Articol publicat de regretatul scriitor basarabean Nicolae Dabija (1948–2021) pe 5 martie 2009.
Cineva de prin părţile noastre îmi povestise despre o femeie care-i punea otravă în mâncare soţului şi imediat după asta fugea la biserică şi se ruga lui Dumnezeu ca otrava să nu-şi facă efectul.
Acelei femei mi se pare că-i seamănă şi poporul nostru, care blestemă comunismul şi-apoi se duce… să-l voteze.
Bătrânii satelor, necăjiţi şi sărăciţi, nu te cred când le spui că pensia lor e cea mai mică de pe continentul european şi că pensia mărită e de fapt una micşorată, când aceasta a crescut în ultimii opt ani de două ori, iar preţurile – de nouă ori.
Din păcate, omul nostru nu e atât dezinformat, cât neinformat.
Mulţi dintre concetăţeni nu ştiu nici astăzi că afară de partidul comuniştilor mai există şi alte partide. Membrii acestuia umblă în aceste zile din casă în casă şi le promit bătrânilor pe care-i mai găsesc în satele pustii… raiul pe pământ, cu mult mai înainte de a se muta în lumea celor drepţi.
Şi unii îi cred.
– Ce faci?, îl întreb pe un cunoscut.
– Supravieţuiesc.
Opt ani pierduţi – astfel ar trebui calificată guvernarea comunistă.
Opt ani în care timpul a trecut pe lângă Republica Moldova.
Opt ani care ne-au aruncat în afara Europei.
„Ţărişoara” e pe moarte. Abia-şi mai trage sufletul.
Ea e unicul stat comunist din Europa.
În lume, afară de Republica Moldova, mai există două ţări comuniste: Cuba şi Coreea de Nord.
Cuba – ţara cea mai săracă de pe continentul american.
Coreea de Nord – ţara cea mai săracă din Asia.
Şi Republica Moldova – ţara cea mai săracă din Europa.
Şi cea mai bolnavă.
Corupţia o macină, precum cariul – o icoană.
Sloganele care însoţesc actuala campanie electorală urmează a fi completate şi de altele:
Sărăcia dăunează grav sănătăţii!
Corupţia dăunează grav sănătăţii!
Comunismul dăunează grav sănătăţii!
Aceste fraze ar trebui afişate de la un capăt la altul al Republicii Moldova.
Poate măcar ele vor deschide ochii multora dintre cei care votează cu ochii închişi.
Lumea noastră are de ales: între adevăr şi minciună, între bine şi rău, între bogăţie şi sărăcie, între Europa şi CSI, între democraţie şi comunism.
Un milion de concetăţeni au părăsit deja republica.
Alte două milioane sunt gata s-o părăsească.
Dar comuniştii nu se tem că vor rămâne fără popor.
Citiţi „Monitorul Oficial” şi o să vedeţi că cetăţenia Republicii Moldova este acordată săptămânal la sute de persoane care se mută aici din Federaţia Rusă, Azerbaidjan etc.
Statisticile consemnează peste 60.000 de copii vagabonzi în localităţile basarabene.
Pe unii îi puteţi vedea cerşind la Piaţa Agroalimentară Centrală.
Pe alţii – în buletinele de ştiri, la rubrica „Fapt divers”: coloniile pentru micii infractori se sufocă de arhipline ce sunt.
Numai la noi, oamenii ies la pensie abia după ce mor; vârsta la care aceştia sunt pensionaţi depăşeşte cu câţiva ani nivelul mediu de viaţă din Republica Moldova.
Normalitatea a dispărut. Ea există doar ca stare excepţională. Ca ceva anormal, nefiresc.
O ţară pustie.
Tot mai pustie.
O ţară care moare.
O ţară care se prăbuşeşte.
O ţară de delincvenţi. Cei mai mari dintre ei stând în jilţurile puterii.
O ţară de gunoaie. Inclusiv umane. Acestea din urmă afirmă că ţara e a lor.
Republica Moldova a devenit un fel de „Transnistria 2”.
Şi cu concursul trădătorilor de toate culorile.
Şeful unui magazin de obiecte casnice îmi mărturisea, între altele, că uzinele din republică n-au posibilităţi să fabrice atâtea topoare câte cozi se află în toată Basarabia.
De opt ani de zile ele, cozile de topor, şi nu atât cei de la putere, ies să se bată cu opoziţia.
La radio, TV şi în presa plătită, guvernanţii, cu gura ticăloşiţilor, strigă că hoţii, delapidatorii, corupţii s-au ascuns cu toţii în sânul opoziţiei.
Iată de ce aceasta trebuie distrusă.
Ei ştiu: unde e zgomot mult, acolo se fură bine.
Mai poate această ţară să scuture de pe grumazul său tăunii care-i sug sângele?!
Mai poate ea învia?!
Da!
Pentru asta e nevoie de solidarizarea noastră, a tuturora.
Dragi concetăţeni!
Îngrijiţi-vă de sănătatea dumneavoastră şi a apropiaţilor d-voastră: nu votaţi Bezna, Suferinţa, Ura, Sărăcia, Corupţia, Haosul!
Nu votaţi comunismul!
Nicolae Dabija, 5 martie 2009
