Putin continuă operațiunea de epurare în forță a conducerii armatei ruse: generalul Vadim Șamarin, numărul doi din Armată, după generalul Valeri Gherasimov, a fost arestat sub acuzația de mare corupție, relatează presa din Moscova. În ultimele săptămâni, conducerea Armatei ruse a fost decimată de arestări sau demiteri. Însuși Serghei Șoigu, ministrul Apărării și omul de încredere al lui Putin, a fost schimbat din funcție.
Șamarin a fost arestat și locuința sa percheziționată, a anunțat ziarul Kommersant. Tribunalul militar i-a dat mandat de arest pentru două luni. Șamarin era responsabil cu comunicațiile și avea funcția de adjunct al șefului Statului Major General.
De la începutul lunii aprilie și până acum au mai fost arestați ministrul adjunct Timur Ivanov (luare de mită), general-locotenent Iuri Kuznețov (șeful personalului la Ministerul Apărării) și general-maior Ivan Popov, fost comandant al Armatei a 58-a.
Conform Reuters, acest val de arestări reprezintă o încercare tardivă a lui Putin de a stopa corupția care vizează mai ales încredințarea contractelor.
Deocamdată, șeful Statului Major, generalul Gherasimov, a scăpat neatins, deși la rândul lui s-a confruntat cu destule suspiciuni și acuzații.
În locul vechiului său om de încredere, Serghei Șoigu (ministru al Apărării în perioada 2012-2024), Putin a adus în funcție un civil, pe economistul Andrei Belousov. Specialiștii spun că asta indică obiectivul prioritar de a elimina risipa și corupția din bugetul Armatei și încercarea de a coordona mai bine industria de război, economia militarizată și nevoile Armatei.
Momentan, Rusia are inițiativa pe frontul ucrainean și a reușit să captureze, de astă-toamnă până acum, circa 500 de kilometri pătrați. Însă fereastra de oportunitate se va închide în curând. Dacă nu se obține victoria până la sfârșitul anului, analiștii spun că balanța va începe să se echilibreze și apoi să se încline treptat către Ucraina, pe măsură ce industria de armament din Europa și SUA va începe să prindă viteză și să livreze ceea ce au nevoie ucrainenii.
Pe termen lung, se estimează că Rusia poate să mai mențină ritmul actual cel mult trei ani. Aducerea lui Belousov indică faptul că și Putin știe aceste lucruri și vrea să-și eficientizeze mașinăria de război.
Gata, acum rușii pot răsufla ușurați: a stârpit Putin corupția ! 😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂
Ciudată coincidentă, și la noi a fost prins generalul corupt. Si noi putem răsufla ușurați ! 😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂
Cascada de arestari de generali din armata rosie inceputa cu arestarea si prezentarea sa in uniforma militara intr-o cusca a mainii drepte a tuvanului Soigu, i.e. Timur Ivanov, se va vedea in curand ca este o veste buna pentru Ucraina si pentru rusii satui de dictatura. Este inceputul unui razboi intestin intre de serviciile de securitate din care provine tiranul de la Kremlin si armata. De la decimarile operate de Stalin in armata in timpul „Marii Terori” (1937-1939), urmate de cele de mai mica magnitudine de la inceputul razboiului germano-sovietic (1941- 1942) nu au existat atati generali arestati intr-o perioada asa de scurta de timp. Ascendentul pe care astfel securitatea sovietica l-a castigat in fata soldatescai rosii a primit o lovitura mortala dupa disparitia lui Stalin; la 26 Iunie 1953 Beria a fost arestat la Kremlin de colegii sai din Politburo in urma unei conspiratii conduse de Hrusciov si Malenkov dar care a beneficiat de sprijinul instrumental al armatei prin Maresalul Jukov. Ulterior Beria a fost executat dupa un proces secret in luna decembrie a aceluiasi an (fiul sau Sergo afirma ca de fapt Beria a fost lichidat chiar in ziua puciului, adica cu 6 luni mai devreme decat pretinsa data oficiala a executiei). Colaboratori de-ai sai (ex. Dekanozov) si alte capetenii de seama ale securitatii sovietice (ex. Abakumov) au pierit o data cu compatriotul mingrelian al lui Stalin sau in urmatoarele luni. A fost singura data cand au avut loc procese ale unor mari criminali comunisti in Uniunea Sovietica. Dupa cum se stie, in Rusia lui Eltsyn, in afara de pucistii din August 1991 care au lancezit cateva luni in inchisoare nici un criminal bolsevic sau kgb-ist nu a raspuns pentru crime, desi la inceputul anilor ’90 mai existau multi calai supravietori din timpurile „Marii Terori”, nimicirii ofiterimii poloneze din padurea Katyn si Harkov, executilor si deportarilor din tarile anexate in virtutea tratatului de impartire a sferelor de influenta, inclusiv din Basarabia, si nu in ultimul rand ucigasi din „Arhipelagul Gulag”.
O data cu lichidarea acestor bestii staliniste de catre taranoiul histrion Hrusciov, securitatea a fost pentru multa vreme pusa cu botul pe labe de catre partid. Spre sfarsitul perioadei de stagnare a lui Brejnev si inceputul marilor disfunctionalitati din economia sovietica KGB-ul isi revenise, mai ales ca la conducerea sa si apoi a PCUS venise inteligentul Andropov, care si-a mascat biografia pentru a nu se afla ca este de origine evreiasca, aspect care nu cadra cu sentimentele anti-semite ale partidului si unei parti din populatie.
In perioada Perestroikai si Glaznostului, rolul KGB -ului a fost extrem de important, incepand cu manipularea miscarilor de eliberare nationala din republici si continuand cu devalizarea economiei sovietice in colaborare cu puternica lume criminala pan-sovietica.
Unii analisti si istorici, cum este de exemplu Yuri Felstinsky – care a documentat la inceputul anilor 2000 paternitatea FSB-ului putinist in afacerea exploziilor unor blocuri de locuinte din Septembrie 1999, false acte teroriste fabricate pentru a justifica o noua invazie a Ceceniei si exterminarea unei parti importante de populatie din aceasta republica la porunca lui Putin – considera ca puciul din August 1991 a fost un nou episod in raboiul KGB vs Partid&Armata pierdut din nou de prima. Argumentul ar fi fost ca unul dintre principalii conspiratori era seful KGB, apparatchikul Kryuchikov. Lucrurile insa nu stau chiar asa, deoarece evolutia ulterioara arata ca securitatea nu a fost o perdanta la momentul „evaporarii” URSS. Lamuritoare este cartea lui Amy Knight (autoare si a unei biografii a lui Lavrenti Beria) „KGB dupa KGB”, o carte care ca si „Bizant dupa Bizant” a lui Nicolae Iorga se ocupa de transmutarea unei culturi politico-militare dintr-o forma decrepita intr-una noua, fondul ramanand insa acelasi din pacate (se aude Tov. prof. akademik sociolog Ilie Badescu, securist acoperit, mare nostalgic al „fetei catre Bizant” si promotor al rejetoanelor intelectuale Dan Dungaciu (analist cu nuante filo-rusesti si filo-chinezesti) si Raducu Baltasiu (anti-ucrainean visceral si AUR-ist fara cascaval) care au dat doctorate coruptilor bagati la zdup in „Zodia Codrutzei” pentru a le scurta pedepsele?). In fapt Amy Knight arata cum Eltsyn a oferit imediat un tub de oxigen KGB-ului, pastrand grosul efectivelor, reorganizand-o de fatada prin separarea spionajului extern (FIS), condus de canalia Primakov (cel care a inventat tampenia cu multipolaritatea pe care de fapt sa o controleze tot Rusia si a resuscitat inainte de Putin nostalgia dupa imperialismul tarist si sovietic, si care i-a raspuns in bataie de joc mediocrului diplomat roman Cristian Diaconescu la intrebarea despre tezaurul romanesc : „Ce v-a venit sa ni-l dati?”), de restul directilor principale le KGB, regrupate in actualul FSB. Prin pastrarea si reinsufletirea acestei institutii criminale, Eltsyn si-a urmarit interesul meschin de a isi pastra puterea in fata opozitiei parlamentului. Razboiul civil de cateva zile din toamna lui 1993, soldat cu app. 150 de morti, 500 de raniti si bombardarea salbatica a „Casei Albe” din Moscova, a fost castigat de Eltsyn cu ajutorul serviciilor, desi de fatada acestea s-au declarat neutre in conflictul presedinte-parlament. Acela a fost momentul zero al lichidarii incipientei democratii rusesti si alunecarea à la longue catre dictatura din ziua de azi. Venirea la putere, 6 ani mai tarziu (1999), a lui Putin si preluarea definitiva a structurilor statului de catre servicii a fost o consecinta a acestei evolutii initiate de appparatchikului alcogolik-ist Boris Eltsyn.
In toate aventurile militare ale lui Putin incepand cu al doilea razboi din Cecenia (1999-2000)
si pana la actuala hecatomba din Ucraina, armata rusa a actionat ca un instrument al atot-puternicei securitati in fruntea careia se afla mediocrul spion VVP. Primele semne ca soldatesca moscovita nu este multumita de rolul ingrat pe care i l-a rezervat puterea kaghebistocrata de la Kremlin au aparut anul trecut cand fostul amic din Petrograd al tiranului a uneltit contra acestuia cu unii generali care apoi l-au abandonat, talentatul infractor si intreprinzator de origine evreiasca fiind, culmea, tras pe sfoara de kolhoznicul primitiv Lukashenka zis si „printul cartofilor”, iar doua luni mai tarziu executat alaturi de colaboratorii sai apropiati prin detonare aeriana de FSB.
La ora actuala nu putem decat banui ca proaspat arestatii generali importanti, sub invinuirea de coruptie sau delapidare, erau nemultumiti de distrugerea sistematica a puterii militare rusesti in Ucraina din pricina incompetentei si orbirii nebunesti a lui Putin si ciracilor sai securisti (numai presa si alte surse „credibile” din lumea libera repeta papagaliceste pana ne imbolnavesc de galbinare in ultimele luni de cat de bine se reinarmeaza eroica armata de orci si ce ofensive reusite executa in Donetsk si la Harkov si cat de doritor este Volodya sa ne dea cu nuke-ul in cap, incat este mai bine sa cerem cu totii pace si Ucraina sa accepte mofturile expansioniste ale acestui scelerat) si probabil pregateau o „Operatiune Walkyria” in varianta ruseasca. Asteptam in zilele si saptamanile urmatoare noi evenimente interesante in aceasta afacere.
FSBul conduce Rusia,putin e doar papusa,paravanul..i-au „confectionat” si sosii,pentru a conduce si dupa moartea lui.