Emeric Ienei (84 de ani), antrenorul care a reușit cea mai mare performanță din istoria fotbalului românesc – câștigarea Cupei Campionilor Europeni cu Steaua, în 1986 -, trece prin momente cumplite. Soția sa, fosta mare sportivă Ileana Gyulai Drîmbă Ienei, s-a stins din viață miercuri dimineață, la 75 de ani. Cei doi erau căsătoriți de 47 de ani.
Tristul anunț a fost făcut de ce de la Steaua TV, pe rețelele de socializare.
„Ileana Gyulai Ienei, soția antrenorului care a realizat cea mai mare performanță a fotbalului românesc, s-a stins, astăzi, din viață, la vârsta de 75 de ani”, se arată pe pagina Steaua TV.
Ileana Gyulai Drîmbă Ienei a fost o mare sportivă, reprezentând România la cele mai importante competiții de scrimă, specialitatea floretă.
Ea s-a căsătorit cu Emeric Ienei în 1974, pe când fostul fotbalist de la legendara echipă a CCA (viitoarea Steaua) renunțase la activitatea de jucător și se apucase de antrenorat.
Înainte de a deveni soția lui Emeric Ienei, Ileana Gyulai Drîmbă a fost campioană mondială în 1969 și a obținut două medalii de bronz la două Olimpiade consecutive, Ciudad de Mexico 1968 și München 1972, cu echipa de floretă a României.
Ileana Gyulai Drîmbă a fost cea de-a doua soție a lui Emeric Ienei, după actrița Vasilica Tastaman, care a fost „doamna Ienei” timp de 10 ani (1963-1973).
„În 1986 ne-au lăsat să mergem la Sevilla, dar ne-au interzis să mergem la meci. Am stat singură la hotel”
Într-un interviu pentru Steaua TV, Ileana Gyulai Drîmbă Ienei a dezvăluit, anul trecut, cum a fost cariera ei de sportivă și cum a trăit marele succes al soțului său de la Sevilla, din 1986.
* „După ce am câștigat Campionatul Național cu Satu Mare, atunci Steaua s-a gândit că ar fi cazul să ne ia, trei fete tinere. Imediat ne-a și legitimat la Steaua. Era foarte frumos, era o altă viață, colectivul era foarte strâns și eram ca și frați și surori. Nu ne interesau banii, nu ne interesa nimic. Doar succesul și să avem rezultate. Am muncit foarte mult, dar a și meritat.”
* „În 1986 ne-au lăsat să mergem la Sevilla, dar ne-au interzis să mergem la meci. Am stat singură la hotel, mă uitam, mă frământam, aveam emoții mari. După ce s-a terminat, au revenit băieții la hotel și am sărbătorit victoria. A fost o fericire ieșită din comun.”
