Un calcul simplu al ritmului în care sunt epuizate resursele umane și materiale ale Rusiei indică faptul că frontul trupelor lui Putin se va prăbuși, pur și simplu, iar războiul se va încheia, cel mai probabil, în octombrie, spune expertul militar Marcus Keupp, profesor la Academia Militară ETH din Zürich, într-un interviu pentru publicația germană T-online.de. În timp ce rușii și-au epuizat complet posibilitățile, ucrainenii vor rupe frontul în ofensiva pe care o vor lansa cu tancurile occidentale primite, mai spune profesorul Keupp.
Insistența cu care Rusia încearcă să cucerească localități precum Bahmut și Vuhledar nu mai ține, deja, de nicio logică militară, ci reprezintă o luptă pentru putere la vârf, între doi dușmani: oligarhul Prigojin, proprietarul mercenarilor Wagner, și Șoigu, ministrul Apărării de la Moscova, spune Keupp.
Rusia a căzut, din motivul de mai sus, într-o capcană pe care i-au întins-o ucrainenii. La Bahmut e o mașină de tocat carne în care Rusia pierde aproximativ un batalion pe zi (aproximativ 600-800 de oameni). Rușii înregistrează zilnic de circa 6 ori mai multe victime decât ucrainenii în acest masacru, spune profesorul.
Rușii pierd 5 tancuri pe zi și au epuizat 60% din rezervele de obuze pentru artilerie. Acum repară tancuri din anii 1950-1960, dar acestea vor fi inutile în lupta cu tancurile occidentale
Acesta este motivul pentru care Kievul continuă să țină de Bahmut, în ciuda faptului că n-are nicio importanță strategică. Pentru a înlocui pierderile, rușii aduc unități de pe restul frontului. Totul se concentrează pe 20 de kilometri, când linia totală a frontului ruso-ucrainean e de 1.000 de kilometri.
Deja flota de tancuri a fost epuizată, iar rezervele de proiectile pentru artilerie au scăzut cu 60%. Industria nu e capabilă să acopere pierderile de 5 tancuri pe zi, ceea ce a dus la repararea unor tancuri din anii ’50-’60.
În acest timp, Ucraina primește tancuri occidentale și strânge forțe pentru contraatacul care va rupe linia frontului ucrainean, spune Marcus Keupp. Nu există dubii asupra deznodământului, deoarece Rusia nu mai are de unde să aducă alte întăriri, deja a stors toată țara, a adus unitățile care staționau în nord, în Extremul Orient și în Kaliningrad. Este o chestiune de timp până când aliniamentul rus se va prăbuși, pur și simplu, din cauza rarefierii forțelor și a scăderii capacității lor combative.
După ce a citit interviul, generalul american Ben Hodges, fostul comandant al forțelor SUA în Europa (perioada 2014-2018), a fost întru totul de acord: „Rusia este stoarsă într-un ritm atât de alert încât s-ar putea prăbuși înainte de sfârșitul acestui an, presupunând că Occidentul va livra la timp ceea ce a promis. Războiul este un test de voință și un test de logistică“.
Impressive analysis by @MMKeupp Russia is being attrited at such a rate that they may collapse before the end of this year, assuming the West delivers in time what we’ve promised. War is a test of will and a test of logistics. https://t.co/JdORRVoZen via @tonline
— Ben Hodges (@general_ben) March 17, 2023
Marcus Keupp, născut în 1977, este profesor de economie militară la Academia Militară ETH Zurich. Este specializat în chestiuni clasice de economie militară și se ocupă, de asemenea, de securitatea aprovizionării și de infrastructura critică. Cartea sa ” Economie militară ” a fost publicată în 2019 și este acum disponibilă și în limbile engleză și franceză – conform CV-ului prezentat de publicația germană.
Mai jos, traducerea interviului realitat de T-online.de cu expertul militar elvețian Marcus Keupp despre evoluția războiului din Ucraina.
„Armata Rusiei este stoarsă, nu mai este nimic de scos. Tot ceea ce are Rusia în materie de material operațional se află în Ucraina. Va veni un moment în care frontul se va prăbuși pur și simplu, așa cum s-a întâmplat în Primul Război Mondial“
„t-online: Domnule Keupp, orașul ucrainean Bakhmut are o importanță strategică redusă. De ce forțele armate rusești acceptă în continuare pierderi uriașe pentru capturarea lor?
Marcus Keupp: Trupele rusești sunt trimise într-o mașină de tocat carne – fără nicio considerație. Din punct de vedere militar, acest lucru este extrem de stupid. Dar bătălia pentru Bakhmut nu este în primul rând despre atingerea unor obiective militare, ci despre o luptă pentru putere în cadrul conducerii ruse.
Evgheni Prigojin, șeful grupului de mercenari Wagner, vrea să cucerească Bakhmut cu orice preț. Ministrul apărării, Serghei Șoigu, nu este nemulțumit de faptul că cei de la Wagner din Bakhmut sunt decimați.
Așa stau lucrurile. Prigojin și Șoigu sunt dușmani. Dar nici măcar lui Prigojin nu-i pasă cu adevărat de soarta poporului său. Acești oameni (militarii de pe front – n. red.) sunt considerați „de prisos”, oricât de cinic ar fi acest lucru.
Dar de ce armata ucraineană apără cu atâta tenacitate Bahmutul? Președintele Volodimir Zelenski subliniază în mod repetat importanța orașului.
Aceasta este întrebarea crucială. Pentru că, în timp ce forțele armate rusești sunt extrem de proaste, ucrainenii sunt extrem de inteligenți. Luptele pentru Bahmut imobilizează un număr mare de forțe rusești, soldați care, la rândul lor, lipsesc în alte părți. În acest fel, Ucraina își poate conserva rezervele – și își poate acumula forțe pentru ofensivele din primăvară. În plus, cu cât Zelenski subliniază mai mult „importanța” Bahmut, cu atât mai urgent Prigojin vrea să o cucerească. Rusia cade în capcana unui truc.
Ca apărători, soldații ucraineni din Bahmut se bucură de unele avantaje.
Așa stau lucrurile. În mod obișnuit, un atacator trebuie să fie mai numeros decât apărătorul cu cel puțin trei la unu. În luptele de la casă la casă, acest raport trebuie să se dovedească și mai clar în favoarea atacatorului pentru ca planurile să ducă la succes. Deoarece apărătorii folosesc infrastructura urbană: lunetiștii stau la pândă în clădirile mai înalte, ambuscadele pot fi pregătite pe străzi. Acesta este, de asemenea, motivul pentru care artileria rusă a tras atât de mult asupra Bahmut înainte. Deci au vrut să tragă în orașul pregătit pentru o furtună.
În plus, trupele rusești din zonele urbane trebuie să se descurce fără sprijinul tancurilor lor.
Tancurile mai mari s-ar bloca rapid pe străzi – și ar cădea în curând victime ale apărătorilor. Deși există tancuri mai mici care sunt mai potrivite pentru lupta în zonele urbane, armata rusă pur și simplu nu le are. Bahmut este potrivit pentru Ucraina și dintr-un alt motiv: orașul se află pe o câmpie, iar artileria ucraineană este staționată pe dealurile din jur.
Și trage asupra inamicilor ruși.
Exact. Trupele rusești sângerează de moarte acolo, nu există o altă cale de a spune asta. Sunt pur și simplu carne de tun: până la 600 de oameni pierduți pe zi este o cifră înspăimântătoare. Deși războiul ruso-ucrainean este fundamental diferit de Primul Război Mondial, unele imagini de la Bahmut ne amintesc de războiul său aprig de tranșee, în care mii de soldați au fost sacrificați luptând la câțiva metri distanță.
Acum se vorbește din nou despre capturarea iminentă a orașului Bahmut de către trupele rusești. Cât timp mai merită apărat orașul din perspectiva Ucrainei?
Atât timp cât trupele rusești sunt dispuse să accepte nivelul extrem de ridicat de uzură a formațiunilor și a vehiculelor lor mecanizate. În acest moment, pierderile rusești sunt de aproximativ șase ori mai mari decât cele ale Ucrainei. Dacă acest raport se schimbă în favoarea părții ruse, atunci trupele ucrainene se vor retrage.
Bătăliile pentru Bahmut ilustrează astfel ce înseamnă în realitate „războiul de uzură”.
Da, situația actuală din Bahmut simbolizează în mod deosebit acest fapt. O privire asupra cifrelor arată clar acest lucru: pentru a cuceri orașul, conducerea rusă trimite batalioane în atacuri frontale fără noimă, unitățile sunt rapid împușcate. Dacă pierd un batalion în fiecare zi, trebuie să facă rost de înlocuitori. Dar de unde? Așa că alte părți ale frontului sunt subțiate. Doar pentru a clasifica zona geografică despre care vorbim: secțiunea frontului din Bahmut are 20 de kilometri, dar întregul front de la Herson la Harkov are peste 1.000 de kilometri. Asaltul insistent al unităților rusești deja nu mai are nimic de-a face cu rațiunea militară.
În timp ce Prigojin a făcut din Bahmut ținta obsesiilor sale, ministrul Apărării, Șoigu, vrea să cucerească cu orice preț Vuhledar, care este, de asemenea, un oraș foarte disputat.
Acesta este același caz. Bătălia de la Vuhledar, din luna februarie a acestui an, s-a încheiat dezastruos. Conducerea operațiunilor Rusiei a fost necoordonată și necentrată. Rușii au pierdut aproximativ 130 de unități mecanizate. Chiar dacă rușii reușesc să pătrundă, ei vor pătrunde doar într-o zonă unde armata ucraineană a stabilit deja noi poziții defensive. În cazul orașului Bahmut, aceasta chiar ar îndrepta frontul, ceea ce nu ar afecta poziția ucraineană. Cu toate acestea, înfrângerea Rusiei devine deja clară.
La ce vă referiți?
Războiul se va încheia, probabil, în octombrie. E de așteptat. Ajung la această concluzie pe baza unor calcule simple: dacă adunăm ce avea Rusia în tancuri și alte vehicule militare utilizabile înainte de război și punem asta în raport cu pierderile. De asemenea, am impresia că rezervele rusești sunt extrem de supraevaluate: o mare parte din material datează din anii ’50 și ’60, care arată bine pe hârtie, dar nu are nicio valoare operațională. Desigur, rușii pot repara tancurile vechi, dar vor trebui să concureze cu Leopard și Challenger. Din acel moment, ucrainenilor le va fi ușor.
Așadar, armata rusă rămâne fără material. Fabricile de armament nu produc suficient?
Înainte de război, Rusia era capabilă să producă în jur de 100 de tancuri de luptă principale pe an – deci în condiții economice mai bune. Cu toate acestea, la rata actuală de uzură, de cinci tancuri pierdute pe zi de luptă, ar trebui să producă 1.500 de tancuri pe an doar pentru a echilibra uzura. În plus, tancurile de luptă principale occidentale vor apărea în curând pe câmpurile de luptă – acest lucru va schimba din nou în mod fundamental situația în favoarea Ucrainei. Tancurile de luptă principale occidentale le pot doborî pe cele rusești de la distanță. Cu această putere de luptă, ucrainenii vor sparge frontul rusesc. Apoi, va fi destul de dramatic pentru trupele rusești, deoarece armata ucraineană le va ataca sistematic aprovizionarea.
Nu în ultimul rând, corupția din cadrul armatei ruse este o problemă uriașă.
Aceasta se răzbună acum amarnic. Războaiele nu sunt decise de marile bătălii, ci de rezerve și logistică. Cum pot asigura cea mai bună aprovizionare posibilă și pe termen lung pentru trupele mele? Aceasta este întrebarea extrem de importantă. Armata Rusiei este destul de stoarsă, nu mai este nimic de scos. Granița cu Finlanda , Kaliningrad, chiar și Orientul Îndepărtat este descoperit: tot ceea ce are Rusia în materie de material operațional se află în Ucraina. Va veni un moment în care frontul se va prăbuși pur și simplu, așa cum s-a întâmplat în Primul Război Mondial.
Iranul furnizează drone Rusiei, ar putea livrările de arme din China să ofere o compensație? Sau logistica ar fi pur și simplu prea dificilă?
Acesta din urmă este cazul. Beijingul ar putea livra arme prin Kazahstan , dar guvernul kazah, dacă este bine sfătuit, nu va tolera acest lucru. Atunci, calea ferată transsiberiană ar rămâne singura linie de cale ferată posibilă. Dar Vladimir Putin ar avea nevoie de multă răbdare până când ar fi livrate suficiente echipamente de război. Rusia a folosit deja mai mult de 60 la sută din muniția de artilerie, motiv pentru care acum face economie.
Având în vedere această penurie, există posibilitatea ca armata rusă să joace din nou totul pe o singură carte? Atâta timp cât mai există vehicule și muniție?
Nu cred că este probabil. Rusia este un mare sat Potemkin care a reușit să păcălească cu succes Occidentul, făcându-l să creadă că este puternic și puternic. Oricine a privit țara în afara metropolelor strălucitoare de la Moscova și Sankt Petersburg își va face o idee. Dar numai câțiva politicieni occidentali au ajuns vreodată acolo.“
