OPINIE: Papa Francisc în România – o vizită istorică și o palmă peste obrazul ierarhilor BOR

Echipa de clerici români catolici și greco-catolici care coordonează, în colaborare cu Vaticanul, organizarea și promovarea vizitei Papei Francisc în România dovedește un surprinzător profesionalism pentru o zonă – PR-ul Bisericilor Catolică și Greco-Catolică din România – până acum prea puțin cunoscută jurnaliștilor laici din România.

Comisia pentru pregătirea vizitei a fost stabilită de Conferința Episcopilor din România și este formată din episcopul greco-catolic PS Mihai Frățilă, coordonator, preotul romano-catolic Wilhelm Dancă, responsabil cu mass-media, și preotul romano-catolic Daniel Bulai, responsabil cu organizarea celebrărilor liturgice. Sunt clerici care au demonstrat, cel puțin până acum, că Bisericile Catolică și Greco-Catolică din România dețin o puternică și eficientă structură de comunicare și relații publice.

Încă din ianuarie, această echipă a lansat o adevărată ofensivă mediatică de promovare atât a vizitei Papei Francisc, cât mai ales a „miezului” prezenței Papei de la Roma pe pământurile românești: celebrare Sfintei Liturghii pe Câmpia Libertății de la Blaj, lângă catedrala greco-catolică „Sfânta Treime”, în cadrul căreia vor fi beatificați Cei Șapte Episcopi Martiri Greco-Catolici uciși de regimul comunist din ură față de credința creștină.

Întâlnirea privată a Patriarhului Daniel

Răspunzând invitației lansate în 2015 de Președintele Klaus Iohannis, Papa Francisc vine într-o Românie aflată sub asediul urmașilor foștilor activiști PCR, turnători și ofițeri de Securitate, pentru a reafirma mărturisirea creștină împotriva comunismului și a oricărei forme de totalitarism începută de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, marele cruciat anticomunist al secolului XX. Beatificarea Celor Șapte Episcopi Martiri Greco-Catolici uciși de regimul comunist – trebuie spus, cu toată durerea, că aceste crime au fost comise cu îngăduința și, în unele cazuri, chiar cu implicarea ierahiei de atunci a BOR – reprezintă un gest cu implicații profunde și care depășesc granița acțiunilor de natură ecleziastică.

Implicații de a căror natură Patriarhul Daniel și membrii Sinodului BOR sunt conștienți, dovadă faptul că Papa Francisc este primit la Patriarhia Română într-o întâlnire privată și nu oficială, așa cum ar impune protocolul și importanța istorică a prezenței Papei în România. Probabil că experții în PR și comunicare ai BOR l-au sfătuit pe Patriarhul Daniel să folosească metoda cea mai discretă și de asumare minimală – întâlnirea privată, departe de ochii presei și fără prea mulți martori – ca reacție la această vizită care-i incomodează teribil pe ierarhii ortodocși români.

Vizita Papei Francisc în România are ca motto îndemnul ”Să mergem împreună!”. Pe de o parte, este o chemare la refacerea unității Bisericii, adresată tuturor creștinilor din România și cu precădere Bisericii Ortodoxe Române. Pe de altă parte, Papa Francisc transmite către creștinii români, în mod subtil, mesajul de a merge împreună spre Hristos urmând curajul Celor Șapte Episcopi Martiri Greco-Catolici care și-au mărturisit fără ezitare propria credință în fața prigonitorilor, plătind cu viața faptul că și-au păstrat credința creștină greco-catolică, și au refuzat „revenirea” Bisericii Greco-Catolice la BOR, impusă prin șantaj și amenințări de Patriarhia Română, cu ajutorul Securității comuniste.

Spre o nouă Mare Schismă

Îndemnul la unitatea Bisericii este rostit în spațiul românesc al unei Ortodoxii aflată în plină criză a propriei unități. Scandalul dintre Patriarhia Ecumenică și Patriarhia Moscovei pe subiectul autocefaliei de curând acordată Bisericii Ortodoxe Ucrainene, pretențiile teritorial-canonice lansate de Patriarhia Română în teritoriile ucrainene locuite de ortodocși români, ruptura în enclave provocată între Bisericile Ortodoxe naționale de controversatul Sinod din Creta reprezintă doar câteva dintr-o multitudine de semne care avertizează că Ortodoxia se îndreaptă spre o nouă Mare Schismă. Papa Francisc își face datoria de urmaș al Sfântului Petru și adresează tuturor ortodocșilor, în contextul vizitei sale în România, necesarul îndemn la refacerea unității Bisericii, aceasta fiind probabil singura entitate care poate combate cu succes secularizarea și degradarea morală accelerată a civilizației euro-atlantice contemporane.

Puțin probabil că ierarhii BOR vor accepta să-și asume acest mesaj. Vorbim despre o imposibilitate a comunicării determinată de o incompatibilitate a vocațiilor asumate. Pe de o parte, Papalitatea are o vocație universală consacrată canonic și confirmată istoric, ceea ce-i conferă atât rolul, cât și capacitatea de „comunicator” al valorilor creștine la nivel global. Pe de altă parte, ierarhii BOR se complac într-un regionalism cu iz balcanico-fanariot, fiind preocupați de satisfacerea unor interese locale, ba chiar private, de multe ori în complicitate cu politrucii Partidului. Interese nu depășesc granițele eparhiilor unde aceștia slujesc, poate doar cu excepția mega-proiectului atât de drag Patriarhului Daniel, anume Catedrala Mântuirii Neamului, ori a obsesiei vreunui ierarh local care se vede a fi viitorul Patriarh al BOR.

Ierarhia BOR reacționează cu stângăcia organizării unei „întâlniri private” între Papa Francisc și Patriarhul Daniel, urmată de o scurtă vizită la mega-catedrala din vecinătatea Casei Poporului, dovedind astfel că este incapabilă să răspundă cu un mesaj pe măsura celui lansat de Vatican: „Să mergem împreună!”

Modele morale: Cei Șapte Episcopi Martiri Greco-Catolici

Totuși, nu motto-ul vizitei Papei în România, ci beatificarea Celor Șapte Episcopi Martiri Greco-Catolici asasinați de regimul comunist poartă în sine cele mai importante implicații pentru societatea românească. Într-o Românie aruncată de PSD-ul lui Dragnea spre prăpastia instaurării unui regim de dictatură iliberală „à la Putin”, Papa Francisc vine să recunoască la rang de sfințenie jertfa episcopilor greco-catolici care s-au ridicat cu curaj împotriva dictaturii comuniste încă de la începutul apariției acesteia pe pământul românesc. Prin beatificarea Celor Șapte Episcopi Martiri Greco-Catolici, Vaticanul oferă tuturor românilor, nu doar celor catolici și greco-catolici, satisfacția duhovnicească a consacrării unor modele morale atât de necesare într-o comunitate care luptă să-și salveze libertățile și democrația, așa cum este societatea românească a anului de grație 2019 de la Hristos.

Papa Francisc face pentru comunitatea greco-catolică din România ceea ce Sinodul BOR refuză de aproape 30 de ani să facă pentru milioanele de ortodocși români, anume canonizarea sfinților mărturisitori creștini care s-au împotrivit totalitarismului de sorginte comunistă. De fapt, Papa Francisc a început această istorică lucrare de beatificare a mărturisitorilor creștini români din vremurile comuniste încă din martie 2013, când a semnat decretul de beatificare a monseniorului Vladimir Ghika, „recunoscând martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika, preot diecezan ucis din ură față de credință la 16 mai 1954”.

Superificiali în a căuta rănile sufletești ale poporului și incapabili să le vindece

Sinodul BOR s-a mulțumit să proclame anul 2017 ca „An comemorativ al Patriarhului Justinian şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”, o nefericită alăturare a Sfinților Închisorilor comuniste cu un ierarh ortodox controversat, loial slujitor al regimului comunist și principalul organizator al „revenirii” forțate și sângeroase a greco-catolicilor la BOR. „Comemorarea” – o altă nefericită exprimare – Sfinților Închisorilor comuniste, față de care milioane de români manifestă o caldă și profundă evlavie, a pus, se pare, un punct final oricărui demers de canonizare a acestor ortodocși români, clerici și mireni, care s-au opus regimului comunist.

Fără voia sa și prin substanța duhovnicească a vizitei pe care o face în România, Papa Francisc îi arată pe ierarhii BOR în toată goliciunea neputinței lor: superificiali în a căuta rănile sufletești ale poporului și incapabili să le vindece, lipsiți de voința de a consacra canonic jertfa Sfinților care s-au împotrivit dictaturii comuniste (demers prin care și-ar asuma definitiv, cu smerenie și curaj, perioada comunistă din istoria recentă a BOR), episcopi fără libertate duhovnicească față de politrucii care controlează abuziv destinele țării, păstori rătăciți și tot mai înstrăinați de dragostea clerului și poporului creștin ortodox.

Națiunea română, pervertită de indivizi precum cei care conduc acum țara

Totuși, există speranța că măcar o mică parte din membrii Sinodului BOR, alături de acei preoți buni și jertfitori care împreună cu credincioșii dăruiesc un suflu viu duhovnicesc parohiilor, vor trage cuvenitele învățăminte din vizita Papei Francisc în România și vor reașeza Biserica Ortodoxă Română pe firescul drum al slujirii lui Dumnezeu și a națiunii noastre.

O necesară reașezare duhovnicească, pentru că națiunea română se rătăcește și ajunge să fie pervertită de indivizi precum cei care conduc acum țara, tocmai pentru că îi lipsește un suflet sănătos, suflet pe care numai Biserica lui Hristos poate să-l dăruiască românilor.

Alte comentarii de VLADIMIR MUNTEANU: