Penibil: Iohannis se roagă de NATO să-l pună secretar general, deși olandezul Rutte e susținut de Marile Puteri din Alianță. Rolul comasării PSD-PNL. Marioneta Odobescu și blatistul Ciolacu

Klaus Iohannis pune România într-o situație jenantă pe plan internațional. El insistă să fie numit secretar general al NATO, deși Alianța are deja un mare favorit: Mark Rutte, prim-ministrul Olandei. Sub presiunea lui Iohannis, care s-a implicat în „comasarea PSD-PNL”, Guvernul Ciolacu și Ministerul Afacerilor Externe au acceptat ca România să notifice aliații NATO că intenționează să-l propună pe acesta ca succesor al norvegianului Jens Stoltenberg.

România a notificat aliații NATO că intenționează să-l propună pe Klaus Iohannis (64 de ani) pentru funcția de secretar general al Alianței, au confirmat surse oficiale, pe mai multe canale mass-media.

Propunerea vine într-un context total nepotrivit: SUA, Marea Britanie și Franța tocmai au anunțat că-l susțin pentru funcția de secretar general al NATO pe premierul olandez Mark Rutte (57 de ani). Iar cele trei țări sunt extrem de influente în NATO, fiind și singurele puteri nucleare din Alianța Nord-Atlantică.

Informația privind demersul României a fost publicată inițial, pe Twitter, de corespondenta Bloomberg la Casa Albă, Jennifer Jacobs, apoi confirmată de mai mute canale media.

Scoop: Romania has notified other NATO members that it plans to nominate its president, Klaus Iohannis, as a candidate for NATO secretary general, per @nat_droz @PeterMartin_PCM. Will complicate other allies’ effort to install Mark Rutte as the next secretary general.

— Jennifer Jacobs (@JenniferJJacobs) February 22, 2024

Cum s-a luat decizia la București: trocul Iohannis – PSD

Mecanismul prin care Klaus Iohannis a fost desemnat de România pentru a fi propus ca secretar general al NATO pare destul de complicat, dar asta numai în condițiile în care există divergențe politice între principalele componente ale puterii executive, Guvernul și Președinția.

„Comasarea” PSD cu PNL, la care Klaus Iohannis a lucrat cu sârg în ultimii doi ani și jumătate, i-a înlesnit acestuia controlul asupra Guvernului, chiar dacă prim-ministru este liderul PSD. Toxicul prieteșug PSD-PNL își arată roadele.

Propunerile României pentru funcțiile de top la nivel internațional (inclusiv pentru cea de comisar european) se discută între Administrația Prezidențială, Guvern și Ministerul Afacerilor Externe (MAE).

Așadar, pentru a fi propus de România pentru funcția de secretar general al NATO, președintele Klaus Iohannis avea de convins două instituții: Guvernul și MAE. Mai exact, două persoane: prim-ministrul și ministrul de Externe.

Cea de-a doua condiție a fost rezolvată din start: în toate guvernele de după 2019 (Orban, Cîțu, Ciucă, Ciolacu), Klaus Iohannis și-a impus ministrul de Externe – mai întâi Bogdan Aurescu, apoi Luminița Odobescu. Amândoi au fost promovați în fruntea MAE direct de la Palatul Cotroceni, unde erau consilieri prezidențiali.

Prima condiție era – teoretic – mai dificil de realizat, mai ales că la șefia Guvernului se află liderul PSD, partidul cu cea mai mare pondere parlamentară. Acum se explică foarte clar împrietenirea „contra naturii” dintre Klaus Iohannis și Marcel Ciolacu, tovărășie care implică și foarte mute concesii degradante făcute de președinte – direct sau prin intermediul PNL – partidului pe care într-un trecut nu prea îndepărtat în considera „Ciuma Roșie”, pronunțându-i numele cu dispreț: „acest PSD”.

În schimbul acestor concesii pe alocuri murdare (de exemplu: numiri scandaloase în funcții-cheie, consolidarea statului obez, absența oricărei reforme, îndestularea grețoasă a clientelei politice, tăcerea prezidențială atunci când PSD ia măsuri revoltătoare etc.), Klaus Iohannis a obținut acordul lui Marcel Ciolacu pentru ca președintele să fie propunerea României pentru o importantă funcție la nivel internațional. Dacă nu va fi acceptat la NATO, va fi susținut ulterior pentru altă funcție importantă, la nivelul UE sau al unor instituții mondiale.

Jens Stoltenberg nu acceptă o nouă prelungire a mandatului

Administrația Prezidențială nu a comentat, deocamdată, această informație.

Guvernul Ciolacu s-a exprimat vag prin purtătorul său de cuvânt, Mihai Constantin: „În clipa de față, în numele Guvernului nu am date pentru a comunica pe acest subiect”.

Ministerul Afacerilor Externe tace, așteptând un semnat „de sus” ca să poată vorbi..

NATO a refuzat să comenteze informaţiile Bloomberg privind notificarea aliaţilor, de către România, în legătură cu propunerea ca secretar general al Alianței să fie numit Klaus Iohannis.

Într-un răspuns pentru News.ro, Biroul de presă al NATO a transmis lapidar: „Vă îndrumăm către autorităţile române, pentru orice comentariu pe care-l pot avea” (Daniele Riggio, ofiţer de presă la Biroul de Diplomaţie Publică al NATO).

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a exclus categoric să rămână în continuare în fruntea Alianței după luna octombrie a acestui an. Mandatul acestuia a expirat încă din 2022, dar i-a fost prelungit din cauza izbucnirii războiului din Ucraina. Acum, însă, norvegianul nu vrea să mai continue.

O funcție importantă pentru Klaus Iohannis a fost invocată și în cadrul negocierilor pentru devansarea alegerilor prezidențiale. Liderii PSD și PNL au convenit, în discuțiile cu șeful statului, ca prezidențialele să aibă loc în septembrie, cu trei luni mai devreme decât termeul normal.

Iohannis, recent, la Strasbourg: „Ar fi inadmisibil ca nicio poziție să nu fie ocupată de o persoană din noile state membre, adică din partea din Est”

Numele lui Klaus Iohannis a mai fost vehiculat pentru a-i urma la șefia NATO lui Jens Stoltenberg, înainte ca mandatul actualului secretar general să fie prelungit.

În 2022, Klaus Iohannis nu a exclus posibilitatea de a încerca să fie succesorul lui Jens Stoltenberg la șefia NATO. „Dacă mi s-ar face o astfel de propunere, aș evalua situația foarte serios și aș face o declarație publică”, spunea atunci șeful statului român.

Pe 7 februarie, la Strasbourg, într-o conferință de presă susținută alături de malteza Roberta Metsola (președinta Parlamentului European), Klaus Iohannis „a bătut șaua să priceapă iapa”. Referindu-se la zvonul că ar putea deveni președintele Consiliului European, el a spus: „Ar fi inadmisibil ca nicio poziție să nu fie ocupată de o persoană din noile state membre, adică din partea din Est. Eu cred că în 2019 s-a greșit, toate pozițiile relevante au fost ocupate de persoane foarte competente din vechea Europă – și este unul dintre motivele pentru care mulți est-europeni se consideră lăsați deoparte. E o eroare și ar fi bine să nu se mai producă. (…) În ce mă priveşte pe mine, nu cred că este momentul să fac speculaţii. Sunt preşedintele României. Sunt membru în Consiliul European, unde după alegerile europene se vor discuta toate aceste poziţii”.

Cum se alege secretarul general al NATO

Secretarul general al NATO este o personalitate politică, un civil de rang înalt dintr-o țară membră NATO, numită de statele membre pentru un mandat de 4 ani. Selecția se realizează prin consultări diplomatice informale între țările membre, care propun candidați pentru post.

Nicio decizie nu este confirmată până când nu se ajunge la un consens asupra unui singur candidat. Poziția a fost deținută în mod tradițional de o personalitate politică europeană de rang înalt. Statelor Unite le revine comanda militară.

În istoria sa de 72 de ani (1952–2024), NATO a avut 13 secretari generali cu mandate „pline”, plus doi interimari.

Cei 13 secretari generali au fost: britanici (3), olandezi (3), belgieni (2), german (1), italian (1), spaniol (1), danez (1), norvegian (1).

Mandatul cel mai lung, în funcția de secretar general al NATO, l-a avut olandezul Joseph Luns – 13 ani (1971–1984), urmat de norvegianul Jens Stoltenberg – 10 ani (2014–2024) și italianul Manlio Brosio – 7 ani (1964–1971).

Ultimii patru secretari generali ai NATO au fost din nordul Europei: un britanic, un olandez, un danez și un norvegian. De altfel, cu excepția talianului Manlio Brosio și a spaniolului Javier Solana, toți secretarii generali au fost din țările nordice.

Ambii secretari generali interimari au fost italieni: Sergio Balanzino (august – octombrie 1994, octombrie – decembrie 1995) și Alessandro Minuto-Rizzo (decembrie 2003).

Cei 13 secretari generali ai NATO

• 2014–2024: Jens Stoltenberg (norvegian)
• 2009–2014: Anders Fogh Rasmussen (danez)
• 2004–2009: Jaap de Hoop Scheffer (olandez)
• 1999–2003: George Robertson (britanic)
• 1995–1999: Javier Solana (spaniol)
• 1994–1995: Willy Claes (belgian)
• 1988–1994: Manfred Wörner (german)
• 1984–1988: Peter Carrington (britanic)
• 1971–1984: Joseph Luns (olandez)
• 1964–1971: Manlio Brosio (italian)
• 1961–1964: Dirk Stikker (olandez)
• 1957–1961: Paul-Henri Spaak (belgian)
• 1952–1957: Hastings Ismay (britanic)

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

CITIȚI ȘI: