În ultimul timp am observat că lansările de carte, care trebuie să se desfăşoare în biblioteci şi în alte instituţii, s-au mutat mai nou în biserică. Şi iertată să-mi fie nedumerirea, dar nu înţeleg cum lăcaşul Domnului, care este loc de închinăciune, a ajuns să fie unul al laudelor.
Din câte cunosc, Ziditorului nu-i place lauda de sine. Iar acest lucru îl găsim şi în Sfânta Scriptură (Romani 4.2), unde se zice: „Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce se lăuda, dar nu înaintea lui Dumnezeu”.
Însă omul nostru de astăzi ignoră aceste spuse şi alege să trăiască într-un timp al slavei, cerşind distincţii şi medalii. De parcă, atunci când va ajunge acolo Sus, la vederea tuturor diplomelor, mai ales a celor primite în biserică, Domnul îi va ierta toate păcatele.
Aşa că acesta îşi întinde încă de pe acum în faţa altarului o masă de sărbătoare, o umple cu cărţi şi cadouri, recită şi cântă, ca şi cum, iată, dintr-o clipă în alta va coborî acolo tot cerul, ca să-i asculte cuvântarea.
Or, dacă-i este îngăduit, atunci am putea să-i lăsăm şi pe miri după cununie să-şi celebreze nunta în biserică. Acesta însă uită un lucru important: Casa lui Hristos este una duhovnicească. Aici se săvârşeşte Sfânta Liturghie şi se citesc dumnezeieştele scripturi. Iar enoriaşul vine în acest loc să se roage şi să-şi mărturisească păcatele, şi nu să asiste la o lansare de carte cu zeci de invitaţi.
În acest context, ştiu că, într-o bisericuţă din România, preotul văzându-l printre cei prezenţi pe Grigore Vieru, l-a rugat să spună câteva cuvinte. Acelaşi lucru i s-a întâmplat şi tatălui meu, care, după ce şi-a ţinut discursul, mi-a mărturisit că s-a simţit foarte stingherit să le vorbească credincioşilor din faţa altarului, spunându-mi: „Cine sunt eu să vorbesc în casa Domnului?”. Dar aceste cazuri sunt îngăduite, bănuiesc, doar celor veniţi de departe, aşa cum a fost şi în cazul celor doi poeţi, fiind vorba despre nişte cuvântări scurte.
În rest, nu cred că se cuvine ca în acest lăcaş să se organizeze prezentări de carte, chiar dacă acestea au tentă creştină. Fiindcă aici coboară Mântuitorul cu toată ceata lui de îngeri ca să slujească împreună cu preotul sfânta liturghie şi nu să răsfoiască volumele muritorilor.
Dumnezeu ştie cine suntem, ce realizări avem şi care sunt virtuţile noastre. Aşa că aceste evenimente ar trebui să se desfăşoare doar în biblioteci. Iar să săvârşim anumite fapte doar după capul nostru, cred că e un păcat.
