Suceava e un judeţ cu „fibră” patriotică densă, nicidecum un loc populat de slugi gata să cadă la picioarele mahărului politic.
E obârşia celebrilor fraţi Vatamaniuc, a fraţilor Chiraş sau a bravului Vasile Motrescu. OAMENI care au rezistat în Munţii Bucovinei în faţa tăvălugului comunist ce venea peste România.
Din suferinţa şi curajul lor îşi trag seva cei doi români de azi, care nu i-au dat bineţe lui Liviu Dragnea. (Detalii,AICI)
În vizita de lucru asigurată de slugile sale politice, care lucrează alături de el pentru o Românie a umilinţei naţionale, cel poreclit „Daddy” a fost tratat diferit la Suceava, faţă de Craiova clanului Manda-Vasilescu.
„Eu nu dau mâna cu hoţii”, i-a spus ferm, dar politicos, un tânăr scârbit de adunarea PSD-istă organizată azi la Suceava, în momentul în care stăpânul PSD încerca să facă o baie de mulţime.
Iar altul i-a răspuns de la obraz, în sala unde Dragnea perora împotriva Europei, când acesta a întrebat auditoriul: „Ce-am făcut noi?”.
„NIMIC!”, i-a răspuns franc şi sincer celălalt sucevean cu coloană vertebrală.
E o simplă întâmplare că, în doar câteva ore, liderul PSD a avut parte de aceste două manifestări ostile? NU. Aşa cum spuneam, unde locul îşi trage seva din cultura sacrificiului, acolo cresc şi vlăstare ale civismului de tip nou.
Azi, nu mai sunt vremuri pentru suferinţele îndurate de marele partizan Motrescu. Dar e timpul ca oamenii să-şi venereze eroii anticomunişti măcar prin gesturi precum cele de azi, din Suceava.
România e pe cale să fie luată prizonieră de urmaşii celor care ne-au vânat partizanii, iar nouă ne revine misiunea de a-i cinsti prin #Rezistenţa de tip nou.
Nu există altă armă mai eficace împotriva trădătorilor martiriului românesc decât rebeliunea de tip Suceava.
Orice om simplu înţelege că ţara este azi bombardată cu minciună ordinară şi manipulări neobolşevice. Este sub teroarea fake-news. Fiecare vorbă scoasă pe gură de Dragnea, Tăriceanu sau Dăncilă este o mizerie ordinară, o jignire a minimei inteligenţe, o vomă peste memoria neamului.
E oare atât de greu ca şi în alte locuri din ţară să existe măcar câţiva români curajoşi precum cei doi, de azi, la Suceava?
Cer oare prea mult de la noi sufletele partizanilor care mâncau pământ printre gheţurile din munţi pentru ca România să nu încapă pe mâinile urmaşilor comunismului?
Confortul nostru e cea mai mare durere pentru memoria acelor eroi ai României curate.
Şi ei strigă din ceruri către noi: „Nu mai daţi mâna cu hoţii! Nu-i mai lăsaţi să arunce blasfemii peste ţara noastră!”
Ascultaţi-le strigătul! Nu e doar al lor, e şi al nostru.
