Ziua Națională a României a fost sărbătorită în diverse feluri, în multe comunități din diaspora. De la strămoșescul „Noi suntem români, noi suntem români / Noi suntem pe veci aici stăpâni”, care răsuna pe la periferia Madridului sau prin Italia, până la manele și bătăi cu poliția la Londra, a fost abordat întreg repertoriul.
O româncă din Londra, Claudia Guțulescu, manager într-o firmă de alimentație publică, a descris, oripilată, ce a văzut la o petrecere „de Ziua Națională” a românilor din capitala Marii Britanii. Dintr-un microbuz răsunau puternic manele, iar participanții îi înjurau pe polițiști și s-au încăierat cu ei, făcând „ca niște sălbatici îngrozitor de agresivi și needucați, suiți pe autobuze, înjurând și gesticulând oribil”.
Relatarea Claudiei Guțulescu
„De Ziua Natțonală a României, câțiva reprezentanți ai țării s-au adunat în centrul Londrei. Câteva sute, privind filmările.
Acoperiți cu tricolorul, majoritatea tineri, s-au strâns cu toții în jurul unui microbuz din care răsuna puternic muzica.
Ce muzică?, o să întrebați. În principal manele, o să vă răspund.
Bun, lăsăm așa, asta le-a plăcut, asta au cântat. Până la urmă, e și asta o parte din «ștampila» națională.
Dar șocant este că în câteva ore au început să înjure tare în microfoane poliția, să se încaiere cu ei, să facă efectiv ca niște sălbatici îngrozitor de agresivi și needucați, suiți pe autobuze, înjurând și gesticulând oribil.
Privind imaginile, am rămas mută. Mută de rușine, indignare, totul a fost de un grotesc greu de exprimat în cuvinte.
Și o să revin oarecum la ce vă spuneam acum câteva zile: România… mereu surprinzătoare. De data asta, o surpriză de un negativ greu de înghițit. Mă tot scutur de două zile încercând să scap de imaginile respective, dar ele revin mereu și mereu și mă uit la lumea din jur, la poliția de pe stradă și mă întreb: data viitoare, când vor afla de unde sunt, câți dintre ei se vor gândi la aceste imagini și, în sinea lor, mă vor asocia cu ele?”
„Eu am văzut unul care avea număr preferențial cu sigla AUR. Muzică la maxim!”
Ulterior, Claudia Guțulescu a intrat în dialog cu unii compatrioți, prin intermediul comentariilor asociate postării. Ea a oferit astfel noi detalii despre manifestarea care a pus-o pe gânduri.
- „Bunul-simț nu stă în școli. Și am «n» exemple și de o parte, și de alta a baricadei. Nu le cerem studii. Avem însă pretenția la un dram de bun-simț.”
- „Cu puțin noroc, voi ajunge să trăiesc până la 60-70 de ani. Am deja 33. Jumătate din viață am trăit-o încercând să-mi dau seama cine sunt și ce rost am în lumea asta. Îmi sunt datoare mie să trăiesc cealaltă jumătate de viață pentru mine, fără să mă amăgesc că voi putea schimba mai mult decât ce ține strict de mine. Eu încerc să fiu un ambasador bun al țării mele. Atât pot eu să fac! Dar nu o să ard și apoi să mă fac scrum amăgită de un idealism naționalist.”
O altă româncă, Margareta Cosma, a completat-o: „Stau pe o stradā unde numai noi suntem români. Înainte a fost fost unul care avea număr de Satu Mare. De nenumărate ori a fost avertizat pentru gălăgie, muzică prea tare și parcat pe zona verde. Nimeni nu făcea nicio gălăgie, doar el! A plecat, spre bucuria multora”.
Si-uite-asa ne merge buhul… pana cand o seca Prutul!
Guvernul zice că n-are bani. Educația nu e prioritate națională. Iar ministerul culturii poate fi comasat cu al cercetării și cu al sportului.