa e!

Reporter: Dar în 2017 „erați plătiți de Soros”, nu? Așa ziceau televiziunile oligarhilor.

Viorel Băltărețu: Daaa, da, da! În fiecare dimineață mă duceam acolo și îmi dădea Soros! Și pentru cățel parcă era 50 de lei, nu mai știu… Aveam și cățel, puteam să vin și cu mâțul în brațe, că aveam și pisică atunci.

Reporter: Când vă întorceați înghețat de acolo, de la miting, că era o perioadă geroasă, și vedeați că la televizor sunt unii așezați în studiouri, la căldură, și zic că v-a plătit Soros, la ce ce gândeați?

Viorel Băltărețu: Făceam mișto! Dar ce pot să zic acum? Ca să zic și eu la glumă, ziceam: „Bă, nu m-a plătit destul! Soros pentru cât frig am îndurat!”. Ce să fac? Eram frustrat! Că asta s-a creat, s-a adunat frustrare! S-a adunat frustrare și, de fapt, un sentiment din ăsta, că nu poți să faci nimic, că te lupți cu morile de vânt! Că asta e marea problemă. Toată lumea spune: „Domnule, te lupți cu morile de vânt! Lasă, că tot ei fac, tot ei ies!”. Uite că am ajuns deputat! Eu nu mă așteptam. Nu mă așteptam, trebuie să recunosc.

Reporter: Haideți să vorbim și despre asta. Deci suntem în 2019, marele triumf de la alegerile europarlamentare, la câteva luni după ce ați intrat în partid și v-ați apucat de politică. Ce s-a întâmplat mai departe? Cum ați ajuns candidat al USR-PLUS în 2020?

Viorel Băltărețu: La sfârșitul lui 2019, colega mea care era președinte de filială la Cluj, în PLUS, Simona Cristea, m-a invitat… Că noi aveam un statut din ăsta în care președintele era ales împreună cu alți patru oameni. Și unul dintre oamenii cu care a fost ea aleasă în iulie 2019 s-a îmbolnăvit, a avut ceva probleme cu operații și a zis că se retrage. Și mi-a zis: „Am un post de fundraiser (strângător de fonduri – n. red.). Deci, era responsabil financiar. Și mi-a zis: „Nu vrei să intri în locul lui acolo?”. Și am zis: „Mă, dacă pot să ajut, cum să nu? Hai să vă ajut!”. Că oricum eu i-am finanțat și i-am sprijinit cu bani și în 2019, dar și după aia, evident. Și zic: „Știu oameni, pot să mă duc să fac job-ul ăsta. Am mai făcut-o pentru ONG-uri și pentru activități din astea non-profit”.

Reporter: Ați mers la firme private?

Viorel Băltărețu: Da, mergeam. Gândește-te că am fost în China, de exemplu, în 1996, și am luat sponsorizări de la OMV, de la BCR, de la nu mai știu care. Atunci când ne-am dus cu Federația Română de Speologie. De-atunci înțelesesem cum funcționează ONG-urile și cum trebuie să-ți aduni bani pentru anumite cauze. Acum zic că e o cauză politică, dar exista acel sentiment de sprijin pentru mișcarea noastră din partea mediului privat și a oamenilor de afaceri care voiau o schimbare, până la urmă. Așa am preluat funcția asta atunci, inițial mă gândisem să mă înscriu în competiția internă pentru consilier local la Cluj-Napoca. Intrând în Biroul Județean, am zis: „Băi, nu pot să fiu și arbitru, și competitor”. Că noi trebuia să dăm niște note. Era o chestie destul de complicată. Nu peam să fiu și eu arbitru, chiar dacă pe mine, normal, nu mă evaluam, dar ar fi trebuit să-i evaluez pe colegii mei concurenți cu mine și era, așa, o chestie de… Și am zis: „Nu mai candidez!”. Planul meu de carieră politică este ca în 2024 să candidez intern pentru o poziție de consilier local. Asta a fost ideea.

„Un motiv pentru care am intrat în politică mai tare sunt fetele mele. În 2019 au plecat la facultate și am zis: «Mă, fetele astea nu se mai întorc! La ce să se mai întoarcă? Ce facem? Ne facem și noi bagajele și ne ducem?». Vreau să le arăt fetelor că se poate schimba ceva în țara asta! N-o să fac eu România frumoasă, să fie totul gata, să le-o întind pe tavă. Nu există chestia asta! Dar să arătăm că se schimbă direcția, că există speranță”

Reporter: Și cum s-a schimbat de ați ajuns deputat?

Viorel Băltărețu: Apoi a venit pandemia în 2020, toți am înghețat și făceam numai zoom-uri, s-au mai întâmplat și niște busculade pe acolo, s-au schimbat conducerile partidului, am făcut parte dintr-o echipă nouă… Dar acum am și candidat tot pe zona mea, de fundraising și responsabilitate. Am fost în Biroul Județean următor de la PLUS și colegii au văzut că sunt activ, că mă ocup și au început să-mi zică: „Băi, nu vrei să candidezi la Parlament?“. Noi avem niște alegeri destul de complicate și lungi. Asta se întâmpla prin iulie 2020 și cel mai greu OK l-am luat de la soția mea și de la fete! Un fel de OK, adică nu mi-au zis „Nu!“. Asta a fost, de fapt, nu că mi-ar fi zis „da, da, du-te, bagă-te!“. Pentru că trebuie s-o recunosc că pentru noi, ca familie, costurile nu neapărat că sunt mari, pentru că eu n-am schelete în dulap, dar când îți aruncă oamenii mizerii, înjurături și ți-o iei așa, știi, stai și… Soția mea e afectată și fetele nu sunt foarte… Un motiv pentru care am intrat în politică mai tare sunt fetele mele. În 2019, fetele mele au plecat la facultate și cumva ne-am trezit singuri acasă și am zis: „Mă, fetele astea nu se mai întorc! La ce să se mai întoarcă? Ce facem? Ne facem și noi bagajele și ne ducem?“. Fetele sunt în Olanda, la facultate, una a terminat, cealaltă termină anul ăsta. Și, cu toate că n-am emigrat în 2000, că aveam șansa… Soția mea e medic, puteam să mergem în Franța, atunci se duceau medicii pe rupte. Când a terminat rezidențiatul, în 2004 sau 2005, puteam să ne ducem în Franța fără nicio problemă. Atunci eu am fost frâna, mi-a fost așa, cumva, teamă să mă duc! Ăsta a fost un motiv și este în continuare. Vreau să le arăt fetelor că se poate schimba ceva în țara asta. N-o să fac eu România frumoasă, să fie totul gata, să vină așa, le-o întind pe tavă. Nu există chestia asta! Dar să arătăm că se schimbă direcția, că există o speranță, că există un drum și un plan să se schimbe, să se modernizeze România. Și nu numai pentru ele, ci și pentru toți românii ăștia care sunt și au plecat… N-au plecat de bine ce le era în România! Că nu s-au dus că era bine în România și au zis că „nu ne place așa, la bine, vrem să stăm undeva, să ne chinuim, să muncim la alții!“. Sunt foarte mulți români plecați și toți sunt cu sufletul aici, în România! Se gândesc la casa părintească. S-ar întoarce! Dar toți îmi spun că au nevoie de… O dată, salariile! Care, în momentul față, cel puțin în zona noastră, a Clujului, sunt foarte bune.

Reporter: Au mai crescut.

Viorel Băltărețu: Au crescut, da! Vă spun eu că, în zona tâmplarilor, îi plătim noi în Cluj mai bine decât ce primesc în străinătate! Și costurile vieții în continuare sunt mai mici aici. Însă ce mi-au spus: „Dar unde îmi duc copilul la școală? Ce educație le dau? Ce sistem de sănătate am? E bine sau nu-i bine? Ce infrastructură am? Câtă vreme îmi pierd în trafic și nervi? Cum e autoritatea publică și în general, administrația? E prietenoasă cu mine? Nu-i prietenoasă cu mine!”. Astea-s lucruri pe care încep să le vadă, și în special străinii văd relația și cu spitalele, și relația cu…

Reporter: Tot ce ține de stat!

Viorel Băltărețu: Da, sunt lucruri care țin de stat! Să creeze acel cadru. Eu nu cred într-un stat intervenționist. Eu cred într-un stat care să creeze cadrul ca tu să te dezvolți, să ai un job bun, să ai o companie care să-și facă treaba, să producă, să-și plătească și taxele, bineînțeles! Reguli clare pentru toată lumea. Dar gândește-te, dacă toate companiile, dacă toți oamenii care muncesc în România ar plăti taxe, am putea să reducem puternic nivelul de taxare! Pentru că acum luăm doar de la, în ghilimele, niște fraieri care plătesc taxele. Adică pare, așa, că dacă plătești taxele ești un fraier! Pentru că îi vezi pe șmecherii care-ți arată că au mașini de sute de mii de euro și, dacă îl întrebi pe omul ăla: „Bă, ce taxe ai plătit anul trecut?“, își răspunde „du-te, mă, cu taxele, că eu nu plătesc nimic!“. Adică statul ăsta e nasol cu mine! Și mai văd, am cunoscuți care îmi spun chestia asta. Și le zic: „Băi, și atunci de unde vrei să-ți facem ție autostrăzi, dacă tu nu plătești nicio taxă?“. „Nu, mă, că voi furați banii, că voi nu știu ce!“ Așa este…

Reporter: Au și ei dreptatea lor!

Viorel Băltărețu: Tocmai de asta trebuie să îndreptăm lucrurile! Trebuie să creștem încrederea! Și încrederea e cel mai greu de crescut! Dar dacă spui: „Uite, domnule, dai 10 lei și de 10 lei ăia fii atent ce facem, un leu acolo, un leu la stradă, un leu la școală, un leu la nu știu ce“. Statul englez îi trimite contribuabilului o scrisoare și îi spune: „Atâția bani ați plătit și uite ce am făcut cu taxele!“. Procentual, din buget: „Atâția bani am dat la școală, de atâția bani am făcut nu știu ce parc lângă tine!“. E și marketing, dar e transparent! Adică nu zice vrăjeli, ca să ne înțelegem! Adică te duci și poți să verifici lucrurile astea. Transparență! Transparența o să fie un element extraordinar de important și asta vreau să-l fac și la Primăria Cluj, să arătăm ce se întâmplă. Știu că e grea, transparența e foarte grea!

Reporter: Să le arăți oamenilor ce-ai făcut cu banii. Dar tendința e opusă, de secretizare a cheltuielilor publice. A obligat Cioloș în 2016 toate administrațiile publice să-și publice lunar cheltuielile, iar după ce a plecat el le-au schimbat treptat în așa fel încât să nu se mai înțeleagă nimic din ce e pus pe site.

Viorel Băltărețu: Da, știu.

„Când a venit Covidul, toți clienții mei au zis: «Stop! Nu mai facem nimic!». Și atunci, ce-am făcut? Pentru că eu consider că angajații sunt resursa cea mai importantă, am decis: «Nimeni nu e aruncat din barcă!». Le-am spus tuturor: «Băi, orice ar fi» – nu știam la sfârșit de martie 2020 ce o să fie, acum e ușor să zici –, «trei luni vă plătesc minimum 80% din salariu!». M-am uitat prin buzunare, am zis ăștia-s banii pe care-i am, ăștia îi pun ca să…“

Reporter: Spuneți-mi acum trei lucruri cu care vă mândriți în viață.

Viorel Băltărețu: Mă mândresc mult cu fetele mele, aia e foarte clar, cu toate că n-am reușit să le acord atât timp cât mi-aș fi dorit. Și acum regret foarte tare treaba asta. De ce? Pentru că pe poziția a doua din top este compania pe care am creat-o și, cum zice nevastă-mea, „e copilul tău principal“. Că mai mult timp am alocat pentru a-mi crește compania. Oricine este antreprenor știe treaba asta, că nu poți să fii antreprenor doar de la 8 la 16, ci ești non-stop acolo. Te duci, te chinui. Mulți nu înțeleg treaba asta, dar eu, de exemplu, am trecut, ca și companie, prin multe momente grele. În 2020, când a venit Covidul, compania mea producea mobile numai pentru hoteluri și restaurante, deci nu pentru acasă. Gândiți-vă că toți clienții mei au zis: „Stop! Nu mai facem nimic!“. Am întrebat și eu autoritățile atunci și am zis: „Bă, dar eu ce fac? Dați-mi și mie ajutor, că m-am închis și eu!“. Și mi-au răspuns: „Nu, că tu nu ai treabă, nu ești HoReCa, n-ai nicio problemă, caută-ți de lucru!“. Și atunci, ce-am făcut? Pentru că consider că angajații sunt resursa cea mai important, am decis: „Nimeni nu e aruncat din barcă!“. Le-am spus la toți: „Băi, orice ar fi” – nu știam la sfârșit de martie 2020 ce o să fie, acum e ușor să zici –, „trei luni vă plătesc minimum 80% din salariu!“. M-am uitat prin buzunare, am zis ăștia-s banii pe care-i am, ăștia îi pun ca să… Pentru că ce le trebuie oamenilor? Le trebuie o perspectivă, le trebuie o încredere, trebuie să știe ca să n-o ia pe arătură. Și n-am dat pe nimeni afară, pur și simplu am…

Reporter: Aveați mulți angajați?

Viorel Băltărețu: Aveam vreo 30 și ceva. Acum avem mai mulți un pic.

Reporter: Deci firma e pe 2 și…

Viorel Băltărețu: Pe 3. Uite, realizările mele astea pe zona speologică. Astea sunt niște lucruri cu care am rămas.

„Am vrut să-mi dau demisia de două ori din Parlament în ăștia 4 ani! Adică din politică și din Parlament și din tot!”

Reporter: Dezamăgiri în activitatea politică sau administrativă?

Viorel Băltărețu: Sunt multe! Am vrut să-mi dau demisia de două ori din Parlament în ăștia 4 ani! Adică din politică și din Parlament și din tot!

Reporter: De ce?

Viorel Băltărețu: M-a dezamăgit extrem de tare Dacian (Cioloș – n. red.) în momentul în care a ajuns președintele USR și, după patru luni, și-a dat demisia. Am zis că e o copilărie, pur și simplu! Asta pentru mine a fost o lovitură mare. Dar, ca orice antreprenor, m-am adunat de pe jos, m-am ridicat și am zis: „Mă, stați puțin, dar până la urmă eu pot să merg înainte! Nu m-a făcut Dacian, că n-am avut o proptea”. Nu mi-a zis Dacian „te pun pe tine deputat” sau chestii de genul ăsta. Nu! Pur și simplu am fost sprijinit de oamenii de la mine din partid și colegii mei pe care nu-i cunoșteam înainte. Și am zis că nu vreau să fac ce a făcut Dacian, să-i dezamăgesc pe foarte mulți care m-au susținut.

Reporter: Ăsta a fost un moment. Și celălalt?

Viorel Băltărețu: Ăla e mai delicat un pic, dar tot așa, ziceam că trebuie să-mi văd de drumul meu și să mă întorc la ce făceam, că făceam bine. Pe de altă parte, am zis: „Mă, și dacă plec, ce rezolv? Mă răcoresc eu și spun «sunteți toți proști!»“. Știi cum e, în general, când pleacă unul și zice: „Bă, ce proști sunteți toți!“. E o atitudine din asta… Îți povesteam mai devreme, înainte să începem interviul, că atunci când am intrat în Parlament am avut sindromul impostorului, în care am zis că-s cel mai prost de acolo. Și am intrat, m-am uitat, la început am stat așa, cuminte, și după aia am zis: „Mă, dar stai, că eu știu chestia asta! Eu știu și treaba asta! Eu știu și aia! Dar știu asta și mai bine un pic!“. Și încet-încet am reușit să-mi câștig respectul, prin ceea ce am spus și prin ce am făcut, și colegilor mei de partid, dar și colegilor mei din Parlament. Adică avem niște discuții superdeschise și super-OK, cu colegii mei din celelalte partide, în comisii, pe unde lucrez ș.a.m.d. Și cred că am un aport, mai ales că nu există foarte mulți antreprenori cu experiență reală de antreprenoriat, așa cum o am eu, în Parlament. Și pot să aduc, dacă vrei, vocea lor în Parlament. Și atunci am zis: „Bă, dacă plec eu, poate vine unul mai bun, poate vine unul mai rău. Nu știu! Până una-alta, atâta vreme cât oamenii mă apreciază și pot să fac niște lucruri bune, le voi face! Ce fac mai departe, pe viitor, vom vedea! Nu e niciun fel de problemă, nu sunt legat de scaun!“. Nu mor de foame dacă nu mai sunt parlamentar. Și ăsta e un lucru extrem de important. Puteți să verificați declarația mea de avere, adică se văd lucrurile, eu încerc să fiu cât se poate de transparent! Salariul de parlamentar și beneficiile ca parlamentar nu sunt vitale pentru mine. Adică, OK, e normal să primesc un salariu, mi se pare că nici ăla nu e suficient de mare. Dacă vrei să fii performant, ar trebui să fie numai oameni care sunt capabili să fie CEO și altceva. Salariul de parlamentar e mai mic decât al unui manager de companie. Și atunci, cum vrei tu ca acei parlamentari să nu fie expuși la corupție, să nu se uite? Eu am marele noroc și relaxarea că compania mea produce suficient de mult profit, și nu din business-uri cu statul, că e foarte important[ treaba asta.

Reporter: N-aveți afaceri cu statul?

Viorel Băltărețu: Nu! Mi-am făcut un check (o verificare – n. red.) în momentul în care am intrat în Parlament, le-am dat la ăștia de la mine de la companie și le-am zis: „Ia verificați tot ce înseamnă firme, primării, muzee!“, naiba știe la ce vindeam noi, că vindeam tot felul de chestii. Și zic: „Verificați, să-mi spuneți cât la sută am făcut noi din cifra noastră de afaceri cu statul, să zic, cu instituții publice!“. Și cred că prin 2013-2014 am avut 4% maximum din toată cifra de afaceri, că veneau primarii și ziceau: „Vreau să-mi fac o sală de nunți!”. Sau o sală de-aia, un cămin cultural. Și cumpărau de la noi 500 de scaune sau nu știu ce. Alea au fost singurele vânzări. Și acum am trecut în declarația de avere contractele pe care le avem cu instituțiile publice. Nu-s mare lucru, cred că acum suntem la zero virgulă ceva la sută din cifra de afaceri, că e o cifră de afaceri mare.

„Trebuie să strângem rândurile și să ne batem cu comasații ăștia! Că ăștia se unesc pe alte criterii, pe «băi, haideți să vedem cum furăm noi mai bine împreună – îți dăm și ție, îți dăm și ție!». Cam asta e ce vor PNL și PSD”

Reporter: Cum i-ați caracteriza pe foștii colegi care au trecut la alte partide?

Viorel Băltărețu: Nu vreau să-i caracterizez în niciun fel, pentru că fiecare are resorturile și motivațiile lui. Depinde fiecare ce vrea să facă.

Reporter: E o nuanță importantă asta.

Viorel Băltărețu: Da, evident, evident! Fiecare are propria lui măsură în toată treaba asta. Mie îmi pare sincer rău că au plecat din USR și ne-am separat. Avem colegi care au plecat la PNL, avem un coleg care a plecat chiar la AUR. Marea majoritate dintre cei care au plecat cred că sunt cei care au plecat la REPER. Din punctul meu de vedere, a fost o copilărie, adică mai bine nu făceam fuziunea și rămâneam PLUS și USR și făceam o alianță și lucram fiecare. Erau culturi organizaționale diferite și a trebuit să ne adaptăm cumva. Și cred că asta a fost să nu ne unească. Dacă a decis Dacian să ne unim cu tot partidul, trebuia să rămânem acolo, să strângem din dinți și să ne străduim să ne punem de acord. Pentru că mie mi se pare că nu e o problemă de valori, ci e o problemă de orgolii. Până la urmă, tot societatea pierde. Pentru că REPER, din păcate, din toate sondajele, pare că n-o să intre. Și la Cluj, mă uitam că nu intră nici în Consiliul Local, nici în Parlament, nici în Parlamentul European. Sunt niște voturi irosite. De-asta eu nu pot să spun că am fost principalul susținător al alianței cu Forța Dreptei și PMP, dar pe de altă parte am zis: „Băi, e mult mai important să depășim toate orgoliile și să căutăm ce ne unește, ce ne atrage, să le dăm deoparte pe alea care ne diferențiază”. Trebuie să strângem rândurile și să ne batem cu comasații ăștia! Că ăștia se unesc pe alte criterii, pe „băi, haideți să vedem cum furăm noi mai bine împreună – îți dăm și ție, îți dăm și ție!“. Cam asta e ce vor PNL și PSD”.

„Ăștia de la guvernare, în loc să ducă toate taxele la un nivel mediu, au zis: «Gataaaaa, am rezolvat-o! Mai mulți bani la buget, creștem taxele și atunci îi arătăm cu degetul pe ăia de la USR, că ei au crescut taxele, că așa ne obligă PNRR-ul!». Măi, al dracului, dar tot USR a pus să tăiem pensiile speciale, și pe alea le «tăiați» în 42 de ani, că nu se poate așa de repede!”

Reporter: Împărțirea prăzii?

Viorel Băltărețu: Da, exact! La noi sunt alte lucruri care ne unesc și cred că cea mai importantă treabă e că vrem să arătăm că se poate face altfel de politică, se poate face mai transparentă, mai eficientă, mai cu respect pentru bani. Ăsta e motivul pentru care și eu sunt în continuare în politică. Pentru că simt că, dacă ajungem – sună urât când zic! – la butoane, putem să facem lucrurile mult mai bine! Încă o dată, lumea trebuie să ne dea această șansă, să arătăm! Că noi doar o spunem. Dar eu cred că am dovedit-o cu Drulă ministru, cu Năsui ministru, cu Vlad Voiculescu. Ne-au executat rapid! Adică sistemul care vrea să țină lucrurile blocate, ne-a… Ca primar, în schimb, nu mai poate să facă aceeași mizerie cum au făcut-o cu miniștrii. Că miniștrii, ai văzut, stau la mâna Parlamentului, stau cum i-a zis lui Năsui unul, ceva director în minister, la un moment dat: „O să vedeți că plecați mai repede decât reușiți să mă dați pe mine afară!“. Atâta tupeu avut ăla să-i zică! Dar la primărie, tu ești acolo 4 ani! Adică hai să zicem că poate să te salte DNA dacă ești idiot, dar n-am niciun fel de frică cu treaba asta și pot pune șala pe Primăria Cluj și să o fac să fie eficientă, cu bun-simț față de clienți… Față de cetățeni, că vezi, gândesc în sistemul de la privat! Eu cred că există potențial și asta mă ține! Cu toate că nevastă-mea îmi zice: „Hai, las-o naibii de treabă, că nu vezi că îți mănânci ficații și banii și nervii și nu știu ce obții!“. Obțin așa, pentru orgoliul meu… Vezi, tot orgoliu! Să arăt eu că se poate! În primul rând vreau să-mi dovedesc mie că pot să fac niște lucruri și după aia vreau să le dovedesc celor care m-au susținut și celor care o să mă votez eu că eu chiar pot să fac niște lucruri.

Reporter: Care considerați că va fi importanța fondurilor europene în modernizarea Clujului, dacă ajungeți primar?

Viorel Băltărețu: Este de o importanță majoră! Toată România, nu numai Clujul, a beneficiat din 2007, de când suntem în Uniunea Europeană. Dar și înainte au fost fondurile de preaderare. România este unde este astăzi în primul rând datorită fondurilor europene! Pentru că fonduri astea europene au venit țintite pe niște criterii destul de clare, să ne creștem infrastructura, să investim în educație, să investim în pregătirea oamenilor, să se pregătească pentru noi meserii. PNRR-ul mi se pare extrem de important. PNRR este, dacă vreți, cel mai important program de țară din 1990 încoace, de reconstrucție! E adevărat, am mai avut NATO și Uniunea Europeană, dar PNRR-ul făcut de Cristi Ghinea și de colegii mei din USR este un program care îți aduce bani contra reformă, adică până la urmă investiții contra reformă!

Reporter: Cum funcționează?

Viorel Băltărețu: Ne vin bani ca să facem investiții clare în ce avem noi lipsă, avem proiecte de infrastructură majoră –  drumuri, căi ferate –, avem bani clar țintiți pentru școli, avem bani pentru aer curat, pentru împăduriri… Sunt multe, multe capitole! Bani pentru digitalizare, care iarăși ține de eficientizarea statului! Dar avem reforme: trebuia să tăiem pensiile speciale, ne-am bătut joc de ele! I-am păcălit, credem noi că i-am păcălit pe europeni cu pensiile speciale. Deci pensiile speciale se uniformizează în 42 de ani! În schimb, tot în PNRR spunea un lucru care a fost interpretat greșit, să nu mai existe facilități sau inechități de impozitare fiscală. Lucrul ăla, ăștia de la putere l-au înțeles ca fiind o o echilibrare instantanee și o creștere la nivelul superior al taxelor. Adică tu poți să zici că „am taxe mai mici, am taxe mai mari“ și găsești un nivel mediu în care de oriunde ai face tu banii respectivi, că ești IMM, că ești firmă mai mare, că ești PFA sau mai știu eu ce. În principiu, ar trebui să ai cam același nivel de taxare. Ăștia, în loc să le ducă pe toate la un nivel mediu, au zis: „Gataaaaa, am rezolvat-o! Mai mulți bani la buget, creștem taxele și atunci îi arătăm cu degetul pe ăia de la USR, că ei au crescut taxele, că așa ne obligă PNRR-ul!”. Măi, al dracului, dar tot USR a pus să tăiem pensiile speciale, și pe alea le «tăiați» în 42 de ani, că nu se poate așa de repede! De ce n-am făcut și asta, să echilibrăm taxele unde vrei tu, mai sus, mai jos – dar, după mine, echitabil este undeva, mai la mijloc – în 10 ani, în 5 ani?

„Uniunea Europeană asta spune când ne dă fondurile europene: «Creșteți-vă standardul de viață pentru toți cetățenii, nu doar pentru unii sau pentru ceilalți!». Oamenii trebuie să iasă din starea de dependență! Ei sunt ținuți în starea asta tocmai de actuala Putere, pentru că le convine să-i țină așa. Îi țin săraci, îi țin needucați și în momentul ăla pot fi ușor manipulați”

Reporter: E o dublă măsură.

Viorel Băltărețu: Dubla măsură aplicată e o problemă care arată că nu suntem în filmul care trebuie cu această guvernare! Și cred că în 9 iunie oamenii, cei care înțeleg și care se uită mai departe de suprafață și superficialitate, vor vota în consecință. Trebuie să vedem cum e, de fapt, realitatea și de ce sunt în România atât de mulți oameni săraci, oameni care nu-și găsesc un loc de muncă, cu toate că aparent, în statistici, avem un șomaj aproape de zero, ceea ce indică o criză de forță de muncă, de fapt. Asta, pentru că avem o bucată de populație care nu mai este activă în căutarea unei unui loc de muncă. De ce? Pentru că avem un stat care i-a obișnuit pe oameni, le zice „stați voi liniștiți, că vă dăm noi 10 lei!“. Le dă primarul niște bani, le mai de-un kil de ulei, le mai de un kil de făină… Nu mai fac acum chestia asta, că nu mai au voie să facă, dar tot genul ăsta de mici compromisuri sunt. Și oamenii trebuie să iasă din starea asta! Ei sunt ținuți în starea asta tocmai de actuala putere, pentru că le convine să-i țină așa. Îi țin săraci, îi țin needucați și în momentul ăla pot fi ușor manipulați. Aia e foarte clar! Noi, USR, ne dorim oameni educați, ne dorim oameni prosperi. Și prosperitatea, eu spun tot timpul spun treaba asta, vine din muncă! Nu se poate, n-ai cum, nu poți să prosperi din ce-ți dă statul! Nu merge! Toți banii ăia pe care ți-i dă statul îi ia de undeva! Fondurile europene sunt exact pe zona asta, de-a scoate oamenii din dependență, de a crea condiții.

Reporter: Și astea sunt legate de infrastructură.

Viorel Băltărețu: Ne trebuie infrastructură, ne trebuie drumuri asfaltate, ne trebuie canalizare. Trebuie ca, și dacă trăiești în ultimul sat din vârf de munte, cel mai mic cătun, să ai condiții de trai la nivelul secolului XXI, da? Uniunea Europeană asta spune când ne dă fondurile europene: „Creșteți-vă standardul de viață pentru toți cetățenii, nu doar pentru unii sau pentru ceilalți!”. Și de aia cred că fondurile europene sunt vitale pentru Cluj. Clujul are niște fonduri europene mari atrase, dar marea problemă a Clujului este că actuala administrație și primarul sunt incapabili să cheltuie acei bani! Ne uităm că în fiecare an – și nu e de un an, e de vreo câțiva ani încoace! – ne arată un buget foarte mare, pune acolo bani din toate proiectele astea, deci bani care sunt semnați, sau cel puțin presemnați că vom avea fonduri europene, marea majoritate! Și în fiecare an ne arată niște sume enorme de buget, zice cel mai mare buget, și primăria reușește să investească doar până la 30% din banii ăia! Păi, de aia îți trebuie performanță! De asta eu vreau să ajung la Primăria Cluj, pentru că mi se pare că aici se poate face mult, mult mai mult! Știu să conduc proiectele astea, dar nu trebuie să le conduc eu, trebuie să vin împreună cu oameni super-specialiști care să conducă astfel de proiecte, să gestioneze astfel de proiecte, să facă management pentru aceste proiecte și să vedem că lucrurile merg înainte. Un șantier care are întârzieri mai mari decât e perioada lui inițială…

Reporter: Sunt din astea în Cluj?

Viorel Băltărețu: Sunt șantiere mici din Cluj, gen Strada Universității, care aveau termen februarie 2023 și acum le-au dat drumul, dar n-au făcut încă procesul verbal de recepție! Deci, sunt așa, încă mai lucrează la ele! O întârziere enormă. Și în schimb avem centura metropolitană, avem metroul… Centura metropolitană de 7 ani e la Primărie, la Cluj, a luat-o domnul Boc, și a trecut deja prin două licitații anulate amândouă! Anulate! O dată n-a venit niciun constructor și a doua oară a venit unul, dar abia după cinci luni echipa de management a domnului Boc s-a gândit: „Bă, nu-i bună oferta!“. Au descalificat oferta! Păi, îți trebuie cinci luni? Mi-a explicat că legea, că pe dracu’, că pe lacu’… Nu există așa ceva! Dacă erai un manager bun, dacă le ziceai ălora: „Băi, cât vă trebuie? Analizați oferta, vreau să văd!“. Adică i-aș fi chemat la raport, nu știu dacă zilnic, dar săptămânal, să-mi zică ce fac și să fie un grafic! Asta trebuie! Toate proiectele au un grafic de execuție! Că e proiect de analiză, că e proiect de săpat șanțuri, că e proiect de făcut autostradă, toate au un grafic de execuție. Graficul acela cineva trebuie să-l urmărească. Nu-i treaba primarului să facă asta, dar primarul este responsabil să pună niște oameni care își fac treaba corect acolo și și-o fac cu responsabilitate. Nu știu dacă știți că în 2021 am ajuns deputat și m-am ocupat de un pod la Turda! Știți povestea?

Un pod prea îndepărtat

Reporter: N-o știu.

Viorel Băltărețu: Deci, m-am ocupat de un pod! Dacă vă uitați în propunerile mele inițiale, ce ziceam eu că vreau să fac în Parlament, era pe zona de antreprenoriat, simplificare, debirocratizare… Deci, astea erau, n-aveam nicio treabă cu infrastructura. Și am ajuns deputat, după care mi-a dat nu mai știu cine un raport al unui expert, că un pod foarte important pe drumul național, chiar la intrarea în Turda, de pe DN1, e șubred rău și că trebuie închis traficul! Pe podul ăla treceam și eu pe drumul către Blaj, când mă duceam la soacra-mea. Pe pod se vedea căscat, așa, era o grindă care cădea. Și era pus STOP la intrarea lui. Fix înainte de alegerile din 2020 cu vreo două-trei luni de zile, nu știu cum au făcut că au luat semafoarele de acolo! Că treceam pe rând, treceau mașinile încetișor, că podul ăla avea o problemă. Băi, și-au luat semafoarele! Și după ce le-au luat, treceau toți ca nebunii pe ăla, pe două benzi. Dă-i să meargă, ca să nu mai deranjeze, să fie supărați oamenii că stau la stop, că erau niște ambuteiaje enorme. Și mi-a picat în mână acel raport are expertului care zicea: „Podul ăsta stă să cadă, trebuie închis, nu mai trebuie să mergi deloc pe el!”. Nu că nu poți să mergi cu 30 de kilometri la oră, nu mai trebuie mers deloc!

Reporter: Și în loc să-l închidă, au luat semafoarele?

Viorel Băltărețu: Le-am zis: „Voi sunteți nebuni la cap?”.

Reporter: Dar decizia asta cine a luat-o?

Viorel Băltărețu: Nu știu, CNAIR-ul! Acum, ăștia au zis că primarul din Turda (Cristian Octavian Matei, fost PSD, actual PNL – n. red.), dar e poveste, nu știu! Important e că a dispărut stopul de acolo. Și în schimb era un proiect care se tot amâna de a reface acel pod care tocmai se începuse. Era în ianuarie 2021, dar primarul din Turda zicea: „Nu oprim podul, că unde băgăm traficul? Nu-l băgăm pe la mine prin oraș!“. Era o altă stradă pe care avea el nu știu ce fonduri europene, o freca de nu știu câtă vreme, cred că Strada 22 Decembrie. Și acolo avea el nu știu ce. „Dacă treceți, îmi stricați mie, că pe acolo nu e trafic greu.“ Era fostul drum național din 1960. Și m-am implicat, am zis: „Bă, stați un pic, nu se poate așa ceva! Nu putem! Trebuie să-i dăm drumul la proiect!“. Am ajuns în martie 2022. Eu, ca deputat, prima oară i-am chemat pe toți la primărie, primar și toate autoritățile implicate. Eu am gândit-o managerial toată chestia. Nu politic, nu nimic! Dar ăștia, na… „Domnul deputat, nu știu ce…” Nu a avut curaj să cârâie vreunul. I-am chemat pe toți, am tras un tur de masă și am zis: „Băi, uitați, podul ăsta e blocat, constructorul nu poate să se apuce că nu-i dați voi nu știu ce hârtie!“. „Păi, da“, zice ăla, „eu, din partea mea, îi dau imediat o hârtie, dar eu aștept o hârtie de la ălălalt!“ Și așa ne-am învârtit toți! Din punctul lor de vedere, nu era problema la ei, toți așteptau de la altul. Am pus mâna, am scris frumos: „Bă, tu de la ăla, ăla de la ăla! Deci, tu în câtă vreme îmi faci hârtia?“. „Păi, în 3 zile pot s-o fac!“ Am descâlcit-o și am deblocat-o și i-am dat drumul. În martie am zis: „Închidem podul, că nu se poate așa ceva, nu suntem inconștienți!“. Nu știu dacă picase deja podul ăla de la Neamț. Am oprit podul, am anunțat oamenii și am început să stau pe șantierul ăla! Și l-au terminat în decembrie, deci în 8-9 luni l-au terminat. Și eu făceam postări în care ziceam suntem conform graficului. La un moment dat eram foarte bine avansați, ne-am blocat că au descoperit că sub pod și în lateralele podului este fond forestier! Cum adică, e fond forestier? Nu văd niciun copac aici! „Da, e fond forestier și e caz penal dacă intră ăștia cu macaralele…”.  Am mers la Ministerul Mediului, am mers la Ocolul Silvic de la Turda…

Kafka în administrația românească: o poveste reală. Cum să scoți un spațiu de sub un pod trecut în acte ca fond forestier, deși acolo nu e niciun copac. Plus funcționarii pentru care Crăciunul începe la 1 decembrie

Reporter: Pare o poveste de Kafka!

Viorel Băltărețu: Da, da! Vreau să spun că se uitau ăia: „Da, nu se poate! Nu știu!“. M-am dus la Garda de Mediu într-o vineri, la ora 14.00, ăștia terminaseră programul 13.00! Nu mai era nimeni, l-am sunat pe șeful de la Garda de Mediu: „Bă, frate, ce faceți?“ „Păi, nu, că să vezi…“ Povești! Na, ideea este că am stat pe capul lor.

Reporter: Și cum ați rezolvat, până la urmă, dacă era fond forestier?

Viorel Băltărețu: Trebuia să facă niște protocoale. Să-l scoatem din fondul forestier. Dar erau niște proceduri din astea super-birocratice și efectiv am stat pe ei. La un moment dat, trebuiau niște hârtii și îmi zicea un director de la Romsilva: „Știi, trebuie să mai însemneze directorii!“. OK, și? „Păi – zice –, nu, asta trebuie să meargă pe circuit, durează o săptămână!“ „Cum adică, durează o săptămână?“ Și m-am dus pur și simplu prin birouri și am zis: „Vă rog frumos, semnați-mi și mie! Vă rog frumos, semnați-mi și mie! Vă rog frumos…“. Eu m-am dus, că n-aveam ce să fac! Mai căuta câte unul câte o scuză…

Reporter: În cât timp ați rezolvat treaba?

Viorel Băltărețu: Am rezolvat-o, cu toate că acolo am întârziat cel mai mult. Asta spuneam, că eu comunicam cu oamenii. Bineînțeles, primarul din Turda să vezi ce a făcut! El are șantiere peste tot, orașul e praf, numai șantiere deschise, niște șmecherii ce face el. Ei, pe șantierul de la pod și-a pus o cameră care transmitea live pe YouTube non-stop, să-mi dovedească el mie că n-o să facem podul ăla! Deci, aia încerca să facă! Și-mi arăta că nu merge. Că eu comunicam: „Suntem la 20%, suntem la 30%…“. Și tot comenta până la un moment dat, când a văzut că lucrurile-s serioase și cât terminăm! La un moment dat, am zis că suntem în întârziere față de graphic. „Aaa, gata! N-o să terminați! N-o să mai iasă!“ Au început comentariile, ăsta își freca mâinile. „Să vezi acum, o să dovedesc eu că nu se poate face nimic în țara asta!“ Și totuși, l-am terminat în în decembrie! Nu mai era Drulă ministru, că trebuie să recunosc că am avut și sprijin și de la național, că le zicea la ăștia: „Băi, puneți dracului mâna și munciți!“. Și secretarul de stat Horațiu Cosma era acolo, la Ministerul Transporturilor, și au fost niște impulsuri! Dar totuși, din septembrie, când am ieșit de la guvernare, nu au mai putut să mă oprească! Și în decembrie, când am dat drumul, constructorul mi-a zis: „Dacă nu erați dumneavoastră, nu terminam!“. Că pentru ei era mișto, din 15 noiembrie puteau să zică: „Am închis șantierul, că-i frig, și mai începem în martie!“. Și noi rămâneam cu podul ăla neterminat. Și au tras, au pus aditivi, adică am putut să turnăm beton sau asfalt și acuma arată mult mai bine decât drumurile pe care trebuia să le asfalteze Primăria! Și le-a asfaltat de gura mea primarul! Și alea sunt praf toate, că le-a asfaltat așa, la mișto. Și cred că pe 12 decembrie 2021, când trebuia să-i dăm drumul, îmi ziceau ăștia că trebuia să vină să facă proba de greutate cu basculante și să vină cineva de la București cineva de la CNAIR, să semneze procesul verbal. „Domnule, dar e decembrie! Dar e Crăciunul imediat! Dar nu știu ce…“ Am zis: „Bă, cum adică e Crăciunul imediat, că mai ai două săptămâni!“. Adică eu, la business, lucram până în 24 decembrie! Pentru ăștia, deja de la 1 decembrie e Crăciunul, frate! Efectiv, am stat pe capul lor! Am avut noroc că mă înțeleg chiar și cu Grindeanu și cu Pistol (Cristian Pistol, directorul general CNAIR – n. red.), comunicăm OK. Că ne mai înjurăm noi, așa, dar până la urmă pe proiectele serioase mă duc și-i rog: „Bă, haideți, ajutați-mă cu chestia asta! Hai să facem chestia asta!“. Nu-i trafic de influență! Că mi-a zis unul: „Vezi, că o să pici pe trafic de influență!“. Păi, ce fac? Mă lupt să facem un proiect care e bun pentru oameni și vreau să-l termin? Am băgat eu vreun leu în buzunar? Și revenind la poveste, au venit ăia de la minister atunci, în decembrie, au dat drumul și voiau să taie panglică! Cine crezi tu că voia să taie panglică?

Reporter: Primarul!

Viorel Băltărețu: Primarul, bineînțeles! Și le-am zis: „Dacă vă prind că tăiați vreo panglică sau ceva…”. Am și scris mare pe Facebook că eu nu vin la nicio tăiere de panglică! Și i-am dat drumul într-o seară, când au terminat ăștia toate testele, marcajele. Mă bucur că am putut să fac un lucru bun. Și asta mi-a dovedit că se poate! Dar, de fapt, sunt multe bariere, marea majoritate birocratice. Și calitatea execuției, bineînțeles, e importantă, dar problema este să-i asiguri constructorului front de lucru! Am avut probleme cu compania de apă Arieș, care trebuia să-și pună o țeavă. Efectiv, aproape că l-am înjurat pe directorul de la companie. Ăla e ginerele primarului, ca să înțelegi șmecheria! Și zicea: „Nu pot să vin să montez!“. Era o estacadă pe marginea podului, cu o țeavă de aducțiune de apă, pe care trebuiau să și-o monteze. Până nu veneau să și-o monteze, nu puteau să se toarne betoanele pe conurile podului. Și le-am zis: „Bă, știți ce? Să se ducă dracului! Dacă nu vine, turnați pur și simplu și când o să vină, să spargă el betonul, dacă nu-i în stare să vină acum, când e simplu!“. Până la urmă a venit, dar nu și-a pus țeava, a pus doar învelitoarea de la țeavă și a zis că bagă el țeavă, cred că nici acum n-a terminat de băgat țeava. Bătaie de joc! Ăla, cumva, lucra să-mi dovedească el mie că nu se poate! De multe ori sunt chestii de genul ăsta, răfuieli din astea politice care n-au nicio legătură! Mă, frate, de ce suntem acolo în politică? Deci am intrat în administrație? Am intrat să facem treabă sau să-ți dovedesc ție că tu ești mai prost decât mine?

Top 5 realizări în carieră

1. „Timp de două decenii, am condus o companie ce a ajuns la peste 40 de angajati. Am reusit sa-mi mentin echipa, chiar in perioada grea a pandemiei, în lipsa comenzilor de la clienții noștri, majoritar din domeniul HoReCa.”

2. „Antreprenoriatul în Cluj m-a învățat cât e de important mediul privat într-o comunitate. Companiile, de orice dimensiuni, aduc bunăstare tuturor membrilor comunității, prin locuri de muncă și venituri la buget, care se transformă în servicii publice de calitate. Așa că, în primul meu mandat de deputat, m-am concentrat pe sprijinirea mediului de afaceri, prin proiecte de legi privind start-up-urile și incubatoarele de afaceri sau pentru plata concediilor medicale prin compensare – restanțe ale statului către companii. Cel mai recent proiect de lege este cel privind simplificarea procesului prin care demarăm o afacere.”

3. „Digitalizarea este al doilea punct pe care m-am concentrat în primul meu mandat de deputat. Legea «Vrem să plătim taxe online» obligă autoritățile publice să permită plata și online sau cu cardul a taxelor și impozitelor. Putem astfel să evităm cozile la ghișee.”

4. „Cred că dezvoltarea economică, pentru care mă lupt, nu se poate în lipsa infrastructurii. Am insistat la autoritățile locale și centrale pentru accelerarea proiectelor de infrastructură locală si regională. Am introdus amendamente în bugetul național, am propus proiecte alternative optimizate acolo unde a fost cazul, am comunicat transparent cu cetățenii, am organizat dezbateri publice referitor la: centura metropolitană, pasajul Tăietura Turcului, drumul expres A3 Tureni și drumul expres Cluj-Dej.”

5. „Știu că se poate! Am demonstrat asta în cazul podului de la Turda, cu o istorie de amânări în spate, ca în mai toate cazurile în România. Am insistat pentru ca autoritățile responsabile să se miște mai repede, să conlucreze eficient, să dea avize și autorizații mai repede decât ultima zi a termenului legal. Podul a fost terminat mai repede decât era estimat.”

Top 5+3 priorități ca viitor primar

„Prioritățile mele pentru primul mandat la Primăria Cluj-Napoca sunt rezolvarea celor mai presante probleme (cronice) ale Clujului. Dar permiteți-mi să trec 8, nu 5!”

1. „Pentru traficul sufocant am propus: centură ocolitoare, parcări suplimentare în cartiere și la intrările în oraș, benzi dedicate pentru transportul în comun (cu creșterea frecvenței vehiculelor și optimizarea rutelor), transport în comun în siguranță pentru școlari.”

2. „Școli, creșe si grădinițe în fiecare cartier, începând cu Bună Ziua și Borhanci.”

3. „Locuințe accesibile prin construcția de noi cartiere, în paralel cu centurile de sud și nord și acordarea autorizațiilor de construcție în mod echitabil, digitalizat.”

4. „Aer curat, prin monitorizarea și înlăturarea surselor de poluare, dar și construcția de noi parcuri și păduri urbane.”

5. „Locuri de muncă bine plătite pentru categorii profesionale diverse, prin construirea de parcuri industriale noi, care să atragă și alte companii.”

6. „Faciltăți de divertisment pentru localnici și turiști, începând cu Aqua Park și patinoar tot anul.”

7. „Susținerea mediul de afaceri local și construirea unui Centru Expozițional.”

8. „Smart city real.”

10 întrebări fulger

1. Care a fost cel mai bun președinte al României? Dar cel mai nociv? Sunt 5 variante: Ceaușescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Iohannis.

– Sunt foarte dezamăgit de Iohannis, pentru că e mai actual. Altfel, dacă vreți nociv, și Ceaușescu a fost.

– Și cel mai bun?

– Cu toate că sunt dezamăgit și de Emil Constantinescu, citind mai multe lucruri despre modul în care s-a întâmplat retragerea lui și de ce s-a întâmplat asta, tind să cred că a făcut un pas înapoi din altruism și a zis: „Domnule, prin retragerea mea intrăm în NATO!”. Adică a fost un deal cu PSD-ul și cu Iliescu, ca să ajungă ei iar la putere, ca să intrăm în NATO. Și dacă a făcut asta, atunci e spălat de orice păcate și de moliciunea lui. Pentru că a zis atunci că „m-au învins serviciile”. Dar altfel, în continuare, tot respectul pentru el, mi s-a părut un om fain.

– Deci, Emil Constantinescu!

– Da.

2. Joe Biden sau Donald Trump?

– E răspuns greu. În niciun caz Donald Trump! E de dreapta, e adevărat, are o gândire de dreapta, dar nu e stilul meu. Joe Biden mi se pare că are foarte multe măsuri din astea populiste. Niciunul dintre ei!

3. Uniunea Europeană / NATO sau suveranism?

– Fără discuție, UE și NATO!

4. Alegeri locale într-un tur sau în două tururi?

– În două tururi, obligatoriu!

5. Locul din România în care v-ar plăcea să trăiți toată viața, excluzând Clujul.

– Mi-ar plăcea undeva la munte. La un moment dat am avut un vis, să mă fac cabanier! Să am o cabană, să vină turiștii, să-i salut, să stau cu ei la povești, să-i ajut cu tot ce pot… Și asta poate să fie… Avem în Apuseni, avem în Retezat, avem în Făgăraș, avem zona Cheile Nerei… Dar poate că totuși în Apuseni, ca să fie mai aproape de casă.

6. Dacă ar trebui să părăsești România, în ce țară ai pleca?

– Îmi place foarte mult în Suedia. Mi-a plăcut, am fost în vizită acolo. Pe de altă parte, mi se pare că din perspectiva modului în care sunt oamenii, căldură sufletească, cred că Italia!

7. Viața la țară sau la oraș?

– Viața la țară cu confortul de la oraș.

8. Concediu la mare sau la munte?

– La munte.

9. Mâncarea preferată?

– Friptura de vită.

10. Campionatul Mondial de fotbal sau Jocurile Olimpice?

– Jocurile Olimpice, pentru că transmit un mesaj foarte important – mesajul ăsta de deschidere și de prietenie, mai ales în perioada zilelor noastre și ce se întâmplă acum, cu războiul. Și eu cred că trebuie să înțelegem, că în niciun caz războiul nu e soluția la nimic. Pacea este soluția. Faptul că noi am trăit o perioadă așa de lungă de de pace în Europa… Și asta mi-a spus-o maică-mea înainte de 2000: „Fii atent, că noi trăim cea mai lungă perioadă de pace din istoria României!”. Că din 1945 n-am mai avut război pe teritoriul României și n-am mai trăit cum au trăit bunicii, părinții, străbunicii și strămoșii noștri.

–––––––––––––

Acest material a fost plătit de Uniunea Salvați România.

Cod unic de identificare: 41240005.

–––––––––––––

PORTRET DE CANDIDAT

* DAN BARNA, europarlamentare: „Regimul Iohannis ne-a dus mult mai aproape de modelul Belarus – Turcia – Ungaria decât de cel occidental. S-au depășit niște linii roșii care păreau de negândit chiar și în timpul regimului Dragnea”

* DOMINIC FRITZ, Primăria Timișoara: „Klaus Iohannis – o mare dezamăgire! Sper să nu ajungă în nicio funcție importantă în Europa!”

* STELIAN ION, Primăria Constanța: „Pentru mine, declicul s-a produs în 2014, când interesele găștii PSD-iste au ajuns și în cartierul copilăriei mele. Voiau să ridice un bloc de 6 etaje pe spațiul verde. Mi-am jurat că voi face tot ce pot pentru a-i împiedica”

* ALLEN COLIBAN, Primăria Brașov: „Mi-am făcut temele la lumânare, am făcut baie la chiuvetă, cu apă din oala de sarmale”

* LUCIAN STANCIU-VIZITEU, Primăria Bacău: „În clasa a X-a am luat locul 3 la Olimpiada națională de Informatică. Am fost admis la Universitatea Drexler, din SUA, dar n-am avut bani. Așa că am făcut Politehnica din București, apoi masteratul și doctoratul în Franța, șef de promoție la Statistică și al doilea la Finanțe”

* CRISTINA PRUNĂ, europarlamentare: „Până la 4 ani am crescut la țară, în Bărăgan, într-un spirit foarte liber. Acum susțin cu fermitate politici liberale”

* RADU MIHAIU, Primăria Sectorului 2: „N-aveam niciun gând să intru în politică. Spuneam: «Am o meserie, o fac bine, crește afacerea!». Ce m-a determinat să mă răzgândesc a fost incendiul de la Colectiv. Mi-am zis: «Copiii mei trebuie să trăiască într-o țară în care nu se întâmplă așa ceva!»”

* CORINA ATANASIU, europarlamentare: „În anii ’90 am făcut voluntariat la Salvați Copiii. Lucram cu copiii străzii, prindeam pedofili cu Europolul”

* VLAD BOTOȘ, europarlamentare: „Mi s-a propus să rămân în China. N-am vrut. Ieșisem seara cu colegi inclusiv chinezi. Când deschideam subiecte politice, chinezii nu acceptau să discute nimic. Atunci mi-am dat seama că n-aș putea niciodată trăi într-un regim care să filtreze ideile”