Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis că negarea Holocaustului nu poate fi protejată de dreptul la liberă exprimare. CEDO a luat această decizie în cazul unui politician de extremă dreapta, Udo Pastörs, care a contestat condamnarea sa, în Germania, la 8 ani de închisoare cu suspendare.
În decizia „Pastörs contra Germania”, publicată zilele trecute și în limba română, CEDO a respins toate cele trei presupuse încălcări ale Convenței Europene a Drepturilor Omului invocate de reclamant împotriva deciziilor instanțelor din Germania, anunță RFI.
Reclamantul, Udo Pastörs, a fost condamnat în 2012 pentru afirmații negaționiste făcute în 2010 în Parlamentul landului Mecklenburg Pomerania Inferioară, în calitate de deputat al Partidului Național Democrat (extrema dreaptă).
Pastörs a invocat încălcarea dreptului la un proces corect, dat fiind că o judecătoare de la instanța inferioară care a judecat cazul era căsătorită cu un judecător ce a făcut parte din instanța de apel.
„În cazul reclamantului, declarațiile sale au demonstrat, pe de o parte, disprețul față de victimele Holocaustului, fapt care era în favoarea declarării incompatibilității «ratione materiae» a cererii cu prevederile Convenției. De cealaltă parte, declarațiile au fost făcute de un membru al Parlamentului, în timpul unei sesiuni parlamentare, astfel încât putea atrage un nivel ridicat de protecție, iar orice ingerință în acestea presupunea analiza amănunțită a Curții”, se spune în motivarea deciziei CEDO.
„Reclamantul a negat în mod accentuat Holocaustul în discursul său. El a exprimat în mod deliberat neadevăruri pentru a defăima evreii și persecuțiile pe care le-au suferit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Afirmațiile imputate reclamantului au afectat demnitatea evreilor în măsura în care au justificat un răspuns de ordin penal. Chiar dacă pedepsirea reclamantului cu 8 ani de închisoare cu suspendare constituia o sancțiune semnificativă, autoritățile naționale au prezentat motive relevante și suficiente și nu și-au depășit marja de apreciere. Prin urmare, ingerința a fost proporțională cu scopul legitim urmărit și «necesară într-o societate democratică». Nu a existat nicio aparență de încălcare a articolului 10″, conchide CEDO.
Curtea a constatat că reclamația lui Pastörs este inadmisibilă și, implicit, că negarea Holocaustului nu este acoperită de dreptul la liberă exprimare.
CEDO a mai adoptat o decizie similară în 2003, când a respins ca inadmisibilă acțiunea francezului Roger Garaudy, care fusese condamnat în Franța pentru negarea Holocaustului.
Germania are o legislație extrem de strictă cu privire la fostul regim nazist, inclusiv cu privire la negarea Holocaustului. Această negare este incriminată în total în 16 state europene, printre care și România, precum și în Israel.
În România, negarea Holocaustului a fost incriminată prin Ordonanța de Urgență 31 din 2002, înăsprită prin legea 217/2015, în care era explicitată incriminarea negării Holocaustului din România.
În cei 17 ani de la intrarea în vigoare a OUG 31, justiția din România nu a pronunțat nicio decizie de condamnare definitivă în cazul negării Holocaustului, deși au existat multe afirmații negaționiste, inclusiv din partea unor politicieni.
