Stenograma şedinţei CPEx din 17 decembrie 1989 are o istorie plină de peripeții. Atât oamenii lui Ceaușescu, cât și cei ai lui Iliescu au încercat s-o măsluiască în avantajul lor. Fragment din volumul “Sfârșitul Ceaușeștilor” (Editura Adevărul, 2010).
Stenograma originală reproduce cu destulă acurateţe dialogurile din 17 decembrie, dar îi lipseşte un moment esenţial (pierdut odată cu pagina 19). Stenograma reconstituită, mult simplificată, conţine şi scena demisiei. Această a doua variantă, chiar şi redusă la 8 pagini, a fost piesa de rezistenţă în arestarea şi acuzarea membrilor CPEx.
Cele două stenograme au fost comparate şi puse cap la cap de cercetătorul Viorel Domenico, în Caietele Revoluţiei. În lucrarea de faţă reproducem integral varianta originală, completând-o cu reconstituirea momentului care-i lipseşte. Esenţiale au fost discuţiile cu martori ai momentului-cheie din şedinţa CPEx.
Stenograma are şi unele imprecizii, explicabile prin derularea furtunoasă a şedinţei şi prin dificultatea de a surprinde toate dialogurile, devenite haotice în momentul falsei demisii. De exemplu, generalului Iulian Vlad îi este atribuită formula de adresare “tovarăşe secretar general”, deşi el îi spunea întotdeauna “tovarăşe preşedinte” (Tudor Postelnicu îi zicea “tovarăşe secretar general”, iar Vasile Milea – “tovarăşe comandant suprem”).
De asemenea, în discursul atribuit lui Ceauşescu, Vlad este menţionat drept “comandant al trupelor de Securitate”, când dictatorul, de fapt, a folosit funcţia corectă: “şeful Securităţii”; comandant al trupelor de Securitate era generalul Ghiţă, aflat în subordinea generalului Vlad.
Dar cea mai importantă eroare apare nu în stenograma originală, ci în cea reconstituită în ianuarie 1990, sub noua putere politică. Aici poate fi vorba chiar de o deformare a realităţii: momentul demisiei este prezentat în câteva replici fugare, când scena a ţinut, de fapt, circa 12 minute!
Generalul Iulian Vlad, unul dintre cei trei comandanţi puşi la zid de Nicolae Ceauşescu în ședința cu pricina, declara în 1993: “Această stenogramă a fost refăcută, îmbunătăţită după şedinţă. Doi membri ai conducerii partidului au luat această stenogramă, pentru că nu se dorea să rămână în istorie. Este vorba de Emil Bobu şi de Silviu Curticeanu. Au tot scos ce era legat de momentul acela al demisiei lui Ceauşescu, al delirului. Ce stenogramă mai poate fi aceea când ea a fost refăcută? La un moment dat, stenograma nu se găsea. Ea a fost reconstituită din memorie. Ce memorie avea acel om să reproducă după câteva săptămâni cele întâmplate la acea şedinţă fulminantă?!”
Tot în 1993, Silviu Curticeanu, unul dintre cei mai influenţi colaboratori ai lui Ceauşescu, a încercat să explice încurcăturile cu stenograma. “Dat fiind caracterul ei, stenograma se afla la mine. În 26 decembrie 1989, primele întrebări care mi s-au pus nu au fost în legătură cu mine, ci cu alţii. Atunci am spus că există această stenogramă a şedinţei şi este în dulapul meu, în plic sigilat, eu nu o citisem. În vâltoarea lucrurilor de atunci, mi s-a spus că nu pot merge în sediu, că vor merge ei, anchetatorii; dar ori nu s-au dus, ori s-au dus prea târziu. După o săptămână a apărut o stenogramă din memorie. Maria Ionescu, care era stenografa acelei şedinţe, a fost dusă la o unitate militară. S-a spus că stenograma originală a dispărut şi trebuie făcută o stenogramă din memorie. Se poate ca o stenodactilografă să facă din memorie o stenogramă, oricine poate face, dar nu este posibil să facă aceasta sub formă de dialog. Ce a spus fiecare. După un timp, când mi-au adus stenograma făcută din memorie, eu am spus că nu pot lucra pe aceasta. Să-mi aducă stenograma din dulapul meu. Apoi, după un timp, pe 10 ianuarie, a apărut într-un ziar – «România liberă», mi se pare – «Stenograma morţii». Citind-o, mi-am dat seama că este cea bună. (…) Până la urmă, stenograma s-a găsit în condiţii dramatice. Biroul meu a fost spart, iar cineva – nu i-am aflat numele – a luat stenograma şi a dus-o la Ministerul Petrolului. Asta ştiu acum, mai recent. Stenograma a fost dată avocatului meu. Împreună cu Brucan a dus stenograma la «România liberă».”
Participanţii la şedinţa CPEx din 17 decembrie 1989
Membri ai Comitetului Politic Executiv
- Nicolae Ceauşescu – secretar general al PCR, preşedintele Republicii Socialiste România, preşedintele Consiliului de Stat, comandantul suprem al forţelor armate
- Constantin Dăscălescu – prim-ministru al Guvernului
- Elena Ceauşescu – prim-viceprim-ministru al Guvernului
- Ion Dincă – prim-viceprim-ministru al Guvernului
- Gheorghe Oprea – prim-viceprim-ministru al Guvernului
- Lina Ciobanu – viceprim-ministru al Guvernului, ministrul Industriei Uşoare
- Ioan Totu – viceprim-ministru al Guvernului, preşedinte al Comitetului de Stat al Planificării
- Ludovic Fazekaş – viceprim-ministru al Guvernului
- Ion Radu – viceprim-ministru al Guvernului
- Emil Bobu – secretar al CC al PCR
- Manea Mănescu – vicepreşedinte al Consiliului de Stat
- Gheorghe (Gogu) Rădulescu – vicepreşedinte al Consiliului de Stat, preşedintele Curţii de Control Financiar
- Constantin Olteanu – secretar al CC al PCR
- Gheorghe Pană – preşedinte al Comitetului pentru Problemele Consiliului Popular
- Nicolae Constantin – preşedintele Colegiului de partid
- Miu Dobrescu – preşedintele Consiliului Central al Sindicatelor
- Paul Niculescu („Mizil”) – preşedintele UCECOM
- Dumitru Popescu – rectorul Academiei de Ştiinţe Social-Politice „Ştefan Gheorghiu”
Membri supleanţi ai CPEx
- Ștefan Andrei – viceprim-ministru al Guvernului
- Cornel Pacoste – viceprim-ministru al Guvernului
- Vasile Milea – ministrul Apărării Naţionale
- Tudor Postelnicu – ministru de Interne
- Ion Stoian – ministrul Afacerilor Externe
- Ana Mureşan – ministrul Comerţului Interior
- Gheorghe David – ministrul Agriculturii
- Nicolae Giosan – preşedintele Marii Adunări Naţionale
- Silviu Curticeanu – secretar al CC al PCR
- Iosif Szasz – secretar al CC al PCR
- Ioan Toma – prim-secretar al CC al UTC, ministru pentru Problemele Tineretului
- Ioan Ursu – prim-vicepreşedinte al Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie
- Mihai Gere – şeful secţiei Gospodărie a CC al PCR
Au mai participat la şedinţa din 17 decembrie
- Vasile Bărbulescu – secretar al CC al PCR
- Constantin Radu – secretar al CC al PCR
- Iulian Vlad – şeful Departamentului Securităţii Statului
Membri ai CPEx care au lipsit la şedinţa din 17 decembrie
- Ion Coman – secretar al CC al PCR (trimis în misiune la Timişoara)
- Ilie Matei – secretar al CC al PCR (trimis în misiune la Timişoara)
- Suzana Gîdea – preşedinte al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste
- Barbu Petrescu – prim-secretar al Comitetului Municipal Bucureşti al PCR
Stenograma şedinţei CPEx din 17 decembrie 1989, ora 17.00
Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu sunt toţi tovarăşii?
Tov. Silviu Curticeanu: Lipsesc tovarăşii Coman Ion şi Ilie Matei, care sunt la Timişoara, şi tovarăşa Suzana Gîdea.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Uite, tovarăşi, de ce am convocat Comitetul Politic Executiv. La Timişoara au avut loc aseară unele evenimente, care s-au repetat astăzi la prânz. Pretextul l-a format aşa-zisul preot reformat, care a fost sancţionat pe linia lor, l-au mutat din Timişoara în alt judeţ şi trebuia să plece din casa pe care o ocupa. N-a vrut să elibereze casa.
Episcopul s-a adresat tribunalului, care a vrut să-l evacueze. Lucrurile s-au tărăgănat mult. Ieri s-au dus să pună în aplicare hotărârea tribunalului. El şi-a organizat un grup.
Aici este amestecul cercurilor din afară, al cercurilor străine, de spionaj, începând cu Budapesta, pentru că el a dat şi un interviu. De fapt, lucrurile sunt cunoscute.
De altfel, este cunoscut şi faptul că atât din Răsărit, cât şi din Apus, toţi discută că în România ar trebui să se schimbe lucrurile. Şi-au propus şi cei din Răsărit, şi cei din Apus să schimbe şi folosesc orice.
Aseară, organele noastre au reuşit să pună ordine. A fost evacuat şi trimis acolo unde a fost dat de Episcopie. Aceasta era, practic, o problemă strictă a lor şi trebuia să se aplice o hotărâre judecătorească de evacuare a casei, ceea ce era ceva normal.
Astăzi, spre prânz – de altfel, au fost şi ieri, dar tovarăşii n-au înţeles că vor reveni astăzi -, o serie de elemente declasate s-au adunat din nou şi au provocat dezordine, au intrat în sediul Comitetului Judeţean de Partid. Organele noastre de interne s-au purtat slab, pen- tru că normal era să nu lase pe nimeni să intre în sediul Comitetului Judeţean de Partid. Trebuia pusă pază, pentru că asta este o regulă generală. Au avut o atitudine defetistă, capitulardă, atât organele Ministerului Apărării Naţionale, cât şi ale Ministerului de Interne.
Aseară am vorbit cu ei şi le-am spus că în cursul zilei de astăzi să facă demonstraţii cu unităţi de tancuri. Să fie în centrul oraşului, să facă demonstraţie. Aceasta presupune că unităţile trebuiau să se găsească în centru.
Eu am dat ordin să se facă acest lucru, iar voi aţi făcut o plimbare. Nu era posibil să se întâmple ce s-a întâmplat, dacă unităţile se găseau în centru. Trebuia lichidat repede toate aceste lucruri. Le-a trebuit o oră şi jumătate până s-au mişcat unităţile militare. Unde a fost demonstraţia de care am vorbit, pentru care am dat ordin?
Tov. Vasile Milea: Am executat deplasarea din est către vest.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu deplasarea de la est către vest! Unităţile transportoare de tancuri trebuiau să se afle în centru! Asta înseamnă ce am ordonat, nu să se ducă de la est către vest. Am menţionat bine de aseară ce trebuie să faci, demonstraţia unităţilor de bază, a tanchetelor, unităţile motorizate, toate trebuiau să fie în centrul oraşului, nu în cazarme. De aceea am spus să faceţi demonstraţie, că demonstraţia presupune ca toate unităţile să fie în centru. Asta înseamnă demonstraţie! Adevărat că n-am dat toate detaliile, dar când spui să fie demonstraţie, trebuie să fie demonstraţie! Nu să se plimbe spre Jimbolia sau Arad. Trebuia să fie în oraş, pentru că străzile sunt destul de largi. Acolo trebuiau să fie staţionate unele unităţi. Acelaşi lucru şi cu trupele Ministerului de Interne. Impresia mea este că unităţile Ministerului de Interne n-au fost înarmate.
Tov. Elena Ceauşescu: Au fost neînarmate.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Neînarmaţi au fost.
Tov. Tudor Postelnicu: Cu excepţia celor de la grăniceri. Restul nu au fost înarmaţi.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Păi, de ce? V-am spus să fie toţi înarmaţi. De ce i-aţi trimis neînarmaţi? Cine a dat asemenea ordin? Când am înţeles că merg trupele de Securitate, era clar că merg înarmate, pentru că au armament, au totul în dotare, şi auto şi tot, nu-i trimiteţi să se bată cu pumnul! Ce fel de unităţi de Interne sunteţi voi? De unde aveţi asemenea lucruri?
Curticeanu, să vină imediat şi Vlad Iulian! Cine a dat asemenea dispoziţie? De ce ţinem trupe de grăniceri? Şi mi-aţi dat asigurări că aveţi 9 plutoane de Securitate, ceea ce înseamnă aproape 1.000 de oameni. Unde erau? I-aţi trimis neînarmaţi? Ce înseamnă sistemul acesta?
Şi am discutat aseară, am spus: luaţi măsuri şi voi, măsuri ferme! Nu mi-aţi spus că-i trimiteţi să se bată cu bastonul. Nu am nevoie de asemenea unităţi de Securitate! Şi Miliţia trebuia să fie înarmată. Aşa este legea.
Tov. Tudor Postelnicu: Vă raportez, tovarăşe secretar general, Miliţia este înarmată.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă era înarmată, trebuia să tragă, nu să se lase să fie bătută şi să-i lase să intre în sediul Comitetului Judeţean! Două ore le-a trebuit unităţilor să ajungă, deşi sunt în centru, când trebuiau să fie acolo, pentru că au fost mobilizate să facă demonstraţie în stradă. Ele trebuiau să fie în zonă! Am discutat cu voi şi azi-noapte, am discutat de mai multe ori, şi la două, şi la trei, şi la patru dimineaţa, ce aveaţi de făcut?!
Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie să-l chemăm la telefon pe tovarăşul Coman când soseşte acolo.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Curticeanu, ia legătura şi Coman să-mi dea imediat telefon!
Tov. Silviu Curticeanu: Am înţeles. Iau imediat legătura cu Timişoara.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Voi n-aţi executat ordinul dat, că am dat ordin în calitatea pe care o am de comandant suprem, ordin care este obligatoriu pentru voi, pentru toate unităţile – atât ale Ministerului Apărării, cât şi ale Ministerului de Interne. Cum este posibilă o asemenea situaţie? Nişte derbedei să intre în sediul Comitetului Judeţean de Partid, să bată pe soldaţi, pe ofiţeri, şi ei să nu intervină?! Ce au făcut ofiţerii tăi, Milea? De ce nu au intervenit imediat, de ce nu au tras? Trebuia să tragă, să-i lase jos! Să someze şi pe urmă să tragă la picioare!
Tov. vasile Milea: Nu le-am dat muniţii.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
De ce nu le-aţi dat? Am dat ordin să se tragă în aer, să someze? De ce nu le-aţi dat muniţii? Dacă nu le-ai dat muniţii, mai bine îi ţineai acasă! Ce fel de ministru al Apărării eşti tu?
Ce fel de ministru de Interne eşti tu, Postelnicu? Spuneaţi că le-aţi dat muniţii de manevră. Ei au primit sarcină de luptă, nu de manevră! Nu aţi spus adevărul. De-abia acum spuneţi, până acum aţi dezinformat. Aţi spus că aţi dat ordin să tragă. De ce aţi dezinformat?!
Dacă trimiteţi unităţile de Securitate să se bată cu bastonul, mai bine le trimiteaţi acasă. Era mai bine atunci să mobilizăm 500 de muncitori, cum am făcut pe timpuri în Bucureşti, în 1945, în faţa celor care erau în piaţa aceasta, când au tras; eram cu Doncea, cu Pătrăşcanu, şi n-am fugit.
Se poate una ca asta? De ce atunci oamenii au ştiut ce să facă, iar acum stau cu băţul în mână?! Deci, nici nu se sinchisesc.
Tov. Elena Ceauşescu: Situaţia este foarte gravă şi neplăcută.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Este gravă şi voi sunteţi vinovaţi, pentru că aţi împins la această situaţie. De unde aţi primit ordin să nu daţi armament la trupele de Securitate? A ajuns Coman la Timişoara?
Tov. Silviu Curticeanu: Încă nu.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Ia legătura imediat şi cum ajunge la sediul Comitetului Judeţean să ia legătura cu noi. Toţi comandanţii militari să se găsească şi să fie chemaţi la teleconferinţă. În cinci minute să fie găsiţi!
Tov. Elena Ceauşescu: Nu se poate aşa, n-a acţionat cum trebuie nici ministrul Apărării Naţionale, nici ministrul de Interne.
Tov. Nicolae Ceauşescu: O mână de derbedei, puşi la cale de cei care vor să distrugă socialismul, şi voi, de fapt, le faceţi jocul. Asta este realitatea. Are deplină dreptate Castro, în cele spuse în activul de partid, pentru că nu se poate una ca asta. Aceasta este de fapt mentalitatea şi la gărzile patriotice, şi în activul de partid. De ce nu au fost scoase gărzile patriotice cu armament?! Că au armament. În felul acesta punem oamenii să stea cu mâna în sân, iar ceilalţi vin cu răngi, iar noi stăm şi le ţinem predici. Duşmanul nu cu predici îl potoleşti, ci trebuie să-l arzi! Socialismul nu se construieşte cu dezinformare, cu închinăciune, ci cu luptă! Cu luptă trebuie să-l construim. Acum, în Europa este o situaţie de capitulare, de pactizare cu imperialismul, pentru lichidarea socialismului.
Tov. Elena Ceauşescu: Este laşitate.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Mai multă laşitate. Am discutat cu voi toată noaptea de câteva ori.
Tov. Tudor Postelnicu: Aşa este, de cel puţin 15 ori.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Iar în cursul dimineţii, iar de câteva ori. Am fost aici la sediu, după aceea am plecat să văd ce este în oraş, şi mi s-a transmis că s-au adunat din nou în centru. Şi ştiau ce trebuie să facă. Cum putem califica acest lucru? Să discutăm în Comitetul Politic Executiv această situaţie, iar eu, în calitate de comandant suprem, consider că aţi trădat interesele ţării, interesele poporului, ale socialismului şi n-aţi acţionat cu răspundere.
Tov. Iulian Vlad: Aveţi dreptate, tovarăşe secretar general, aşa este.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Au spus că au scos trupele de Securitate, dar erau neînarmate.
Tov. Iulian Vlad: Aşa este. Au fost cu bastoane de cauciuc şi cu gaze lacrimogene.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
De ce n-aţi raportat, să spuneţi că am vorbit toată noaptea cu voi?
Din momentul de faţă, dacă Comitetul Politic Executiv este de acord, destituim pe ministrul Apărării Naţionale şi pe ministrul de Interne şi pe comandantul trupelor de Securitate. Din acest moment preiau comanda Armatei, să-mi pregătiţi Decretul! Convocaţi Consiliul de Stat, ca să facem totul legal, în seara asta! Nu mai am încredere în asemenea oameni. Nu se poate merge mai departe aşa. Toată noaptea am stat şi am discutat cu ei din 10 în 10 minute, ca apoi să-mi dau seama că ei nu fac ce le-am ordonat. De abia pe urmă mi-am dat seama că ei nu fac ce le-am spus. Trebuia să-i omoare pe huligani, nu să-i bată ei! Tu crezi că huliganii aceia n-au ştiut care este situaţia cu voi, de au intrat în sediu? Intrarea în sediul organului de partid nu este admisă!
Cine v-a dat dreptul să vă consultaţi voi şi să nu luaţi măsurile care se impun?! Pentru că eu am discutat cu voi şi v-am dat ordin. Ştiţi ce ar trebui să vă fac? Să vă pun în faţa plutonului de execuţie! Asta meritaţi, pentru că ceea ce aţi făcut voi înseamnă pactizare cu inamicul! Ai făcut armata, Milea – aşa se cheamă, nu?!
Tov. Vasile Milea: Da, tovarăşe secretar general.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu se poate face una ca asta! Să se convoace Consiliul de Stat, imediat.
Tov. Silviu Curticeanu: Da, am înţeles.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Deci, tovarăşi, având în vedere situaţia care s-a creat, acum de fapt îmi dau seama că, aşa cum este, nu se poate face ordine cu ciomagul. Am convocat şi teleconferinţa. Voi da ordin ca imediat să se primească, acum, armament, toţi să fie înarmaţi şi să aplice ordinul. Când am dat ordin să se aplice starea de necesitate, cu ce o aplicaţi, cu bâta?! Când am spus „stare de necesitate”, ce înseamnă pentru voi „stare de necesitate”? Cu bâta? Tu, care conduci trupele de Securitate, nu ştii ce înseamnă „stare de necesitate”?
Tov. Iulian Vlad: Ştiu, tovarăşe secretar general, am dat ordin.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nici acum nu spuneţi adevărul, pentru că cei de la sediul Comitetului Judeţean n-au avut cu ce trage. Soldaţii au luptat cu ce au avut, cu bâta, şi au reuşit să facă faţă. Unul dacă trăgea, ar fugit ca potârnichile. Voi nu vedeţi unde aţi adus situaţia? Am spus să trageţi în aer, somaţi şi, dacă nu, trageţi în picioare!
Tov. Elena Ceauşescu: Să fi tras în ei, să fi căzut şi pe urmă luaţi şi băgaţi la beci. Nu vi s-a spus aşa? Unul să nu iasă!
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Deci, măsuri imediate, să lichidăm repede ce este la Timişoara, să punem trupele în stare de alarmă, în stare de luptă – atât unităţile Ministerului de Interne, cât şi cele ale Ministerului Apărării Naţionale. Şi oriunde se încearcă vreo acţiune – lichidată radical, fără niciun fel de discuţie! Şi, desigur, să atragem atenţia Gărzilor Patriotice că nu se poate lupta cu ciomagul. Toată situaţia să se dezbată serios cu întregul activ de partid, cu UTC-ul. Ce fel de educaţie comunistă faceţi voi tineretului? Ce fel de UTC-işti sunt aceştia, care au fost în rândul huliganilor? De altfel, au fost şi câţiva membri de partid, dar mulţi UTC-işti. Ce educaţie revoluţionară faceţi voi?
Uite, tovarăşi, eu pun problema luării unor măsuri ferme. Dacă aveţi altă părere, vă rog s-o spuneţi aici, că trebuie stabilite acţiunile şi măsurile ce trebuie luate, pentru că aici sunt acţiuni puse la cale atât din Est, cât şi din Vest, care s-au unit pentru a distruge socialismul, că vor un „socialism uman capitalist”. Ce părere aveţi voi?
Tov. Manea Mănescu: Suntem de acord cu dumneavoastră şi cu toate măsurile luate.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă are cineva altă părere, vă rog să spuneţi.
Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie luate măsuri radicale, pentru că aici nu se poate merge cu îngăduinţă, pentru că asta ar însemna să capitulăm.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Vom lupta până la ultimul şi trebuie să supunem aprobării partidului, pentru că independenţa şi suveranitatea se cucereşte şi se apără cu luptă! Pentru că dacă în 1968 nu am acţionat şi nu adunam aici poporul, nu înarmam Gărzile Patriotice, ar venit şi peste noi, cum au făcut în Cehoslovacia, pentru că atât sovieticii, cât şi bulgarii erau la graniţă. Nu am dezarmat poporul. Am pus şi am votat în Marea Adunare Naţională, ca totul să se apere cu arma în mână. De ce nu apăraţi legile, socialismul? Că legile socialismului sunt legile ţării.
Tov. Elena Ceauşescu: Acestea sunt legi care nu se discută.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Că acum voi aţi discutat cum să faceţi şi aţi trimis cu mâna goală, pentru că asta înseamnă ce aţi discutat voi. Ce facem cu ministrul Apărării? Ce spui tu, Milea?
Tov. Vasile Milea: Dacă aţi ordonat aşa, aşa transmitem imediat. După aceea sunt la dispoziţia dumneavoastră.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce n-au ieşit unităţile cu arme, pentru că cu puşca în mână, fără armament, nu se poate apăra şi nici bate.
Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie să spună ce este în concepţia lor, care este poziţia lor.
Tov. Vasile Milea: Vă raportez, altă poziţie nu am nici eu şi nici ceilalţi tovarăşi.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Tu să vorbeşti în numele tău!
Tov. Vasile Milea: Repet, tovarăşe secretar general, altă poziţie şi altă concepţie nu am.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce nu aţi luat măsuri?
Tov. Vasile Milea: Sunt vinovat. Am gândit că nu va lua amploare.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Tu trebuia să te temi de amploare. Ştiaţi care este situaţia la Timişoara; în loc să luaţi măsuri, aţi trimis neînarmată armata. Trebuia să luaţi măsuri imediat şi să fi lichidat de ieri, dar n-aţi făcut acest lucru şi aţi ajuns până aseară.
Tov. Tudor Postelnicu:
Mult stimate tovarăşe secretar general,
Mult stimată tovarăşe Elena Ceauşescu,
Raportez în faţa Comitetului Politic Executiv, în faţa dumneavoastră, că sunt întru totul de acord cu măsurile luate împotriva mea.
Vreau să vă mărturisesc în modul cel mai sincer, ca activist al partidului, trimis să-mi desfăşor activitatea în acest sector de activitate, că nu vreau să mă disculp cu nimic. Port întreaga răspundere şi, repet, nu vreau să mă disculp că nu puteam să facem şi mai mult.
Vă raportez că sunt ostaş cinstit şi devotat al partidului, dar vă mărturisesc, eu nu am cunoscut că unităţile trebuie să iasă cu armament, cu cartuşe de război. Indiferent ce măsuri se vor lua asupra mea, aceasta este situaţia. Nu o dată am auzit discutându-se, s-a discutat în consiliul de conducere, cu cadrele de câteva ori, am asistat la asemenea discuţii şi nu am reţinut că trebuie ca unităţile să fie scoase cu armament.
Eu vreau să vă spun că am acţionat cu fermitate, pe baza orientărilor şi indicaţiilor date de dumneavoastră în noaptea care a trecut. Am făcut tot ce a fost cu putinţă…
Tov. Elena Ceauşescu: N-ai făcut nimic.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Din momentul când te duci cu bâta la aşa ceva, înseamnă că n-ai făcut nimic.
Tov. Elena Ceauşescu: Dacă nu v-a fost clar, de ce nu aţi întrebat? Trebuia să întrebaţi dacă ies trupele înarmate sau neînarmate.
Tov. Tudor Postelnicu: Vă raportez că nici într-un act normativ nu am găsit acest lucru şi nu mi s-a comunicat că trebuie să iasă cu cartuşe de război.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nici grănicerii nu sunt înarmaţi, că sunt pe graniţă?!
Tov. Vasile Milea: Cei care sunt la paza frontierei au cartuşe de război.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Postelnicu şi Vlad n-au cunoscut acest lucru?
Tov. Tudor Postelnicu: V-am raportat şi vă raportez că în dotarea unităţilor noastre sunt cartuşe de război.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Atunci, de ce n-au ieşit cu ele?
Tov. Iulian Vlad: Gândurile noastre au fost că este o acţiune de mică amploare şi că putem să rezolvăm fără cartuşe.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce n-aţi întrebat?
Tov. Iulian Vlad: Este o greşeală fundamentală a noastră.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Am spus să trageţi de avertisment, dacă nu se retrag, trageţi în picioare. Nu m-am gândit că trageţi cu gloanţe de manevră. Este apă de ploaie. Cei care au intrat în sediul Comitetului Judeţean de Partid nu trebuiau să mai iasă de acolo, trebuiau să fie jos, la pământ!
Tov. Tudor Postelnicu: Au acţionat prost generalii şi forţele trimise acolo.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Voi le-aţi dat ordinul acesta.
Tov. Vasile Milea: Aşa este, noi suntem vinovaţi.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce să-i acuzăm pe ei, pentru că voi le-aţi dat ordinul acesta?! Aşa reiese acum, foarte clar. Să hotărască Comitetul Politic Executiv.
Tov. Tudor Postelnicu: Închei spre a vă spune că sunt de acord cu măsurile luate de dumneavoastră, cu măsurile luate de Comitetul Politic Executiv. Eu, ca activist al partidului, ca fost activist al partidului, vă mulţumesc pentru sprijinul primit în toată această perioadă şi vă asigur că voi fi în continuare un ostaş credincios al partidului, indiferent că voi rămâne cu calitatea sau fără calitatea de membru de partid. Rămân în continuare un om, un muncitor cinstit al partidului şi patriei, indiferent că voi rămâne în funcţia pe care o am, sau nu.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Ce părere aveţi, tovarăşi? Trebuie să hotărâm ce facem.
Tov. Gheorghe Rădulescu: Părerea mea acum, în legătură cu ministrul Apărării Naţionale şi cu ministrul de Interne, consider că nu este cazul, pentru că acum nu este momentul potrivit pentru acest lucru.
Tov. Tudor Postelnicu: Tovarăşe secretar general, dacă aveţi încredere în mine, vă asigur că nu voi precupeţi zi şi noapte şi îmi voi face datoria, aşa cum voi putea şi cum vor dovedi faptele mele.
Tov. Constantin Dăscălescu: V-aş ruga, tovarăşe secretar general, să analizaţi cu multă grijă. Acum s-au auzit indicaţiile şi ordinele date, dar să nu ne grăbim să luăm nişte măsuri care n-ar fi bine studiate. Vă rog să analizaţi cu discernământul dumneavoastră acest lucru. Eu sunt pentru măsuri ferme, dar este bine să gândim ceea ce facem.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Ce zici, Manea?
Tov. Manea Mănescu: Tovarăşe preşedinte, zic să rezolvăm situaţia care este acum şi după aceea să luăm măsuri.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Cu cine să rezolvăm?! Este o problemă care se putea rezolva de ieri-dimineaţă în două ore, dar nu s-a rezolvat. S-a imprimat acest spirit de a da înapoi, de a nu lupta, ci de a capitula. Asta este problema.
Tov. Gheorghe Oprea: Tovarăşe secretar general, cred că sarcinile sunt foarte clare. Cred că tovarăşii au înţeles bine ce au de făcut şi vă rog să le acordaţi încrederea noastră să se ocupe în continuare. Acum le este clar ce au de făcut. Cred că acum au înţeles, le este foarte clar. Cred încă o dată că putem să le acordăm încrederea să acţioneze aşa cum aţi ordonat dumneavoastră.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Ştiţi cum aţi procedat acum? Cum aţi trimite pe front unităţi să le nimicească duşmanul, dezarmate, să fie nimicite de duşman. Asta aţi făcut. Aţi pus unităţile militare într-o situaţie foarte proastă. Ce garanţie există că voi toţi nu veţi proceda la fel ca până acum?
Tov. Tudor Postelnicu: Vă asigur, tovarăşe secretar general, că nu se va mai repeta o asemenea situaţie. Vă rog să-mi acordaţi această încredere şi să lăsăm să vorbească faptele până când dumneavoastră, conducerea superioară de partid, Comitetul Politic Executiv vor aprecia.
Tov. Vasile Milea: Garanţia pentru mine este că n-am înţeles primejdia de la început, acum îmi este clar, când aţi spus că este „stare excepţională”.
Tov. Iulian Vlad: Vă asigur, tovarăşe secretar general, că, ascultând sarcinile pe care mi le-aţi dat, voi face în aşa fel încât să merit încrederea dumneavoastră.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Bine, să mai încercăm, tovarăşi?
Toţi tovarăşii sunt de acord.
––––––––––––––––-
Aici, după 18 pagini consecutive, apare fractura în stenograma originală: lipseşte pagina 19. Reconstituirea oficială arată astfel:
Tov. Nicolae Ceauşescu: Deci nu sunteţi de acord cu măsura propusă? Atunci (trântind hârtiile din faţa sa şi ridicându-se de pe scaun), alegeţi-vă alt secretar general!
Se îndreaptă spre uşă, moment în care Silviu Curticeanu îl urmează, ajungându-l.
Tov. Silviu Curticeanu: Nu aşa, tovarăşe secretar general! Eu niciodată n-am să vă părăsesc, voi rămâne totdeauna lângă dumneavoastră.
În acest moment se ridică de pe scaun Constantin Dăscălescu.
Tov. Constantin Dăscălescu: Nu se poate, tovarăşe secretar general, noi nu asta am vrut! Nu se poate!
Se ridică de pe scaun aproape întreg Comitetul Politic Executiv, creându-se un moment de derută. Ana Mureşan plânge. Elena Ceauşescu se duce spre el, convingându-l să revină pe scaunul său.
Tov. Dumitru Popescu: Eu nu înţeleg această reacţie, întrucât aici s-a exprimat o simplă părere.
Tov. Emil Bobu: Vă rugăm să nu vă supăraţi, tovarăşe secretar general!
Tov. Gheorghe Rădulescu: Eu nu am făcut propunerea aceasta ca să ajungem la o asemenea situaţie. A fost o simplă părere.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Bine, atunci eu voi pleca mâine în Iran şi vom relua această problemă după ce se vor termina evenimentele de la Timişoara.
Acum, pe cine să lăsăm să se ocupe de aceste probleme. Se vor ocupa tovarăşa Ceauşescu împreună cu Manea Mănescu. Ei vor fi cei care vor organiza şedinţele atunci când va fi cazul şi vor convoca Biroul Permanent al Comitetului Politic Executiv. Niciunul din membrii Biroului Permanent, în perioada cât lipsesc eu din ţară, nu vor părăsi Bucureştiul. Ceilalţi membri ai Comitetului Politic Executiv, dacă au probleme, pot pleca, dar membrii Biroului Permanent, nu. Iar problema pe care am discutat-o înainte o vom relua la întoarcerea mea în ţară. Paul Niculescu, şi pentru tine este valabil acest lucru!
Deci, eu mâine voi pleca şi sper că în ţară lucrurile se vor desfăşura în cele mai bune condiţiuni.
Tov. Tudor Postelnicu: Tovarăşe secretar general, aşa cum am mai spus şi mai înainte, eu voi rămâne activist devotat partidului şi voi duce la îndeplinire sarcinile pe care mi le-aţi dat. Îmi pare foarte rău că v-am provocat această supărare.
––––––––––––––––-
Reluăm cursul consemnărilor din stenogramă pentru ultimele două pagini: 20-21.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De acord?
Toţi tovarăşii sunt de acord.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Am dat, de altfel, indicaţia să se întrerupă orice activitate de turism. Nu trebuie să mai vină niciun turist din străinătate, pentru că toţi s-au transformat în agenţi de spionaj. De asemenea, să se întrerupă micul trafic de frontieră imediat. Am dat ordin la Ministerul de Interne, dar trebuie chemaţi şi cei de la turism imediat, iar locurile neocupate să fie date la cetăţeni români.
Nici din ţările socialiste să nu mai vină, în afară de Coreea, de China şi din Cuba. Pentru că toate ţările socialiste vecine nu prezintă încredere. Cei din ţările socialiste vecine sunt trimişi ca agenţi. Întrerupem orice activitate de turism.
La toate judeţele se va declara stare de alarmă. Unităţile militare, ale Ministerului de Interne, ale Securităţii sunt în stare de alarmă.
Să dăm la teleconferinţă indicaţia ca să se ia toate măsurile faţă de orice încercare, pentru că trebuie să apărăm independenţa patriei şi a socialismului împotriva oricăruia, indiferent cine este.
Acestea sunt problemele care se pun acum. Am impresia că nu s-au înţeles la Congres lucrurile care trebuie. Hotărârile nu au fost de paradă. Toţi trebuie să ştie că suntem în stare de război. Tot ce s-a întâmplat şi se întâmplă în Germania, Cehoslovacia şi Bulgaria acum, şi în trecut în Polonia şi Ungaria, sunt lucruri organizate de Uniunea Sovietică, cu sprijinul american şi al Occidentului.
Trebuie să fie foarte clar acest lucru, iar ceea ce s-a întâmplat în ultimile trei ţări – R.D. Germană, Cehoslovacia, Bulgaria – au fost lovituri de stat organizate şi cu sprijinul plevei societăţii. Pleava societăţii cu sprijin străin. În acest fel trebuie înţelese lucrurile. Nu se pot judeca altfel.
Este clar, tovarăşi? Sunteţi de acord?
Toţi tovarăşii sunt de acord.
Tov. Elena Ceauşescu: În felul acesta vom acţiona.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Voi aveţi altă părere? Niculescu, tu eşti de acord?
Tov. Paul Niculescu: De acord, tovarăşe secretar general.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Vreau să fie clar. Vom trece de această situaţie. Am avut şi situaţia din 1968, dar acum este mai rău decât în 1968, pentru că se face demagogie, se înşală poporul cu lozinci anticomuniste, pentru că se urmăreşte de fapt lichidarea socialismului. Aceasta este realitatea. Uite, aşa să facem, dacă sunteţi de acord.
Toţi tovarăşii se angajează că aşa vor acţiona.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Cu aceasta, ridicăm şedinţa.
Precizări
1. CPEx = Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central (CC) al Partidului Comunist Român (PCR)
2. În şedinţa CPEx, Ceauşescu se exprimă deseori agramat. Pentru a nu altera textul, în stenograma şedinţei am păstrat frazele în varianta lor orginală, cu dezacorduri, cacofonii şi alte „accidente” gramaticale.
– Va urma –
Dacă doriți cărțile lui Grigore Cartianu despre evenimentele din decembrie 1989, le puteți comanda pe E-Mag:
- „Sfârșitul Ceaușeștilor” – https://www.emag.ro/sfarsitul-ceausestilor-grigore-cartianu-adv973-539-244-1/pd/EG9450BBM/
- „Crimele Revoluției” – https://www.emag.ro/crimele-revolutiei-grigore-cartianu-biblioteca-adevarul-544-de-pagini-cr-03/pd/DFNNQ8BBM/
- „Teroriștii printre noi” – https://www.emag.ro/teroristii-printre-noi-grigore-cartianu-528-de-pagini-cr-04/pd/DVP6R8BBM/
- „Cartea Revoluției” – https://www.emag.ro/cartea-revolutiei-biblioteca-adevarul-grigore-cartianu-1008-pagini-cr-01/pd/DGVZV6BBM/
Pentru toate cele 10 cărți ale lui Grigore Cartianu și DVD-ul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”, scrieți-ne pe e-mail la adresa: redactia@ziaristii.com și le veți primi prin poștă sau curier.
La PSD tot CPEx se numeste. Urmasii lor, vesnicia lor printre noi…Sovieticii tot printre noi si din ce in ce mai multi, acum actioneaza pe fata. Bravo Dle Iohannis!