De ce cred eu că vor da Ordonanţa, „cu fentă”

Dragnea şi Vâlcov au mutat parşiv atenţia opiniei publice de la amnistie şi graţiere la „ordonanţa privind modificarea codurilor penale”. Lumea nu mai vorbeşte acum de marele pericol al anulării justiţiei prin amnistie şi graţiere, ci de „necesitatea adoptării modificărilor la codurilor penale”, chipurile la presiunile UE şi „pentru punerea în acord cu deciziile CCR”.

În primul rând, Tudorel Toader a minţit din nou ca o drujbă bolşevică. UE nicidecum nu te sancţionează „pentru infringement”, dimpotrivă, îţi cere să laşi dracului ordonanţele alea în pace când vrei să modifici legislaţia din justiţie! În democraţie, nu doar că hoţii stau la puşcărie, dar şi legile se fac în parlament, nu la guvern prin ordonanţă de urgenţă. Care urgenţă nici nu există.

Să revenim la „fentă”. După ultimul CEx al PSD, toţi au vorbit de ordonanţă pentru modificarea Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală. Iar ministrul Justiţiei, cu nesimţirea de care dă dovadă de când s-a văzut ministru, a avut grijă să fabrice el motive pentru care chiar ar fi nevoie de o „ordonanţă pe codurile penale” (am explicat mai sus că sunt minciuni ordinare, specifice unui interlop, nicidecum unuia care pretinde că e „şcolit” în Drept).

Şmecheria a mers mai departe. Dăncilă a vorbit şi ea de această nouă „ordonanţă pe codurile penale”, în stil de pace mondială (vorba lui Iohannis), încercând să influenţeze opinia publică în sensul unei acceptabilităţi mai mari în comparaţie cu cea privind amnistia şi graţierea. Apoi, toată lumea s-a prins în hora asta. Azi, o delegaţia a USR a intrat în Palatul Victoria pentru a o convinge pe Dăncilă „să nu dea ordonanţă pe codurile penale”, altfel un demers salutar în astfel de momente de criză.

Dar dacă totul nu e decât o mare manevră? Ca-n fotbal, când faci fentă stânga, trimiţi adversarul după dans în timp ce-l driblezi cu mingea în partea opusă. L-ai făcut! Dacă fenta lor e taman asta? Pregătesc „ordonanţa pentru codurile penale”, în care vor strecura, desigur, modificări la codurile penale, dar şi altcevaaaa! Ce? Niscaiva amnistie şi graţiere cu dedicaţie!

Ce garanţie avem că nu poate fi aşa? Niciuna. Nicio lege (dacă ar mai conta) nu-i obligă să pună pe hârtie ce spun lumii „pe gură”. Zic „ordonanţă pe codurile penale” şi bagă modificări ale legilor justiţiei cu dedicaţie. Care să amnistieze faptele penale ale unor Dragnea, Carmen Dan, Vâlcov, Tăriceanu, Vosganian, Rovana Plumb, Car&co. şi să-i graţieze pe alde Udrea, Bica, Ghiţă, Nicuşor Constantinescu, Mazăre şi alţi condamnaţi?

Avem încredere în Tudorel Toader? Sau în Dăncilă? Ori în Carmen Dan, care trebuie să le fi promis şefilor Jandarmeriei că-i va salva, cu condiţia să-şi ţină gura legat de 10 august? Ori în Tăriceanu, care face pe nizanaiul şi pe fata mare, când abia aşteaptă să dea „Liviu” lovitura? Sau că se gândesc la consecinţele unui asemenea gest criminal, din motiv că România preia preşedinţia rotativă a UE de la 1 ianuarie 2019? Li se rupe. Poate porni şi Apocalipsa din cauza lor, îi doare exact în şosetele flauşate sau în papionul cel potent.

Sigur că dacă CHIAR vor să facă asta, n-ai cum să-i opreşti tehnic. Doar ei au cheia de la Monitorul Oficial. Îl au pe Avocatul Poporului. L-au adus pe Greblă la secretariatul general al guvernului şi pentru aşa ceva, sunt convins. A fost judecător la CCR, ştie să umble cu hârtiile ca să scoată bine legile, a avut dosar penal, e omul potrivit la locul potrivit.

Deci, dacă Dăncilă îşi va pune semnătura pe o ordonanţă „cu fentă” pe codurile penale şi cu mantă pentru amnistie şi graţiere, nimeni n-o poate opri. E liberă ca pasărea cerului să dea foc la ţară.

Eu nu am încredere în ce spune ea. Am „încredere”, în sensul că-i cred în stare, pe ceilalţi: Dragnea, Tăriceanu, Tudorel Toader, Olguţa Vasilescu, Carmen Dan, Codrin, Mitralieră, Nicolicea, Nicolae, Iordache, Daniel Suciu&co.. Ei impun ritmul, mai ales după ce PSD a rămas doar o adunătură infectă de penali şi infractori. Ceilalţi, gen Andronescu, ministra Sănătăţii şi toată şleahta de anonimi fără putere servesc tot primilor, ca decor mai „spălat”. Dar ei, practic, nu există, nu contează. Nu trăiesc viaţa lor, ci a celorlalţi. Destinul lor e stabilit de ceilalţi. Ca şi al nostru. Doar că al lor nu va fi atât de rău.