Motto:
„Avem nevoie să trimitem în Europa patrioţi români, care să se bată pentru noi acolo, care să nu lingă clanţa la mai marii Europei, aşa cum din păcate au făcut în ultimii ani toţi cei trimişi de PNL şi de PMP acolo.” (Lia Olguţa Vasilescu, 12 aprilie 2019, mitingul PSD din Craiova)
Interesant limbajul unei doamne ce nu se împacă deloc cu eticheta de „baroană”, nu? Dacă la o mare adunare publică, tu, femeie ce te pretinzi onorabilă (sau care vrei măcar să-ţi speli din imaginea vadimistă al unui trecut ce nu-l mai poţi oricum schimba), vorbeşti atât de „academic”, atunci ce să înţelegem? Că ăsta-i discursul de mâine, în cazul în care Liviu Dragnea „va rezolva cazul” cu România?
Se pare că da. Dar nu forma merită privită atent, ci fondul limbajului. Ideea cu „lins clanţele” vrea să spună că românii trebuie să voteze PSD pentru că trimite acolo „patrioţi”, care nu ling, ci eventual scuipă odată ajunşi la Bruxelles. În frunte cu Claudiu Manda, soţul distinsei tinere proprietară de conac în centrul Craiovei.
Cum să ataci multinaţionalele la doi paşi de Ford?!
Cu alte cuvinte, cere Olguţa, votaţi-ne pe noi, că mergem acolo să ştergem cu ei pe jos, cu alde Timmermans, Verhofstadt, Manfred Weber&co.! Aşa le arătăm românilor cum e să fii „patriot” în Europa!
Oare? Mă uimeşte cât de naivi îi crede ea inclusiv pe votanţii proprii? La fel şi şeful ei de partid, care azi atacă multinaţionalele, la doi paşi de uzinele Ford Craiova şi Dacia Mioveni, iar mâine plăteşte pensii şi salarii din impozitele şi taxele virate de buget de „străinii cei răi”.
E clar că discursul lor prevesteşte destinul acestui partid intrat complet pe mâinele unui grup cu interese strict personale, nicidecum de ţară, de regiune, de judeţ. Unii i-ar spune GIO, dar mai sunt unii pe-acolo care nu au chiar profil infracţional, deci să nu facem ca Olguţa. Dar se întrezăreşte deja destinul unui PSD anti-european complet, isteric chiar, disperat.
UE nu dă legi pe persoană fizică
Revenind la fond, rămâne o întrebare simplă: cum poţi cere oamenilor să te voteze în alegeri europene, când tu pledezi împotriva Europei? Olguţa, Livache, Manda, măi oameni buni, sunt EUROPENE, nu doljene, nici teleormănene!
Ştim, mizaţi pe prostia umană, pe cei care depind de mila voastră, dar orişicât…
E lipsit de minimă onestitate să vrei să faci parte din UE, să primeşti bani comunitari, să exporţi masiv în ţările vestice, să ţii practic în viaţă statul cu ajutorul europenilor, iar în paralel să-i demonizezi.
Şi totul pentru ce? Pentru că nu-ţi poate nimeni garanta imunitate la hoţie. Că nu există niciun lider european care să accepte că poţi distruge complet justiţia în ţară, statul de drept pe care te-ai angajat în scris că îl aperi, când ai aderat la UE.
Europa rămâne Europa. Dar noi?
Şi-atunci când vezi că, înainte pe drumul ăsta, ajutorul pe care ţi-l dă Europa vine la pachet cu legea, cu independenţa magistraţilor, tu ce faci? Te superi ca văcarul pe sat şi încerci să construieşti acasă o mentalitate de victimă pentru românul de rând. Victimă a „mai-marilor Europei”.
De ce? Că există şi alţii care fac asta prin Europa? Şi ei, la rândul lor, tot un fel de „ciumaţi” ai unui continent cu probleme, dar care niciodată după al Doilea Război Mondial nu a abdicat de la democraţie, de la stat de drept şi libertate întru lege.
Mare parte din averile construite în România, după decembrie 1989, sunt urmare a deschiderii României către Occident. Mai ales în ultimii 15 ani. Or, când ştii bine că n-ai fi putut acumula în 10 vieţi ce-ai făcut în câţiva ani, nici măcar nu poţi avea bunul-simţ să taci? Nu să spui „thank you” sau „merci”, ci să nu spui nimic.
Ruşinos!
Păi nu e ăsta comportament de neam-prost? Este. Şi e păcat. Pentru cei 4 milioane de români alungaţi din ţară tocmai de această mentalitate şi pentru încă vreo 4 milioane rămaşi acasă şi ajutaţi de primii. Dacă nu pentru Juncker sau Merkel, măcar pentru românaşii tăi suferinzi prin Diaspora ai putea să taci. Să plăteşti şi tu un preţ, ca foarte mulţi dintre ei. Oare chiar nu merită? E un sacrificiu prea mare?
Nu aşa gândesc Olguţa, soţul ei viitor europarlamentar de 15.000 de euro pe lună, Dragnea sau Rovana Plumb. Pentru ei, pe drumul ăsta cu „lins clanţe”, nu e bine. Căci lingând clanţele la Bruxelles, nu la conacul din centrul Băniei, ajungi mai devreme sau mai târziu să dai socoteală. Să pierzi ce-ai acumulat într-o lume în care nu valoarea, priceperea, competenţa sau moralitatea ţi-au permis să dai lovitura, ci „calităţi” cu ajutorul cărora ajungi chiar rău în orice ţară din lumea „linsului de clanţe”.
Dar dincolo de orice argument sau interes personal, ce ar trebui să conteze este bunul-simţ. Buna cuviinţă. Respectul pentru cei care ţi-au întins o mână ca ţară ce putea rămâne şi azi în stadiul „chioşcariadei”, al foametei postcomuniste. Căci viaţa ta, a multor milioane de români s-a schimbat enorm în bine pentru că Europa, cea în care toţi am „lins clanţe”, ne-a deschis porţile. Şi nu se cade să-ţi baţi joc de asta, de cel care ţi-a întins o mână la greu.
În lipsa unui astfel de gest, salvator pentru România, nici n-ai vrea să-ţi imaginezi ce fel de clanţe ai mai fi lins azi, distinsă „Olguţa”!
A positive force bring air for those in need has my hold in arms and that image of my son at loose have made one century down future out of enemy recorded that cause one fight for God Embassy in Middle of Europe and that shine force is always our noble Kingdom CNN be.
Drumul nostru s-a scurtat. Nu mai mult.
FELICITARI, pt.articol, Laurentiu Ciocazanu.
D-le Ciocazanu, intrutotul de acord cu articolul dvs., mai putin adresarea de ”distinsa olguta” din final, chiar daca stiu ca este o metafora peiorativa. Aceasta cucoana ajunsa in conac, exact ca scroafa-n copac, nu este decat o toapa fripturista, pe care dupa 26 mai sper sa n-o mai vad nicaieri, si dac-as auzi c-a intrat la parnaie pe coruptie, si mai bine m-as simti!