România și-a depășit nivelul în preliminarii (5 puncte peste Elveția), în grupa de la Euro (locul 1, peste Belgia, Slovacia și Ucraina) și în primele 20 de minute cu Olanda. Asta a presupus un efort fizic și mental uriaș. Când Gakpo a deschis scorul, totul s-a năruit. Din acel moment, duelul dintre olandezi și români a fost o luptă inegală, un fel de meci între un boxer de categoria grea și unul de la „ușoară”. Era greu, poate imposibil ca România să elimine Olanda marți seară!
Numele oficial al Olandei este Țările de Jos (Nederlanden în original, Netherlands în engleză, Niederlande în germană, Pays-Bas în franceză), dar la fotbal această națiune nu este deloc „de jos”, ci de foarte sus. Are în palmares un titlu european (1988) și a jucat trei finale mondiale (1974, 1978, 2010), plus o semifinală europeană (1976) și două mondiale (1998, 2014).
Sunt performanțe de care România nu s-a apropiat vreodată, în istoria de 94 de ani a Campionatului Mondial și cea de 64 de ani a Campionatului European.
Sufletul e magnific, dar nu ține loc de fotbal
Motto: Nu plânge, române, / Plânsul e de formă, / Naționala nu e moartă, / Naționala se transformă!
Și s-a transformat în bine în ultimul an și jumătate, sub bagheta lui Edward Iordănescu, reușind să pună mult suflet acolo unde fotbalul are limitele lui. Iar rezultatele s-au legat nesperat de bine în campania pentru Euro 2024: locul 1 în grupa din preliminarii (6 victorii și 4 egaluri), locul 1 și în grupa de la turneul final (o victorie, un egal și o înfrângre).
Dar sufletul, oricât ar fi de mare, are limitele lui pe măsură ce fotbalul preia inițiativa. Iar asta se întâmplă în meciurile eliminatorii, când valoarea își spune cuvântul, iar surprizele sunt tot mai rare. De aceea, de regulă, Campionatele Mondiale și cele Europene sunt câștigate de Marile Puteri ale fotbalului – Germania, Italia, Franța, Spania, Anglia, Olanda, Portugalia dincoace de Atlantic, Brazilia, Argentina, Uruguay peste Ocean. Nu vă lăsați păcăliți de Danemarca 1992 și Grecia 2004, acelea sunt excepții!
Generației de Suflet nu i se poate reproșa nimic: a făcut tot ce-a putut. Și a putut mai mult decât ne imaginam noi înaintea turneului final. Dar a putut mai puțin decât se proiectau speranțele noastre după 3-0 cu Ucraina.
Veți spune: da, dar dacă nu greșea fundașul cutare… sau dacă dădeam gol la faza cutare… Nu vă amăgiți: și greșelile, și ratările, și alte stângăcii au legătură cu valoarea. Uneori, ele exprimă superficialitate, indolență, neatenție, dar în cazul nostru n-a fost cazul. Neputințele noastre au venit din propriile limite valorice.
E greu să câștigi în fața unor titulari de la Manchester City, Liverpool, Inter Milano, AC Milan, Ajax Amsterdam sau PSV Eindhoven oricât de sufletiști ar fi ai noștri – titulari la FCSB, CFR Cluj, Bari, Pisa, Parma, Empoli, Rakow, Pafos, Gaziantep, Konyaspor, Damac, Al Okhdood, Muaither sau rezerve la Rayo Vallecano, Alaves și Tottenham!
Am fi vrut ca ai noștri să fie mai buni decât Gakpo, Malen, Depay, Dumphries, Aké și Van Dijk. Nu sunt – și nu le putem reproșa asta! De fapt, nu le putem reproșa nimic, ba chiar avem a le mulțumi. De bine, de rău, ne-au dus acolo. Zeci de mii de români au avut ocazia să îngălbenească stadioanele din München, Köln și Frankfurt. Milioane de români au trăit acest European, la televizor, nu doar cu interes și curiozitate, ci și cu emoție și speranță.
Dumfries, favoritul arbitrului Zwayer
Scorul a fost stabilit în trei faze care, teoretic, puteau avea o altă rezolvare.
- 0-1, min. 20: Rațiu a fost lăsat în situație de unu la unu cu Gakpo, dublajul n-a funcționat, Niță n-a acoperit suficient de bine colțul scurt, nici reflexul său n-a funcționat.
- 0-2, min. 83: Drăgușin (care, altfel, a făcut un meci impecabil, cu intervenții de mare jucător) a avut un blocaj de gândire și, în loc să trimită ușor în corner, i-a permis lui Gakpo să-i fure mingea, pe linia de fund, și să i-o paseze lui Malen, care a punctat din apropiere.
- 0-3, min. 90+3: contraatac olandez fulgerător, echipa noastră e prinsă complet descoperită, Malen intră în careu și nu iartă.
Dar dacă rezolvam altfel aceste faze, avem vreo șansă de calificare? Absolut niciuna! Olandezii au ratat multe alte ocazii, își puteau crea și altele, aveau o ușurință incredibilă de a ajunge în preajma porții noastre, în situații favorabile. Scorul putea fi mult mai sever.
Evident că la un asemenea meci nu poți da vina pe arbitraj. Și totuși, merită amintite patru faze în care germanul Felix Zwayer putea judeca altfel.
- Min. 2: Ianis Hagi sare la cap în careul olandez, dar e „căpăcit” de cotul lui Dumfries, îndepărtat prea mult – chiar agresiv – de corp. Hagi-junior sângerează, rămâne întins pe gazon, va continua doar cu o plasă-bandaj pe cap. Se putea da penalty? Se putea, dacă aplici riguros regulamentul. Penalty și cartonaș galben pentru fundașul olandez. Dar nu s-a dat nimic.
- Min. 33: același Dumfries intră cu umărul, violent, în pieptul lui Mogoș, care nu poate continua meciul. Un cartonaș galben se impunea pentru olandez, care la rigoare putea fi și eliminat.
- Min. 45+3: Aké l-a lovit cu cotul, în careul Olandei, pe Bogdan Racovițan. Fostul internațional german Michael Ballack a comentat: „Contactul nu a fost pedepsit, nici măcar verificat. Probabil pentru că a urmat imediat finalul reprizei. Pentru mine, e o situație care trebuia cel puțin analizată. E clar!”.
- Min. 81: un contraatac periculos al României e oprit după ce arbitrul a văzut un joc periculos al lui Alibec asupra lui Dumfries. Faultul nu a existat. Vitezistul Mihăilă scăpase pe un culor foarte bun spre poarta Olandei.
Nu arbitrajul a decis rezultatul, Olanda ne putea bate oricum, dar felul în care l-a tratat Felix Zwayer pe Denzel Dumfries (titular la Inter Milano) și faza cu Nathan Aké (titular la Manchester City) e frustrant pentru noi. Iar Dumfries a fost unul dintre cei mai buni jucători ai Olandei, a făcut ravagii pe flancul nostru stâng (de unde lipsea titularul Bancu, suspendat pentru cumul de cartonașe galbene, iar din minutul 33 a fost „evacuat” și Mogoș).
ROMÂNIA: Niță – Rațiu, Drăgușin, Burcă, Mogoș (38 Racovițan) – R. Marin, M. Marin (72 Cicâldău), Stanciu (88 Olaru) – Man, Drăguș (72 Mihăilă), I. Hagi (72 Alibec). Antrenor: Edward Iordănescu (46 de ani).
OLANDA: Verbuggen – Dumfries, De Vrij, Van Dijk, Aké (69 Van de Ven) – Shouten (69 Veerman), Simons, Reinjders – Bergwijn (46 Malen), Depay (90+2 Daley Blind), Gakpo (84 Weghorst). Antrenor: Ronald Koeman (61 de ani).
Cazul Florinel Coman: să pici răpus de aerul condiționat
Dincolo de diferența de valoare dintre Olanda și România, selecționerul Edward Iordănescu s-a confruntat și cu două absențe importante, ambele pe flancul stâng.
Nicușor Bancu, titularul postului de fundaș stânga, a devenit indisponibil după meciul cu Slovacia, în care a primit cel de-al doilea cartonaș galben (pe primul îl luase contra Belgiei). Ela a fost suspendat automat pentru partida din „optimi”.
În preziua confruntării cu Olanda a apărut însă o altă problemă: un alt jucător de pe banda stângă, Florinel Coman, n-a participat la antrenamentul de luni, pe motiv că e răcit.
Marți, Coman n-a fost trecut pe foaia de joc, semn că nu se afla deloc într-o stare bună.
Misterul răcelii sale în plină vară a fost dezvăluit de (încă) patronul său de la FCSB, Gigi Becali: „Am vorbit ieri cu Florinel. A răcit din cauza aerului condiţionat din cameră, așa mi-a zis”.
Dacă Becali spune adevărul, iar Coman nu l-a mințit, aceasta ar fi o incredibilă mostră de lipsă de profesionalism: să dai aerul condiționat atât de tare, încât să răcești în luna iulie!
Paralela 2000 – 2024: cifre egale, performanțe inegale
Acești băieți, cu contractele lor de 200.000, 300.000, 700.000, un milion, două milioane de euro pe an, au terminat peste Elveția în preliminarii, peste Belgia și Ucraina în grupa din Germania – echipe cu jucători ce mai au un zero în coada sumei.
Până la urmă, am încheiat exact la fel ca la Euro 2000 ca bilanț matematic:
- Euro 2000: 4 meciuri / 1 – 1 – 2, golaveraj 4-6
- Euro 2024: 4 meciuri / 1 – 1 – 2, golaveraj 4-6
Mica diferență în favoarea generației lui Hagi-fiul este că, prin incredibilul joc al rezultatelor, a încheiat grupa pe locul 1 (în 2000 am fost pe 2, după Portugalia).
Marea diferență în favoarea generației lui Hagi-tatăl este că a jucat în „sferturi”, nu în „optimi” (atunci, turneul final avea 16 echipe, nu 24).
Și ar mai fi o diferență majoră, în favoarea Generației de Aur: a reușit acel bilanț jucând cu Germania (1-1), Portugalia (0-1), Anglia (3-2) și Italia (0-2), ceea ce înseamnă evident mai mult decât Ucraina (3-0), Belgia (0-2), Slovacia (1-1) și Olanda (0-3).
Edi Iordănescu: „În acest moment, familia mea are mai multă nevoie de mine decât echipa națională”
Acum avem și altă problemă: Edward Iordănescu a dat de înțeles că nu-și va prelungi contractul cu Federația Română de Fotbal (FRF).
La flash-interviul de la Pro TV, Iordănescu-junior a declarat: „Sunt mândru de tot ce am realizat aici. Cred că această echipă națională poate crește. Am nevoie de odihnă – în ceea ce mă privește, am dormit câte 3-4 ore în fiecare noapte. Apoi voi discuta cu Federația, dar și cu familia mea. Nu știu ce va fi, o spun cu sinceritate. În acest moment, familia mea are mai multă nevoie de mine decât are echipa națională. Gândul meu merge către familia mea, către liniște. Au fost ani cu multă muncă, sacrificii, momente foarte grele. Nu a fost ușor, mai ales pentru familia mea, care a fost alături de mine în momentele cu atacuri, cu neîncredere. Nu a fost ușor. Vom vedea ce vom decide”.
Grupa noastră – singura fără nicio echipă în „sferturi”
„Optimile” au debutat și s-au încheiat cu câte o surpriză: Italia a fost eliminată de Elveția, iar Austria de Turcia. De fapt, sunt semi-surprize, pentru că diferența nu era prea mare între combatante nici măcar în privința cotelor de la casele de pariuri.
În celelalte 6 partide, favoritele s-au impus fără excepție. Unele mai clar (Spania, Olanda, chiar și Germania), altele mai greu (Franța) sau chiar dramatic (Anglia, Portugalia).
În două meciuri din „optimi”, Anglia – Slovacia și Portugalia – Slovenia, care nu păreau deloc echilibrate, s-a ajuns la prelungiri. Cel din urmă a avut nevoie și de penalty-uri pentru a stabili o învingătoare.
În „sferturi” s-au calificat patru câștigătoare de grupe (Germania, Spania, Anglia, Portugalia), trei echipe clasate pe locul 2 (Elveția, Franța, Turcia) și una de pe locul 3 (Olanda).
România și Austria sunt singurele câștigătoare de grupe care nu depășesc faza „optimilor”.
Olanda este singura echipă de pe locul 3 care ajunge în „sferturi” (Slovacia, Slovenia și Georgia au fost eliminate).
Grupa E este singura din care nu s-a calificat nicio echipă în „sferturi”, deși a avut trei reprezentante în „optimi”: România, Belgia și Slovacia. Cel mai aproape au fost slovacii (aveau 1-0 cu Anglia în minutul 90+5), dar și belgienii au fost la un pas să trimită Franța în prelungiri. Doar noi n-am avut nicio șansă în fața Olandei.
Rezultatele din „optimi”
Elveția – Italia 2-0: Freuler (37), Vargas (46).
Germania – Danemarca 2-0: Havertz (53 – din penalty), Musiala (68).
Anglia – Slovacia 2-1: Bellingham (90+5), Kane (91) / Schranz (25).
Spania – Georgia 4-1: Rodri (39), Fabian Ruiz (51), Nico Williams (75), Olmo (83) / Le Normand (18 – autogol).
Franța – Belgia 1-0: Vertonghen (85 – autogol).
Portugalia – Slovenia 0-0, după prelungiri / 3-0 la penalty-uri.
Olanda – România 3-0: Gakpo (20), Malen (83, 90+3).
Turcia – Austria 2-1: Demiral (1, 59) / Gregoritsch (66).
6 super-puteri sunt în „sferturi”, lipsește doar Italia
Cum-necum, în „sferturi” au ajuns aproape numai nume grele. Excepții ar putea fi considerate Elveția (Italia are alt bagaj istoric) și Turcia (nici Austria nu însemna mult mai mult, doar că părea în mare formă). De aceea, Campionatul European „de 8” se anunță unul de mare intensitate, iar Germania – Spania pare a fi „finala din «sferturi»”.
Programul „sferturilor”
- Spania – Germania (vineri, 5 iulie, ora 19.00)
- Portugalia – Franța (vineri, 5 iulie, ora 22.00)
- Anglia – Elveția (sâmbătă, 6 iulie, ora 19.00)
- Olanda – Turcia (sâmbătă, 6 iulie, ora 22.00)
Echipa Romaniei, la acest campionat european, a facut o impresie de incapacitate, de relativa nulitate. Singurul rezultat remarcabil a fost cel cu Ucraina, unde Romania a avut un noroc extraordinar, prin faptul ca ucrainienii, pe jumatate inca adormiti – cine stie din ce motive – au facut niste erori imense, de care au putut profita jucatorii romani (si bravo lor ca au profitat de ele, pentru ca acesta este sportu!). In schimb, in restul meciurilor, s-a vazut o nepricepere destul de mare, si nu numai a jucatorilor (care, cum bine spuneti, activeaza la echipe medii si mici), dar si a antrenorului, care nu a reusit sa-si faca echipa sa atace, repetat, ci doar sa paseze mingea inapoi, fara nici o noima, si fara nici un rezultat. Din acest punct de vedere, Romania a fost ultima, intr-un clasament al spectaculozitatii si eficvientei jocului. Am vazut echipe care au uimit prin jocul lor de atac, Cum ar Georgia, Slovacia, Slovenia, Austria, etc., etc. Noi am aplicat – din nou! – neaosul principiu „incet, dar prost”!!! Iar acest principiu, al posesiei inefective a balonului, s-a vazut cel mai bine in meciul cu Olanda: echipa Romaniei a facut „presiune” pe Olanda, dar numai pina la marginea careului lor. Nu am avut aproape nici o ocazie in careu! Asadar, Iordanescu nu mai trebuie ridicat atita in slavi, pentru ca, la urma urmei, este un antrenor mediocru, care nu s-a remarcat aproape prin nimic, de-a lungul timpului. In plus, echipei Romaniei ii lipseste jucatorul care sa construiasca jocul, jucatorul (sau, preferabil, jucatorii) care sa aiba inspiratie, si care sa isi poata exprima aceasta inspiratie prin constructia de faze periculoase la poarta adversarilor, sau chiar faze cu rezultate palpabile – goluri!!!
(cont.)
Si, bineinteles, alt motiv pentru care Romania nu prea are jucatori de clasa este si acela al emigrarii masive a celei mai active parti a populatiei. S-ar putea (daca nu sint prea optimist!) sa vedem jucatori cu nume romanesti, in echipele nationale ale altor tari europene, asa cum de altfel vedem la toate tarile despre care spuneti ca sint deja titanii fotbalului european, asa cum Germania are in echipa nationala jucatori de origine turca, de exemplu… Sint foarte multe consecinte ale gonirii afara din tara a populatiei active de catre sitemul securisto-sereistic putred pina la os (vedem acum, cu ocazia scandalului Coldea, pe cine platim noi de la buget, nu numai ca sa existe, dar si ca sa aiba pensii speciale, pensii pe care noi, populimea, nu le avem).
echipa este cu nasi, fini, beizadele si jucatori pentru taraba, ce asteptari sa ai? Apoi, cat investeste in sport Romania si cat investeste Olanda, nu va puneti intrebarea?
In schimb la compionatul manglelor am catiga, cupa mondiala!!!
O echipa submediocra care a fost umflata de presa romaneasca dornica de senzational.
Nu mai este fotbal in Romania,avem in schimb buni manelisti.
As vrea sa mentionez ca jucatorii componenti ai echipei nationale si-au dat silinta, in cea mai mare parte, si au facut, dupa cum se pare, eforturi maxime, in timpul meciurilor. Din pacate, dupa cum s-a aratat si aici, valoarea lor, comparativ cu valoarea componentilor echipelor mai bune, este ceva mai scazuta. Precizia paselor lor a fost mai mica decit precizia paselor la echipele mai mari. Iar atacul, in afara meciului cu Ucraina, nu prea s-a vazut deloc. Chiar si in meciul cu Ucraina, golurile au fost marcate de la distanta (parca 2 din ele), in urma unor gafe imense ale jucatorilor Ucrainei… Asadar, initiativa in atac aproape 0… Iar acest lucru este si vina antrenorului, care nu a stiut sa faca un plan de joc mai curajos, mai constructiv, mai incisiv…