PORTRET DE CANDIDAT. Dan Barna (USR): „Regimul Iohannis ne-a dus mult mai aproape de modelul Belarus – Turcia – Ungaria decât de cel occidental. S-au depășit niște linii roșii care păreau de negândit chiar și în timpul regimului Dragnea”

Dan Barna deschide lista Alianței Dreapta Unită (USR – PMP – Forța Dreptei) pentru alegerile europarlamentare, care vor avea loc duminică, 9 iunie. La 48 de ani, sibianul are o experiență politică solidă: a fost secretar de stat în Guvernul Cioloș și viceprim-ministru în Guvernul Cîțu, a condus USR timp de patru ani (2017-2021), și-a dus partidul la guvernare, dar a trăit și dezamăgirea de fi trădat de partenerii de guvernare: PNL și președintele Klaus Iohannis – sibian și el.

Născut pe 10 iulie 1975, la Sibiu, Dan Barna este unul dintre tinerii cu cariere solide pe care valul #Rezist (pro-justiție, anti-corupție) i-a adus în prim-planul scenei politice. Primul pas l-a făcut în 2016, la o jumătate de an după ce tragedia de la clubul Colectiv a spulberat Guvernul Ponta. Dan Barna împlinise 41 de ani și nu știa cât de departe îl va duce acea implicare ca secretar de stat în Guvern, la Ministerul Fondurilor Europene condus de Cristian Ghinea.

Acum vorbește cu siguranța dată de multele bătălii pe care le-a purtat, de experiența pe care a căpătat-o când s-a aflat în epicentrul linșajelor declanșate de televiziunile oligarhilor penali. Campania „Fără penali în funcții publice”, a cărei coordonare și-a asumat-o personal atunci când proiectul s-a blocat, i-a atras ostilitatea sporită a celor – foarte puternici și influenți – care au văzut crescând un partid nou ce le contesta privilegiile, un partid ce nu putea fi condus, manevrat sau influențat de la Grivco.

Dan Barna și-a propus ca, din Parlamentul European, să determine decizii importante pentru românii de pretutindeni. El își setează cu precizie prioritățile, dar nu uită un aspect care în ultimii ani a fost complet neglijat: statul de drept – «rule of law». Fruntașul USR constată îngrijorat că, în contextul necesar și corect al susținerii Ucrainei, atenția și reactivitatea instituțiilor europene și a Comisiei Europene la încălcările democratice din România a slăbit foarte mult. „Apărarea modului de viață european de agresiunea Rusiei presupune și apărarea democrației în fața unor modele de guvernare cum am avut în Polonia până nu demult și avem azi în Ungaria, Turcia sau Belarus”, spune Barna.

Interviul de mai jos confirmă că Dan Barna este un bun comunicator. Stilul său de a transmite mesaje devoalează câteva fațete din profilul unui om care a fost patru ani la vârful USR, într-o perioadă foarte dinamică, dar care este totuși prea puțin vizibil în plan mediatic, dincolo de atacurile furibunde ale televiziunilor unor oligarhi care vor „corupție, nu justiție”.

Prezența în Parlamentul European, după alegerile din 9 iunie, va face din Dan Barna un personaj central, pentru că stilul său presupune implicare maximă, cu determinare și pasiune. În mod cert, nu-și va irosi mandatul, așa cum au făcut-o alții până acum. Iar televiziunile, chiar și cele ale oligarhilor, nu-l vor putea ocoli.

„Ceea ce face Rafila la sănătate este o crimă împotriva acestei țări. Au bani din PNRR, dar nu vor să renunțe la sistemul lor de jefuire a banului public”

Reporter: Domnule Barna, cum era copilăria la Sibiu? Ce vă jucați cu prietenii?

Dan Barna: O copilărie tipică acelor vremuri cu gașca de pe strada Cristian din Sibiu. Jucam fotbal până seara, când aveam minge, pentru că și cele de 5 lei și cele de 35 de lei erau rare. Când nu aveam minge, jucam cu o castană sau cu un capac din ăla de plastic, care se presa pe borcane – arăta ca un puc de hochei, dar mai pricăjit. Mergeam des la Biblioteca Astra să împrumut cărți, pentru că librăriile erau pline doar cu cărțile Tovarășului și nu interesau pe nimeni. Tot mergând la Astra, ai mei s-au obișnuit să știe că sunt la bibliotecă, iar când stăteam prea mult la fotbal, ei credeau că sunt la bibliotecă și nu luam scatoalce acasă când întârziam. Într-una din campaniile din 2019 chiar m-am întâlnit pe stradă, la Sibiu, cu doamna bibliotecară de la Astra din perioada mea școlară, acum pensionară, și tare ne-am bucurat de revedere.

„Mă trezeam la 6 și mergeam la antrenament la volei”

Reporter: Alte interferențe cu sportul?

Dan Barna: De toate… Am făcut volei, mă cățăram, drumeții în Făgărașul aflat la o aruncătură de privire de ieșirea din oraș.

Reporter: Volei amator sau…?

Dan Barna: Nu, în liceu am fost în echipa Clubului Sportiv Școlar de acolo, din Sibiu, până a murit antrenorul și după aia am plecat la facultate și n-am mai continuat în București. În perioada liceului mă trezeam la 6 zi de zi și mergeam la antrenament la volei. Chiar îmi plăcea.

Reporter: Aveați alură și pentru volei, și pentru baschet.

Dan Barna: Da, da… baschet am jucat la liceu, iar echipa noastră chiar a ajuns în finala campionatului național școlar în 1992.

Reporter: Cum se numea liceul?

Dan Barna: Colegiul Național Gheorghe Lazăr – era și este cel mai bun liceu din Sibiu, printre cele mai bune din țară. Un colegiu cu o istorie de 300 de ani. Când eram în clasa a X-a, a împlinit 300 de ani. Una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ din România, de departe. Zilele trecute m-am revăzut cu colegii de generație la întâlnirea de 30 de ani de la terminarea liceului. Multă emoție, bucurie, dar și umorul și glumele de colegi liceeni, care au rămas între noi neschimbate de trecerea anilor.

„La carnavalurile de la grădiniță eram mereu cowboy, cu pălărie, centură și pistoale. Bucătăresele săsoaice de acolo, de la «Steaua Roșie», găteau fabulos”

Reporter: Care a fost succesiunea școlilor pe care le-ați urmat? Începem cu grădinița!

Dan Barna: Am fost la o grădiniță de întreprindere, la „Steaua Roșie” din Sibiu, cum era la acea vreme – era o întreprindere de confecții. Am amintirea acelor bucătărese care ne dădeau masa de prânz… erau niște bucătărese săsoaice care găteau absolut fabulos, niște feluri de mâncare foarte gustoase, din lucruri foarte simple la vremea aia… Iar la carnavalurile care se făceau acolo eram mereu cowboy, că ăsta era costumul pe care-l aveam – pălărie, centură, pistoale… Am continuat la Școala nr. 5 din Sibiu, unde am făcut clasele 1-8. O școală foarte bună, unde am avut norocul de dascăli excepționali. Profesoara de română, doamna Polianschi, a contribuit mult la formarea mea ca om cu dragoste de limba română. Liceul – la Colegiul Gheorghe Lazăr, așa cum am spus deja, apoi Facultatea de Drept la Universitatea București.

Reporter: Sunt oameni cunoscuți printre foștii colegi ai dvs. de la Drept?

Dan Barna: Predoiu era tânăr asistent universitar – actualul ministru… Mă rog, actualul etern ministru pentru diverse structuri clientelare, cozile de topor fiind mereu utile când e de „redus democrația”… Am avut noroc în facultate să fiu implicat într-o organizație studențească, în ELSA – Asociația Europeană a Studenților în Drept –, despre care am aflat acum, în perioada de campanie, că „era” a Mossad-ului, a CIA-ului, a lui Phantomas, a lui James Bond… Râdem cu colegii, când ne întâlnim… Noi știm cum ne chinuiam să facem evenimente, să chemăm profesori, să vorbim despre cum să facem seminariile mai interactive și mai interesante… – mă rog, ce face o asociație de studenți. Și acum, când citim că eforturile noastre lăudabile și ingenue, de a găsi câte o sponsorizare pentru un bax de suc, o chirie pentru o sală de evenimente sau un copiator erau de fapt activități de „spionaj” internațional, ne distrăm și râdem în hohote..

Reporter: V-a folosit la ceva activitatea în asociația studențească?

Dan Barna: Foarte mult! Faptul că a trebuit încă de student să înveți jocul ăla de-a viața reală – să trebuiască să convingi oameni, să convingi dascăli, să convingi personalități, să convingi manageri să te sponsorizeze cu 10 topuri de hârtie ca să poți să faci evenimente studențești, a contat în reziliența de azi în fața vicisitudinilor politicii model PSD-PNL cu care ne confruntăm. Această experiență ne-a ajutat și pe mine, și pe colegi ai mei – care au devenit după aceea avocați celebri sau judecători – să învățăm cât de importante sunt puterea cuvântului, munca, îndrăzneala și consecvența când ai un proiect.

Reporter: La liceu nu v-ați intersectat cu profesorul Klaus Iohannis, nu?

Dan Barna: Nu, el era la vremea aceea la Liceul Bruckenthal – liceul comunității săsești. Soția sa a predat și la noi, la Colegiul Lazăr, era la început de drum, dar nu a fost la clasa mea.

Reporter: Dar ați avut și profesori sași…

Dan Barna: Da, da, da… erau unii dintre ei…

Reporter: Și există și sași buni, e adevărat?!

Dan Barna (râde): Majoritatea sunt așa. Dacă vorbești cu cei din comunitatea săsească, cu cei care sunt acum activi social, ei privesc cumva în pământ când vine vorba de Iohannis… lasă capul într-o parte rușinați și se uită la șireturi… nu sunt motive de laudă în niciun fel pentru omu’ fără cuvânt, așa cum i se mai spune.

„Tatăl meu a muncit ani de zile în Italia, la construcții, ca să ne dea pe noi la carte. Eu am făcut Dreptul, iar sora și fratele meu sunt ingineri”

Reporter: Pentru dvs. a existat un “cel mai bun prieten din copilărie”?

Dan Barna: Da, este un coleg, Alexandru, care mi-a fost coleg și de facultate aici, în București. Am mers amândoi la Drept. El a mers pe zona de procuror criminalist, a fost cel care mulți ani de zile a condus Parchetul care prindea criminalii, la propriu. Acum predă, e în zona didactică și învață noile generații cum se face o anchetă, cum se prinde un infractor. E un prieten cu care am în continuare o relație foarte bună.

Reporter: Ce puteți spune despre familia dvs.?

Dan Barna: Este o familie să zic tradițională, avem un copil de 3 ani, Damian, avem norocul să fie un copil senin, luminos, solar, care râde tot timpul, face o mulțime de pozne și glume, ceea ce e foarte energizant și motivant să metabolizezi cu detașare drojdia cotidianului… Ne spune că el are nevoie să vadă desene animate și ne întreabă de ce nu înțelegem să-l lăsăm mai mult la desene animate. Sunt dialoguri spumoase din perspectiva asta. Toți părinții știu despre ce vorbesc.

Reporter: Soția?

Dan Barna: Este un om excepțional, care și-a construit o carieră mai consistentă decât a mea, cel puțin din punct de vedere universitar, și sunt foarte mândru de ea. Are un MBA, două universități absolvite pe bune și la vremea lor, la București și la Paris. Lucrează în domeniul energiei. A început cariera în Franța, revenind apoi în țară, unde ne-am întemeiat familia. Este un profesionist desăvârșit, care și-a construit cariera cu mult înainte de a avea eu vreo legătură cu politica. Atacurile mizerabile și mincinoase pe care le-a suferit în campaniile din 2019 și 2020 au fost printre lucrurile care m-au enervat și m-au revoltat cel mai tare. Pentru un om politic, bălăcăreala cu zoaie poate fi considerată – să zicem – parte din fișa postului. Pentru membrii familiei însă este o povară nemeritată și dureroasă, iar faptul că se întâmplă astfel de lucruri coordonate de diverși borfași care au ajuns să ne conducă arată cât de jos s-a ajuns și cât de necesară este azi schimbarea profundă.

Reporter: Aveți norocul să vă mai trăiască părinții?

Dan Barna: Da, din fericire trăiesc și părinții, și socrii. Părinții mei sunt la Sibiu, sunt bucuria nepotului, dar e și bucuria lor că au nepoți – pe cei de la sora mea i-au crescut, sunt deja mari, acum e rândul fiului meu. Tatăl meu a muncit ani de zile în Italia pentru a asigura cele necesare familiei. Era perioada aceea dificilă în România, în care veniturile erau mici și noi eram trei copii acasă… A muncit în Italia, în construcții. Meseria lui era de rectificator. Obiectivul părinților noștri a fost să-i țină pe cei trei copii la școală, pentru că ei au crezut mereu că educația și munca sunt căile prin care poți să răzbești în viață – iar pentru asta le sunt profund și sincer recunoscător.

Reporter: Mama unde a lucrat?

Dan Barna: Mama e contabilă. A fost la o fabrică de covoare în Sibiu, Dumbrava – acum nu mai există. Acea fabrică a fost una dintre victimele post-comunismului iliescian. Fabrica era în pădurea Dumbrava din Sibiu și era celebră la vremea aceea, împreună cu covoarele de la Cisnădie – erau cele două fabrici apropiate, se făceau covoare spectaculoase, care erau exportate în întreaga lume.

Reporter: Frații?

Dan Barna: Eu sunt fratele cel mare. Sora mea e în domeniul confecțiilor, e inginer textilist, locuiește în Sibiu. Fratele e inginer constructor, stabilit în București. Multe din halele diverselor supermarketuri de unde ne luăm azi alimentele sunt construite de el.

Reporter: Un jurist, un inginer textilist și unul constructor… deci, părinții dvs. și-au atins obiectivul, v-au dat pe toți la carte.

Dan Barna: Da, da, da!

„Am fost 7 sau 8 ani consultant al Delegației Comisiei Europene în România, contribuind semnificativ la programele PHARE, la tot ceea ce a însemnat acea perioadă de preaderare, până în 2007”

Reporter: Când, cum și de ce ați intrat în politică? De ce la USR?

Dan Barna: A fost o întâmplare foarte hazlie, aș spune… poate ține și de destin. Fiind un antreprenor prin natura mea umană, eu cred că dacă pui mâna să faci lucruri, rezultatele apar. Dacă nu stai deoparte, stabilești un obiectiv și muncești pentru el, apar rezultatele. Eu am făcut Dreptul, am făcut puțină avocatură într-o casă de avocatură franțuzească, în anul 2000. Mi-am dat seama că nu asta vreau să fac în viață. În tribunal întâlnești oameni supărați, triști, necăjiți, revoltați, nemulțumiți, frustrați, că, na, n-ajungi la tribunal de voie bună sau entuziasm. Eu preferam să lucrez cu oameni cu idealuri, cu vise, cu entuziasm, cu scântei în ochi… și am renunțat ușor ușor la avocatură. Am intrat în zona aceasta de proiecte europene, am avut norocul să particip la un interviu la Delegația Comisiei Europene prin 2001 și să fiu selectat, să devin expert pentru monitorizarea proiectelor cu finanțare europeană. De acolo a început această poveste a mea de specializare pe zona fondurilor europene, a proiectelor europene. Am fost 7 sau 8 ani consultant al Delegației Comisiei Europene în România, contribuind semnificativ la programele PHARE, EIDHR, Fondul Europa etc., la tot ceea ce a însemnat acea perioadă de preaderare, până în 2007.

Reporter: Și din 2007?

Dan Barna: În 2007, împreună cu un coleg, am reușit să construim acea companie care a creat site-ul fonduri-structurale.ro, care este și acum – și a fost de la înființare – cea mai importantă sursă de informare națională pe proiecte europene. Toată lumea credea în primii ani că e chiar site-ul Guvernului, deși era o inițiativă pur privată, un antreprenoriat curat. Din 2007 până în 2016 am construit această companie neavând nicio legătură politică cu nimeni. În mai 2017, fiind cunoscut pe zona asta a proiectelor europene, am fost invitat în guvernarea tehnocrată din acel an, să devin secretar de stat în Ministerul Fondurilor Europene. La acel moment eu nu cunoșteam pe nimeni din clasa politică – vorbesc ca relație personală, nu de la televizor. Am acceptat acea provocare gândindu-mă că, OK, e o chestiune de 6 luni, din mai până în decembrie, că urmau alegerile. Am muncit împreună cu Cristian Ghinea la Ministerul Fondurilor Europene. Am recuperat atunci pentru România, ocupându-mă de închiderea primei perioade de programare (2007-2014), peste 7 miliarde de euro – din cifrele oficiale ale Ministerului Finanțelor, nu că zic eu asta în interviu. Sunt sume concrete. Am reușit să recuperăm din acel prim interval de programare 7 miliarde de euro care erau blocați sub diverse pretexte, care ascundeau în principal nepăsare sau incompetență.

„În 2016 am devenit deputat USR, cu gândul foarte sincer să rămân discret 4 ani, să nu vorbesc nimic, să văd dacă mă pricep sau nu la politică. După două luni, Nicușor Dan m-a numit purtătorul e cuvânt al partidului și coordonator al comunicării!”

Reporter: Care a fost reacția celor din minister când s-au trezit cu “desantul tehnocrat”?

Dan Barna: Ca un element hazliu, am o poveste cu câțiva directori din minister. Când am preluat mandatul de secretar de stat, am zis: „Hai să vedem care sunt dosarele, care sunt proiectele, să începem să lucrăm”. Și au venit așa cu niște teancuri de dosare, mă uitam prin ele și zic: „Bun, deci ăsta-i în regulă, n-are probleme, să-l semnăm și să-i dăm drumul”. Erau șocați: „Cum, dvs. vreți să le semnați?!” „Păi da, nu ăsta-i rolul nostru și al meu aici, să semnez și să mergem mai departe?” „Păi da, dar știți, secretarii de stat care erau înainte aici nu semnau nimic, ca să nu greșească, și de asta avem blocajul ăsta și sunt atât de multe”… și erau dosarele până la cer.

Reporter: Dar se apropiau alegerile…

Dan Barna: În noiembrie a apărut alternativa: mă întorc în business, în zona privată de unde proveneam, sau o iau spre politică. Apăruse USR, Nicușor luase în iunie, la locale, 30% la București – nu câștigase, dar s-a transformat USB, Uniunea Salvați Bucureștiul, în USR, Uniunea Salvați România, care urma să participe în decembrie la alegerile parlamentare. Atunci, practic, am dat cu banul. Zic: uite, mă duc la Sibiu, de unde sunt eu, la filiala USR de acolo, nou creată. M-am dus la Sibiu, acolo am întâlnit o echipă de oameni extraordinari, care… căutau un candidat pentru parlamentare! Și atunci a fost așa, ca o dragoste la prima vedere sau o întâmplare de destin. Cum eu aveam background-ul ăsta de a fi lucrat la Delegatia Comisiei Europene ni;te ani și în Guvern timp de 6 luni, lor li s-a părut că aș fi un candidat bun. Am reușit să obținem la Sibiu 14%, în timp ce la nivel național scorul USR a fost de 9%. Am devenit parlamentar USR, cu gândul foarte sincer să rămân discret și anonim 4 ani, să văd despre ce e vorba și dacă mă pricep sau nu la politică.

Reporter: Dar n-ați avut timp pentru “discreție”.

Dan Barna: După două sau trei luni, Nicușor Dan, președintele de atunci, a zis: „Dane, hai să fii purtătorul de cuvânt al partidului, că ești bun pe comunicare!”. A fost o mare provocare, zic: „OK, dar n-am mai făcut asta”. „Asta e, va trebui să te descurci”.

„Obiectivul meu a fost să transform USR dintr-o mișcare civică într-un partid care să conteze pe termen lung în România. Cred că am reușit” 

Reporter: Iar lucrurile au luat viteză.

Dan Barna: Peste alte două trei luni, Nicușor Dan și-a dat demisia, în contextul acela cu familia tradițională și votul intern din USR… și am devenit, la 5 luni și jumătate de la intrarea în politică, președintele celui de-al treilea partid parlamentar din România! La asumarea candidaturii, atunci, am spus: „Obiectivul meu este să transform USR dintr-o mișcare civică într-un partid care să conteze pe termen lung în România”. Că așa era USR atunci: o grupare de spirit ONG-ist, de entuziasm, de voință, dar nu era tocmai un partid. Și tot ceea ce am făcut – deciziile pe care le-am luat – a fost în această logică, de a crea un partid care e astăzi, mai evident ca niciodată, alternativa politică pentru viitorul României. Faptul că USR s-a născut și a rămas în picioare în toți acești ani, în ciuda unor atacuri furibunde deseori, este un lucru care-mi dă un sentiment de reușită și satisfacție.

Reporter: 10 august 2018…

Dan Barna: Am fost acolo, în Piața Victoriei, am luat gaze în ochi, sunt live-urile de atunci, cu lacrimile curgându-mi șiroi pe obraz. Protestam și adunam semnături pentru proiectul „Fără penali în funcții publice”, proiectul care a dat consistență USR-ului, a contat foarte mult în definirea noastră ca partid.

„La întânirile cu Klaus Iohannis, acesta ne spunea: «Hmmm… lăsați-o mai moale cu reformele, că deranjați oameni!». Pensiile speciale? «E important să rămână, că se supără niște oameni»”

Reporter: Dezamăgiri în activitatea politică de până acum?

Dan Barna: Cea mai mare dezamăgire este președintele Iohannis. Noi am intrat la guvernare și construiserăm ideea aceea că România are o șansă să facă niște reforme, să facem niște pași înainte. Avem competență, oameni precum Cătălin Drulă, Cristian Ghinea, Stelian Ion, Claudiu Năsui… oameni care intraserăm în acea guvernare tehnocrată, în 2015-2016, cu dorința asumată de a face niște pași necesari înainte. Erau toate premisele să se întâmple lucrul ăsta în 2020-2021, proiecțua era până în 2024. Dar în întâlnirile avute, Iohannis ne tot spunea într-un fel sau altul: „Hmmm… lăsați-o mai moale, nu mai tot insistați cu reformele pe la Tarom, pe la companiile statului, că deranjați oameni”. Pensiile speciale? „Domn’e, important e să rămână, că se supără niște oameni și nu e bine.” Numirea procurorilor în urma unor concursuri pe bune – ”Cum adică?”.

Reporter: Iohannis, „reformistul”…

Dan Barna: Era ceva… de film. Îți faci speranțe că poți să faci o reformă și că un președinte susține această reformă… și când te întâlnești și vezi că în realitate totul a fost o mega-minciună, care după aia s-a văzut și prin trădarea care a urmat, cu eliminarea USR de la guvernare și readucerea PSD, după toate promisiunile alea sforăitoare… Asta e cea mai mare dezămăgire a mea legată de viața politică. O trădare ordinară! Iliescu a fost consecvent în neocomunismul lui. Fiecare dintre președinții pe care i-a avut România a fost: “Dom’ne, ăsta sunt, asta vă pun pe masă…”. În cazul lui Iohannis a fost o minciună uriașă, o gogoașă cât un balon de călătorie.

„Nu mi s-a umflat capul”

Reporter: Cu ce vă mândriți în activitatea non-politică?

Dan Barna: În primul rând cu familia, cu soția mea, cu copilul nostru, Damian, faptul că suntem împreună și avem o viață pe care luptăm să o facem cât mai bună. Dar și faptul că… nu mi s-a umflat capul! Nu m-am schimbat, n-am devenit altcineva… am reușit să rămân același om. Ține de niște valori fundamentale, pe care le-am învățat de la părinți.

Reporter: Apropo de “umflat capul”, care e expresia lui Rareș Bogdan. Cum l-ați defini pe acesta?

Dan Barna: Inconsecvența oportunismului. Rareș poate să susțină astăzi ceva cu tot sufletul și cu toată energia, mâine poate să susțină total invers fără să clipească, tot cu elan, tot cu entuziasm.

Reporter: Ați întrerupe mandatul de europarlamentar dacă vi s-ar propune să fiți ministru, precum Cristian Ghinea, sau primar, precum Clotilde Armand?

Dan Barna: Eu cred foarte mult în proiectul acesta, în faptul că USR este forța care va reforma România, care va schimba în bine România. De altfel, în toate sondajele pe care le-am făcut și noi, și PSD, și PNL – că, na, mai ajung și la noi astfel de sondaje –, la întrebarea adresată românilor „Cine credeți că poate să facă reforme în România?”, 72% spun USR. Oamenii știu că PSD și PNL n-or să le facă nicio reformă și or să continuie să-i păcălească și să le fure banii. Oamenilor le e foarte clar, au înțeles în 30 de ani cine ce face. Dar să revin. După toate evoluțiile care au avut loc în USR, am rămas în partid, îl susțin pe Cătălin Drulă, susțin acest proiect de-adevărat. Nu sunt pe modelul acesta de politică de Dâmbovița, în care după ce nu mai ești președinte, te superi și-ți faci un alt partiduleț – modelul Tăriceanu, Ponta, toți ceilalți…

Reporter: Intră și Ludovic Orban în categoria asta?

Dan Barna: Nu, acolo e altceva. PNL l-a trădat pe Orban, nu Orban a trădat PNL-ul! Dar ca să închei răspunsul la întrebarea dvs.: în funcție de necesitățile pe care le vom avea ca organizație și ca resurse umane, voi continua să trag pentru proiectul USR de reformare a României, de modernizare a țării – de la Bruxelles, de la București, în funcție de unde vor fi necesare abilitățile mele dobândite cu cârca și cu părul grizonant în anii aceștia.

„Dintre cele trei opțiuni electorale, Alianța Dreapta Unită este singura variantă modernă, pro-europeană. Celelalte sunt pesedismul cleptocrat și extremismul pro-rus”

Reporter: Cum i-ați caracteriza pe foștii colegi din USR care au plecat la alte partide?

Dan Barna: Mulți dintre ei sunt oameni cu calități, dar din păcate orgoliul lor a fost mult mai mare decât înțelegerea proiectului din care făceau parte.

Reporter: Cât de important e că s-a făcut Alianța Dreapta Unită?

Dan Barna: Este aceeși experiență pe care noi am trăit-o și în 2019, cu acel USR-PLUS, când în loc de 12-13%, cu cât ne dădeau sondajele, am obținut 22,5%. La fel și acum – nu e o chestiune de matematică, adunat 2 cu 3, cu 4, cu 5, ci mesajul acesta pe care-l vedem în stradă, la oameni care spun: vrem o forță care să unească, vrem să vedem oameni împreună care construiesc o alternativă. Și în momentul de față, pentru România, lucrurile sunt mai limpezi ca niciodată: avem, pe de-o parte, PSD-ismul – cleptocrat, că nu se poate altfel – cu tot ce înseamnă el, în care PNL-ul se scufundă în fiecare zi, e în moarte clinică și a devenit un PSD galben mai mic; în partea cealaltă, avem extremismul pro-rus AUR, varianta de mers spre Belarus și spre Rusia și mai avem varianta modernă, pro-eropeană, pe care o reprezintă Alianța Dreapta Unită.

Reporter: Deci, cum e cu Dreapta Unită?

Dan Barna: Eu sunt foarte optimist în privința rezultatului la alegeri, pentru că e formula semnificativ mai bună decât opțiunile individuale pe care le-ar fi putut avea cele trei partide.

„Prezența lui Iohannis printre susținătorii lui Geoană a fost avertismentul pe care România l-a ratat ulterior. Nu trebuia să uităm că el era «premierul de la Grivco»” 

Reporter: Când ați votat prima dată?

Dan Barna: Primul meu vot a fost în 1996, pentru Emil Constantinescu și Convenția Democrată. Bine, eu mă certasem și cu familia pentru Rațiu și Câmpeanu, în 1990, în defavoarea lui Iliescu, dar România era fermecată atunci de iliescismul ăsta care ne-a ținut în loc atâția ani de zile, ba ne-a mai dat și înapoi… Probabil că aveam limpezimea tinereții, în care vedeam foarte clar că e nevoie de o schimbare radicală, care la noi nu s-a întâmplat. Peste tot, în jur, unde a fost progres, s-a întâmplat prin schimbare radicală, nu prin comuniști de nivelul 2 puși în frunte. Dar atâta a putut România în momentul ăla… recuperăm acum, dacă românii au încredere în Dreapta Unită.

Reporter: Și următoarele voturi?

Dan Barna: Am votat tot timpul cu Dreapta.

Reporter: Inclusiv cu Klaus Iohannis în 2014 și în turul 2 din 2019, când alternativa era Ponta, apoi Dăncilă?

Dan Barna: Inclusiv.

Reporter: Și eu la fel, mereu Dreapta anti-PSD. Dar țineți minte că în 2009, la finala Băsescu – Geoană, în tabăra lui Geoană, la dezbaterea televizată, era și unul Klaus Iohannis, primarul Sibiului?

Dan Barna: Da, a fost avertismentul pe care România l-a ratat ulterior. Nu trebuia să uităm că el era „premierul de la Grivco”. Vrând să uităm lucrul ăla – ca țară, vorbesc –, ne-am plătit naivitatea.

Reporter: În 2019 v-ați votat pe dvs. în primul tur și apoi, în turul 2, la finala Iohannis – Dăncilă, ați mers la vot?

Dan Barna (oftează lung): Am mers la vot… ce să vă spun, că n-am mers la vot?! Am mers la vot. Mi-am luat și eu rația de țeapă pe care și-au luat-o atunci de la Iohannis cele șase milioane de Români care și-au pus speranța în el.

„În 2019, Iohannis nu voia să participle la niciun fel de dezbatere. De aceea a preferat-o pe Viorica Dăncilă în turul 2, în contextul în care personajul era definit deja ca unul caricatural”

Reporter: Atunci, înaintea alegerlor prezidențiale din 2019, când ați ieșit pe locul 3, v-au făcut rapid un dosar-surpriză, care ulterior a fost clasat – „fapta nu există”. A contat electoral? A fost o intervenție politică în justiție?

Dan Barna: Categoric, da! Am primit după aceea informații, confirmări de la oameni care au fost în mizeria aceasta și care au spus că Iohannis s-a aflat în spatele acestui dosar inventat. Exact ca-n Belarus, exact ca-n Rusia, exact ca-n statele ex-sovietice, a fost produs cu scopul explicit de a nu ajunge candidatul USR în turul 2, pentru că Iohannis nu voia să participe la niciun fel de dezbatere. A fost un deal atunci între Iohannis și PSD. Iohannis și-a trimis echipa proprie de consilieri s-o ajute pe Viorica Dăncilă. Planul era să fie împinsă Dăncilă în turul 2, pentru că în sondajele inițiale turul 2 urma să fie între Iohannis și mine – candidatul USR. S-a inventat atunci acel dosar, făcătură de la un capăt la altul, ca să fie rostogolit de o presă, unde alte cozi de topor și-au făcut treaba.

Reporter: Ce concluzii ați tras după acea experiență?

Dan Barna: Acea golănie arată stadiul în care se afla România atunci, iar acum, din păcate, se află într-o situație și mai dramatică. A fost pur și simplu o dorință lașă de a nu avea niciun fel de dezbatere în turul 2, de a spune că nu poate să discute cu Dăncilă, că nu ar avea ce. Față de mine n-ar fi putut să spună „Domn’e, nu pot să discut cu Barna”. Așa, cu Dăncilă, în contextul în care personajul era definit deja ca unul caricatural, i-a fost foarte simplu să spună că e sub demnitatea lui să meargă la vreo dezbatere, lucru confirmat de coordonatorii de campanie din ambele tabere – și de la PSD, și de la PNL. Și cum societatea era anesteziată de minciuna lui Iohannis cu „niciodată, niciodată din nou PSD”, prosteala a mers ca unsă.

„În Penelistan, la Drăgănești Vale, primarul PNL candidează singur, și-a eliminat toți adversarii”

Reporter: Ne uităm în jurul nostru, în apropierea granițelor României, și vedem cum „se reduce democrația” într-o țară precum Ungaria, care e în UE și în NATO. Viktor Orban a anihilat complet justiția și presa, practic taie și spânzură fără vreo teamă că va da socoteală. Apoi, nu departe e semi-dictatura lui Erdogan în Turcia. Iar în spațiul fostei URSS, găsim dictaturile sinistre din Rusia și Belarus. România unde se plasează, între democrațiile occidentale și regimurile iliberale sau dictatoriale de pe axa Ungaria – Turcia – Rusia – Belarus?

Dan Barna: Deși deocamdată nu e perfect vizibil, suntem mult mai aproape de modelul Belarus – Turcia – Ungaria, pentru că s-au depășit, inclusiv în această campanie electorală, niște linii roșii care păreau de negândit chiar și în timpul regimului Dragnea. În Penelistan, la Drăgănești Vale, în județul Ilfov, candidatul nostru și consilierii săi fost scoși cu totul de pe liste, de către un primar PNL cu probleme de integritate, disperat să rămână în control pe resursele acelei localități. PNL-ul candidează singur acolo, a eliminat toți contracandidații, ca să fie sigur că rămâne primar. Ar fi pierdut clar în fața candidatului nostru Ionuț Dinu. Așa ceva deschide ușa spre abuzuri specifice unui stat care numai democratic nu e. Tocmai de asta trebuie reacționat, trebuie ieșit la vot! Nu vă mai lăsați păcăliți încă o data că PSD-PNL ar putea avea vreo soluție pentru România! Nu au nicio soluție. Iar orice vot pentru PNL este un vot pentru PSD. Dacă votați lista PNL, să știți că votați Tudose, Manda și Grapini!

„Iohannis a reușit să ne transforme într-un stat polițienesc, a redus democrația într-un hal de neimaginat”

Reporter: Ce-i lipsește PSD-ului să facă reformele de care are nevoie România?

Dan Barna: În momentul de față nu e competență guvernamentală, pentru că PSD n-are competență și nici voință de a face reforme sau construcție în țara asta, ci doar de a face împrumuturi pe care să le plătească generațiile următoare. Avem bani, PNRR-ul îți asigură resurse. Ceea ce face Rafila la sănătate este o crimă împotriva acestei țări. Refuză, caută scuze… A renunțat la spitale, a renunțat la programele pentru bolnavii de cancer… Au bani din PNRR, dar nu vor să facă reforme, nu vor să renunțe la sistemul lor de jefuire a banului public.

Reporter: Revenim la Klaus Iohannis pentru a-i definitiva portretul politic. Ce tușe i se potrivesc?

Klaus Iohannis: Iohannis a comis cea mai mare trădare politică. O trădare care ne va costa încă mulți ani de-aici încolo, mai ales dacă rămân la putere PSD și PNL. A mințit la modul ordinar. Iohannis a luat o Românie care pornise pe o direcție de modernizare, imperfectă… a venit pe un nivel de așteptare și de încredere populară fabulos. Cu perspectiva asta de german, gospodar, cu legenda de la Sibiu… Și a reușit să ne transforme într-un stat polițienesc, a reușit să reducă democrația într-un hal de neimaginat. La Iohannis, dacă tragi linie după cele două mandate, nu rămâi cu nimic. Nici măcar Schengen-ul ăla, care era posibil dacă se ducea prin cancelariile occidentale și nu era preocupat atâta să facă turism. Iohannis mi-a spus-o explicit, față-n față, când eram la guvernare, într-una din întâlnirile pe care le-am avut cu el: că nu-i bine să tăiem pensiile speciale, că supărăm mulți oameni, n-are rost.

Scurte portrete ale unor contracandidați la europarlamentare

* Mihai Tudose (PSD) – „Pesedism caraghios cu tușe de umor conjunctural”.

* Rareș Bogdan (PNL) – „Inconsecvența oportnismului. E capabil să susțină orice, oricând, în orice direcție, fără niciun fel de problemă de adaptare.”

* Gabriela Firea (PSD) – „Azilele groazei sunt definiția acestui caracter”.

* Claudiu Manda (PSD) – „Chiulangiu. A obținut Premiul chiulangiului în Parlamentul European”.

* Maria Grapini (PUSL/PSD) – „Omul nepotrivit la locul potrivit”.

* Cristian Terheș (AUR) – „O mostră de oportunism religios. Are inițiative în care nu crede deloc”.

* Mihail Neamțu (AUR) – „Un clovn ideologic fără egal în România. A avut ceață mentală”.

* Diana Iovanovici-Șoșoacă (S.O.S. România) – „Trompetă rusească”.

* Luis Lazarus (S.O.S. România) – „Voce de pripas. S-a aciuit pe lângă Dan Diaconescu, acum pe lângă Șoșoacă… Are o abilitate a pripășirii. Dacă e să cadă oase dintr-o căruță, el e prezent acolo…”

Top 5 realizări în funcțiile publice

1. „Am coordonat campania «Fără penali în funcții publice». Legea spune că trebuie să obții minimum 500.000 de semnături din cel puțin 20 de județe, iar totul trebuia să se întâmple în 6 luni. După două luni și jumătate înțepeniserăm la 130.000 și nu se mai adunau… așa, câteva sute… proiectul părea să eșueze. Am asumat atunci personal coordonarea proiectului. Am pornit o dublă caravană prin județele României – în una eu, în cealaltă Cristian Ghinea –, încercând să declanșăm un bulgăre de emoție. Am urcat în autocar, am colindat țara, am vorbit cu oamenii… Inițiativa a fost preluată de cântăreți, actori, de oameni cu spirit civic… Și am adunat semnăturile în termenul legal, a fost o reușită. Acum a devenit lege, chiar dacă inițiativa cetățenească de modificare a Constituției e blocată de PSD și PNL. A trecut de Camera Deputaților, acum e în Senat. Când vom avea majoritate, o vom pune și în Constituție.”

2. „Am preluat USR-ul într-un moment de cumpănă, era un partid la 6-7%, și am reușit să-l duc la europarlamentare la 22,5%, După patru ani de prezentă în Parlament, în 2020 am dublat numărul de parlamentari de la 40 la 80. Astăzi avem Alianța Dreapta Unită, iar USR a confirmat în mai multe cicluri electorale – sunt realizări bazate și pe faptul că am reușit să țin partidul împreună. Nu singur, ci alături de echipa extraordinară de la USR.”

3. „Am dus partidul la guvernare, în urma alegerilor din 2020.”

4. „PNRR-ul, pe care l-am coordonat din poziția de vicepremier. Banca Națională a spus-o explicit: de la aderarea din 2007, PNRR este singurul program de țară, care prevede reforme fundamentale. Sigur că PSD și PNL au blocat multe dintre ele, dar programul există și-l vom aplica noi, după alegeri, dacă refuză ei.”

5. „Am avut încredere în niște oameni care au confirmat. De exemplu, am avut încredere că Radu Mihaiu, la Sectorul 2, are capacitatea de a câștiga alegerile și de a fi un bun primar, păstrându-și moralitatea. La fel și ceilalți colegi din țară, care au avut susținere și au confirmat – Viziteu la Bacău, Coliban la Brașov, Fritz la Timișoara… și nu numai ei. De exemplu, îl admir pe Raul Urdă, primarul nostru de la Întorsura Buzăului, a decis să rămână la USR în ciuda presiunilor feroce dinspre PSD și Marcel Ciolacu.”

Top 5 priorități ca europarlamentar

1. „Susținerea și dezvoltarea zonei economice și antreprenoriale într-o Europă care are provocări foarte mari de competitivitate.”

2. „Susținerea parcursului de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Moldova, pentru care este nevoie de un suport consistent dinspre Bruxelles.”

3. „Protejarea statului de drept – «rule of law» –, ținând cont că, în contextul necesar și corect al susținerii Ucrainei, atenția și reactivitatea instituțiilor europene și a Comisiei Europene la încălcările democratice din România a slăbit foarte mult.”

4. „Reprezentarea mai activă, mai vocală și mai eficientă a românilor la Bruxelles, nu cum s-a întâmplat în mandatul care tocmai se încheie, când reprezentanți ai PSD și PNL au fost, în mod rușinos, campionii Parlamentului European la chiul și absențe.”

5. „Rezolvarea unei probleme tot mai acute: asigurarea condițiilor pentru ca toți copiii din comunitățile românești din Europa să poată învăța în limba maternă. O bună reprezentare a Alianței Dreapta Unită în Parlamentul European va crește șansele de a soluționa această necesitate.”

10 întrebări-blitz

1. Cel mai bun președinte al României, dintre Ceaușescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Iohannis? Dar cel mai nociv? Facem și un clasament?

– Primul l-aș pune pe Constantinescu, pentru respectarea cuvântului și a obiectivului atunci când a fost ales, în 1996. Al doilea – Băsescu, pentru că eu cred că un președinte trebuie judecat cu detașare istorică. Faptul că el a condamnat comunismul e un lucru care pentru mine rămâne în istorie ca o realizare… dincolo de componentele de functionalizare a statului și de libertate pe justiție, cel puțin în primul său mandat, chiar dacă în al doilea n-a mai reușit să mențină direcția reformatoare din primul mandat. Apoi…

– Ceaușescu, Iliescu, Iohannis.

– Da… nasol! (pauză lungă) Apoi, Iliescu, Iohannis și Ceaușescu. Ceaușescu are mult prea mult sânge pe mâini, e clar pe ultimul loc. Discuția e între Iliescu și Iohannis. Iliescu măcar a fost consecvent în perspectivele lui neocomuniste – „democrația originală”, „comunismul cu față umană”… Iohnnis e mult mai nociv, îl pun pe 4.

2. Joe Biden sau Donald Trump?

– Categoric, Joe Biden.

3. UE/NATO sau suveranism?

– Uniunea Europeană și NATO. O Românie care să fi fost acum așa, pe nicăieri, căutând în stânga și-n dreapta o promisiune și-o vorbă bună de garanție de securitate – e de neimaginat. Direcția corectă care trebuie continuată – UE și NATO.

4. Alegeri locale într-un tur sau în două tururi?

– Două tururi, fără doar și poate.

5. Locul din România în care v-ar plăcea să trăiți toată viața, excluzând Bucureștiul.

– Ar fi orașul meu natal, Sibiu unde întotdeauna îmi regăsesc bucuria întoarcerii acasă. Mai este și comuna bunicilor în care am trăit copilăria până la 7 ani, Poiana Sibiului, unde mi se pare – de câte ori merg – că e o atmosferă ca nicăieri altundeva, e o energie, așa… poate energia locului în care ai copilărit, unde ai dormit și ai mâncat măcriș și ai cules soc și te-ai tăvălit prin trifoi…

6. Țara în care ați alege să vă mutați, dacă ar trebui să părăsiți România.

– Tasmania! Mă rog, țara e Australia, că Tasmania e un teritoriu în sudul Australiei, o insulă destul de mare…

– De acolo te uiți direct spre Antarctica, peste mare. Dar ați fost vreodată în Tasmania?

– N-am fost, dar am citit o carte despre exploratorul Tasman, care a descoperit-o – de acolo și numele insulei… și am rămas așa, cu o curiozitate pentru locul acela. (Abel Janszoon Tasman a fost navigator și comerciant olandez, explorator al Australiei și Oceaniei. Este celebru pentru călătoriile sale din 1642 și 1644, când se afla în serviciul Companiei Olandeze a Indiilor de Est. A fost primul european cunoscut care a ajuns în insulele Tasmania și Noua Zeelandă – n. red.)

7. Viața la țară sau la oraș?

– Cred că la oraș, totuși. Îmi place la țară, mă bucur de locurile copilăriei, dar cred că zumzetul de oraș a devenit cumva, ușor-ușor, parte din ritmul vieții mele.

8. Concediu la mare sau la munte?

– La mare, pentru că pentru mine marea e o chestiune exotică. Muntele l-am explorat pe îndelete în copilărie și tinerețe, fiind aproape de Sibiu.

9. Mâncarea preferată?

– Sarmale și vuțe.

– Ce sunt vuțele?

– O rețetă regională. Compoziția aceea din care se fac găluștele cu prune, dar fără prune. Un aluat din cartofi cu făină. Îl făcea bunica mea foarte bun, dat prin pesmet și făcut așa, ca niște golomoaze…

– Le fierbea sau le prăjea?

– Le fierbea. Frământa făină cu cartofi fierți, ieșea un aluat, îl puneai la fiert, ieșeau vuțele respective, le treceai prin pesmet și cu niște zahăr – o mâncare extraordinară. Mergeam cu prietenii, o rugam pe bunica să ne facă, și ea zicea: „Dar asta-i mâncare pentru săraci. Hai să le gătesc niște pui, niște…”

– Le fierbea. Frământa făină cu cartofi fierți, ieșea un aluat, îl punea la fiert, ieșeau vuțele respective, le trecea prin pesmet și cu niște zahăr – o mâncare extraordinară. Mergeam cu prietenii, o rugam pe bunica să ne facă, și ea zicea: „Dar asta-i mâncare pentru săraci. Hai să le gătesc niște pui la cuptor cu pireu!”. Știți cum e cu bunicile.

– Să taie o găină, o rață, ceva…

– Exact! „Nu, dă-ne vuțe!”

10. Campionatul Mondial de fotbal sau Jocurile Olimpice?

– Jocurile Olimpice, fără nici un fel de discuție! Sunt un fan al olimpismului și al spiritului acestuia. Am câteva cărți acasă despre diversele întâmplări de-a lungul anilor, de la prima Olimpiadă, cea din 1896, în care – printr-o generozitate grațioasă a istoriei – un grec, Spyridon Louis, a câștigat prima cursă modernă de maraton.

–––––––––––

Acest material a fost plătit de Uniunea Salvați România.

Cod unic de identificare: 41240005.

–––––––––––

PORTRET DE CANDIDAT

* DOMINIC FRITZ, Primăria Timișoara: „Klaus Iohannis – o mare dezamăgire! Sper să nu ajungă în nicio funcție importantă în Europa!”

* STELIAN ION, Primăria Constanța: „Pentru mine, declicul s-a produs în 2014, când interesele găștii PSD-iste au ajuns și în cartierul copilăriei mele. Voiau să ridice un bloc de 6 etaje pe spațiul verde. Mi-am jurat că voi face tot ce pot pentru a-i împiedica”

* ALLEN COLIBAN, Primăria Brașov: „Mi-am făcut temele la lumânare, am făcut baie la chiuvetă, cu apă din oala de sarmale”

* LUCIAN STANCIU-VIZITEU, Primăria Bacău: „În clasa a X-a am luat locul 3 la Olimpiada națională de Informatică. Am fost admis la Universitatea Drexler, din SUA, dar n-am avut bani. Așa că am făcut Politehnica din București, apoi masteratul și doctoratul în Franța, șef de promoție la Statistică și al doilea la Finanțe”

* CRISTINA PRUNĂ, europarlamentare: „Până la 4 ani am crescut la țară, în Bărăgan, într-un spirit foarte liber. Acum susțin cu fermitate politici liberale”

* RADU MIHAIL, europarlamentare: “La alegerile din 2000, în turul 2, am avut senzația acută că-mi va putrezi mâna dacă-l votez pe Iliescu”

* CORINA ATANASIU, europarlamentare: „În anii ’90 am făcut voluntariat la Salvați Copiii. Lucram cu copiii străzii, prindeam pedofili cu Europolul”