Este clar că Rusia nu poate câștiga războiul din Ucraina, dar în același timp ucrainenii, Europa, SUA și NATO pot pierde masiv dacă nu înțeleg situația și nu vor lua deciziile neplăcute și dificile, dar corecte, avertizează britanica Ruth Deyermond, cercetătoare la Colegiul Regal din Londra specializată în politici de securitate a spațiului ex-sovietic.
Într-o analiză amplă, structurată pe 12 puncte, Ruth Deyermond arată că în acest moment nici nu mai contează dacă Occidentul vrea sau nu să lupte cu Rusia, deoarece conducerea colectivă a Rusiei a stabilit deja că Vestul este inamicul și se află deja într-o confruntare care nu se mai poate termina decât cu victorie sau înfrângere.
Analiza făcute de Ruth Deyermond i-a atras atenția generalului american Ben Hodges, fostul comandant al forțelor terestre ale SUA în Europa și unul dintre primii ofițeri superiori din Occident care au avertizat, cu mult înainte de începerea agresiunii rusești, că Putin se pregătește de atac.
Ben Hodges a comentat textul publicat de cercetătoarea britanică astfel: „Analiză impresionantă făcută de Ruth Deyermond, care încadrează perfect ceea ce este în joc și ceea ce trebuie să facă liderii noștri pentru a se asigura că suntem organizați în mod corespunzător în ceea ce privește reziliența societății, capacitățile defensive și că suntem cu ochii în patru în ceea ce privește amenințarea. Noi, Occidentul, putem pierde mult dacă nu acționăm”.
Printre ideile importante avansate de specialista britanică în politicile spațiului ex-sovietic se numără aceea că în acest moment agresiunea rusă este strâns legată de China, iar tentația de a o trata superficial poate duce la daune majore și ireparabile la nivelul întregii lumi.
Dacă Rusia nu va fi învinsă fără drept de apel, astfel încât să nu existe dubii, vor fi consecințe nefaste în sistemul de funcționare a democrațiilor și în securitatea spațiului Mării Negre – această observație ar trebui să ne intereseze direct, pentru că ambele sunt legate în primul rând de România.
Rusia încearcă să submineze din interior coeziunea NATO și a Occidentului, iar guvernele lumii libere trebuie să reacționeze pentru a contracara această situație.
În același timp, nu există nicio șansă reală de pace, Rusia și Putin nu-și doresc așa ceva, iar toate discuțiile din Occident pe această temă nu fac decât să slujească interesului Moscovei.
Pe de altă parte, tentația liderilor occidentali de a vedea în Putin răul cel mai mic din Rusia este o carte pierzătoare, arată Ruth Deyermond. Putin are 71 de ani și, realist vorbind, este evident că nu va mai rămâne la putere foarte mult timp. El va ieși din scenă la un moment dat, și Occidentul trebuie să-și ajusteze strategia pentru epoca post-Putin, care e mai aproape decât se crede.
Occidentul trebuie să se decidă în 2024 cum va arăta victoria Ucrainei, pentru că de acest lucru depinde securitatea Europei și a SUA.
Mai jos, analiza făcută de Ruth Deyermond privind situația geostrategică a celor două tabere în războiul ruso-ucrainean, cu implicații directe asupra Occidentului.
Ruth Deyermond: „Washingtonul, Parisul, Berlinul și alte capitale trebuie să decidă acum cum va arăta victoria, deoarece viitorul Ucrainei, al Europei și al NATO depind de acest lucru”
Since it’s that time of year again, 12 end-of-year and start-of-new-year thoughts about Russia’s war against Ukraine and its implications. A long 🧵
— Ruth Deyermond (@ruth_deyermond) December 31, 2023
„Pentru că este din nou perioada aceea a anului, 12 gânduri de sfârșit de an și început de an nou despre războiul Rusiei împotriva Ucrainei și implicațiile acestuia.
1. Rusia nu poate câștiga. În ultimele luni, s-a discutat mult în Occident despre victoria Rusiei, dar obiectivele Guvernului rus au fost nerealiste de la început și imposibil de atins aproape imediat ce au început luptele. Obiectivele explicite ale invaziei au fost: resetarea hărții strategice a Europei în favoarea Rusiei; oprirea «genocidului» din estul Ucrainei; crearea unei Ucraine pro-ruse, inclusiv a unui guvern marionetă la Kiev (adică «denazificarea» Ucrainei).
Alte obiective au fost consolidarea dominației rusești în statele care au făcut parte din fosta URSS și întărirea statutului de mare putere globală al Rusiei.
În loc să atingă aceste obiective, invazia Rusiei în Ucraina a extins NATO și a crescut enorm perspectivele de aderare la NATO și UE pentru Ucraina și Moldova.
Guvernul de la Kiev nu a părut niciodată mai puțin probabil să devină pro-rus decât acum, iar Ucraina nu a părut niciodată mai probabil să fie integrată din punct de vedere politic și normativ în ceea ce am putea numi o casă europeană comună (mai puțin Rusia și Belarus).
În loc să oprească un genocid care nu avea loc, forțele rusești au violat, torturat și ucis multe mii de oameni pe care pretindeau că îi protejează.
În loc să «denazifice» Ucraina, Putin a «nazificat» Rusia.
În loc să își consolideze dominația regională, războiul Rusiei împotriva Ucrainei i-a slăbit poziția în așa-numita «străinătate apropiată».
În loc să îi întărească pretențiile de identitate de mare putere, războiul a crescut rapid dependența față de China. Din punct de vedere economic și diplomatic, Rusia arată mai puțin ca un partener al Chinei și mai mult ca un stat client. Măsurată în raport cu toate obiectivele sale de război, Rusia a pierdut și nu poate câștiga.
2. Dar Ucraina încă mai poate pierde. Faptul că Rusia nu poate câștiga în condițiile sale inițiale înseamnă că Putin – a cărui președinție este acum legată de război – trebuie să găsească noi obiective pe care Rusia poate să le atingă și pe care să le prezinte ca pe o victorie.
Pentru a face acest lucru, Rusia va continua să ucidă ucraineni și să distrugă economia ucraineană, infrastructura ucraineană, siturile culturale și mediul înconjurător. Ucraina ar putea pierde mai mult teritoriu – și, fără un sprijin occidental semnificativ și continuu, asta se va întâmpla.
3. Occidentul poate, de asemenea, să piardă. Dacă Rusia se poate convinge pe sine și pe alții că este învingătoare în Ucraina, Occidentul – atât colectiv, cât și statele individuale, în primul rând SUA – va părea, și, prin urmare, va fi, mai slab.
Orice altceva decât o înfrângere a Rusiei în Ucraina va avea implicații de securitate acute pentru membrii NATO în tot felul de domenii, de la securitatea Mării Negre până la integritatea proceselor democratice interne.
4. Unul dintre motive este faptul că Guvernul rus a decis că Occidentul (SUA, NATO, UE) nu este doar un dușman, ci este «dușmanul». Acest lucru este acum încorporat atât în desfășurarea și justificarea externă a războiului, cât și în justificarea sa internă în interiorul Rusiei.
Faptul că state precum Franța sau Germania doresc sau nu să fie inamicii Rusiei este irelevant. Atâta timp cât Guvernul rus are motive existențiale pentru a cataloga Occidentul drept inamic, Occidentul nu poate face nimic în această privință, cu excepția faptului că trebuie să decidă dacă să reziste sau să capituleze în fața agresiunii rusești.
5. Prin urmare, Guvernele occidentale trebuie să recunoască faptul că securitatea europeană este din nou o prioritate, iar acest lucru vine cu un cost financiar semnificativ, inclusiv pentru acei membri NATO care s-au angajat în petrecere timp de decenii.
Alternativa (încercarea de a forța Ucraina să ajungă la o înțelegere pentru ca Europa să se întoarcă la afaceri ca de obicei) nu va face decât să amâne și să crească costurile, deoarece Rusia s-a definit împotriva unui Vest inamic. Guvernele occidentale trebuie să le comunice acest lucru cetățenilor lor, oricât de neplăcut ar fi.
6. Guvernele occidentale și mass-media trebuie să recunoască faptul că acesta este un război major și că războaiele majore sunt lungi, complexe și costisitoare. Vor exista întotdeauna înfrângeri, precum și victorii.
Aceste lucruri sunt incomode pentru ciclurile de știri electorale și moderne, dar rezultatele de succes depind de recunoașterea lor și de explicarea lor în mod clar oamenilor care doresc, lucru de înțeles, ca războiul să se termine.
7. Capacitatea de a determina rezultatul războiului – un moment crucial pentru securitatea europeană și stabilitatea globală – aparține Occidentului: atât SUA, cât și Europa.
Guvernul rus înțelege acest lucru, motiv pentru care se străduiește să submineze angajamentul și coeziunea Occidentului. Occidentul trebuie să înțeleagă și el acest lucru și să dezvolte o strategie coerentă și comună pentru a combate această interferență.
8. Rusia și SUA vor avea, ambele, alegeri prezidențiale în 2024. Doar una dintre acestea va conta.
Alegerea lui Trump sau a unui alt candidat care-i împărtășește antipatia față de NATO și admirația pentru Putin și alți autocrați ar fi cel mai destabilizator eveniment internațional din ultimele decenii. Ar face mai probabil un război mai amplu în Europa și ar slăbi și mai mult SUA însăși.
Elitele politice americane, analiștii și alegătorii americani care au vreo preocupare pentru securitatea țării lor, a aliaților lor și pentru stabilitatea internațională de care depinde SUA trebuie să se scuture de fatalismul de tip Franța de la sfârșitul anilor 1930, vizibil la mulți oameni care ar trebui să știe mai bine.
9. Nu există nicio șansă de negocieri care să pună capăt războiului. Oricine din Occident care crede că există, nu înțelege prea multe despre Guvernul rus sau despre strategia sa de 30 de ani cu negocieri și conflicte înghețate.
10. Statele occidentale trebuie să recunoască faptul că a acorda atenție Rusiei nu este o distragere a atenției de la China – cele două provocări sunt acum conectate.
Înainte de 2022, chiar și după 2014, elitele politicii externe din SUA și din alte părți ale Occidentului au tratat prea des atenția acordată Rusiei ca pe o diversiune temporară de la afaceri mai serioase. Tentația de a reveni la această mentalitate trebuie să fie contestată cu fermitate.
11. Occidentul trebuie să înțeleagă faptul că Putin nu va dura la nesfârșit, așa că trebuie să înceapă să planifice de pe acum pentru o Rusie post-Putin: ce înseamnă aceasta pentru securitatea occidentală și stabilitatea internațională, precum și modul în care răspunde la aceasta.
Presa rusă susține că Guvernele occidentale vor să-l doboare pe Putin; de fapt, există o anxietate profundă cu privire la ceea ce se va întâmpla dacă Putin pleacă. Părți semnificative ale elitelor politice occidentale par să-l considere pe Putin drept cea mai puțin rea opțiune și se îngrijorează de efectele destabilizării acestuia.
Acest lucru este lipsit de viziune. Putin are 71 de ani, nu va mai fi președinte pentru încă foarte mulți ani. Dacă este norocos, ar putea probabil să se aștepte la încă o victorie electorală după 2024. O Rusie post-Putin vine mai devreme decât recunosc sau doresc mulți din Occident.
12. Cel mai important – pentru că toate celelalte lucruri depind de acest lucru –, Occidentul trebuie să decidă cum arată victoria în Ucraina. Acest lucru a devenit un clișeu al analizelor și discuțiilor occidentale, dar pentru motivul foarte bun că este corect.
Din 2014, SUA și partenerii săi europeni au tergiversat problema modului în care agresiunea rusă împotriva Ucrainei este în cele din urmă rezolvată. Aceasta nu mai este o opțiune viabilă (nu că ar fi fost vreodată).
Cred Washingtonul, Parisul, Berlinul și alte capitale că victoria în Ucraina este o revenire la frontierele de dinainte de 2022, la frontierele de dinainte de 2014 sau la expulzarea completă a forțelor militare rusești de pe teritoriul ucrainean (lucru care nu s-a întâmplat niciodată în cei 32 de ani de la dizolvarea URSS)?
Ei trebuie să decidă acum, deoarece viitorul Ucrainei, al Europei și al NATO depind de acest lucru.
Toate aceste lucruri implică luarea unor decizii neplăcute și, la fel de important, comunicarea unor mesaje dificile către electorat. Dar pretinzând că acestea sunt mai ușoare sau mai puțin dureroase nu va face decât să crească costurile viitoare și să fragilizeze și mai mult securitatea SUA și a Europei.“
Cam apa de ploaie este acest text. Nu face pe nimeni sa tresara in vest! Pare un limbaj de lemn. Atat.
„Rusia nu poate câștiga” dar nici Ucraina nu poate câștiga. Rezultatul este un război absurd, o groapa fără fund.
Joe Biden: „Razboiul din Ucraina creează locuri de muncă in SUA” . Cu asta am spus tot.