Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, prins oarecum la înghesuială de jurnaliști pe holurile Parlamentului României, a declarat cu jumătate de gură că s-a vaccinat împotrva Covid-19.
O declarație care a provocat multe contorsiuni morale jenante. Mulți dintre susținătorii de până ieri ai poziției de neutralitate a Patriarhului față de campania de vaccinare (prost și ineficient implementată de stat!) s-au transformat în contestatari care-l înjură pe la colțuri și prin pustiul rețelelor de socializare.
Anti-clericalii consumatori de anchete Recorder (vezi succesul imens al „Marelui Alb”) încep timid, dar tot mai vizibil, să-l laude pe Patriarh pentru „curajul civic”, „atitudinea morală”, „gestul de normalitate” etc., dovedite prin acceptarea vaccinării anti-Covid-19 și mesajul transmis credincioșilor de a urma sfatul medicilor (și, implicit, de a se vaccina).
Singurii care au rămas consecvenți în atitudinea față de Patriarhul Daniel sunt conspiraționiștii (mulți dintre ei, partizani fanatici ai Arhiepiscopului Teodosie al Tomisului). Aceștia îl acuză în continuare pe Patriarh că este „omul Sistemului”, „trădător al credinței” pentru că nu s-a pronunțat explicit împotriva vaccinării anti-Covid-19. Singura diferență ar fi că intensitatea protestelor și jignirilor la adresa Patriarhului va crește.
Declarația Patriarhului – o dovadă de ipocrizie sau rezultatul unui șantaj?
Declarația făcută de Patriarh, prin care anunță că s-a vaccinat, nu trebuie aplaudată. Dimpotrivă, pentru credincioșii BOR – indiferent de poziția lor față de vaccinare – este un moment trist, iar pentru propagandiștii pro-vaccinare trebuie să fie un mare semn de întrebare.
Principala suspiciune generată de această declarație este aceea că Patriarhul Daniel (și, împreună cu el, majoritatea membrilor Sinodului BOR, cu excepția anti-vaccinistului Teodosie de la Tomis) a avut o atitudine ipocrită. „Cheia” de verificare a acestei suspiciuni este data la care Patriarhul s-a vaccinat.
Dacă s-a vaccinat de curând (cu cel mult două-trei zile în urmă), s-ar putea găsi scuza că oficialii Bisericii nu au avut timp să anunțe public acest eveniment și că Patriarhul, prin declarația făcută, a devansat demersul oficial pe care îl pregăteau comunicatorii BOR.
Dacă Patriarhul s-a vaccinat în urmă cu mai mult timp și a anunțat abia acum (într-un context care, atenție!, nu-i impunea să facă declarația), apare concluzia că Patriarhul a omis (a refuzat?) să-și informeze preoții și credincioșii Bisericii pe care o conduce despre asumarea vaccinării. O atitudine în totală contradicție cu obligațiile morale pe care le are ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române.
Dincolo de suspiciunea că Patriarhul Daniel a fost ipocrit, poate fi aflată o suspiciune cu mult mai gravă. Declarația Patriarhului vine la nu mult timp după dezvăluirile făcute de jurnaliștii de la Recorder despre afacerile dubioase care stau la temelia viitoarei Catedrale a Mântuirii Neamului.
Dacă privim cu atenție la detalii, vom observa că tonul declarațiilor oficialilor Patriarhiei despre chestiunea vaccinării anti-Covid-19 s-a „îndulcit” treptat, mesajele ieșind din neutralitatea strictă asumată de BOR față de măsurile sanitare implementate de autoritățile statului pe perioada pandemiei. „Maurul” care și-a făcut datoria de a modifica subtil și eficient mesajul BOR despre vaccinarea anti-Covid-19 a fost Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei.
Bănescu s-a pronunțat mereu în favoarea vaccinării, însă a făcut-o într-un mod abil (probabil sub ascultarea Patriarhului Daniel, a cărei vestită abilitate diplomatică se face simțită în pozițiile publice ale lui Bănescu). De multe ori, Bănescu a insistat că unele declarații le face în nume personal. O atitudine ipocrită, trebuie spus, pentru că, atunci când faci declarații pe chestiuni foarte sensibile pentru viața Bisericii, calitatea oficială de purtător de cuvânt al Patriarhiei nu poate fi anulată, chiar dacă tu zici că vorbești în nume propriu!
Bănescu a fost „varianta de rezervă”. Declarațiile lui pro-vaccinare NU au amintit vreodată despre Patriarhul Daniel sau despre Sinodul BOR. Din conținutul lor nu s-a putut trage limpede concluzia că ierarhia Bisericii Ortodoxe Române susține, oficial și asumat, campania de vaccinare anti-Covid-19. Dacă lucrurile ar fi luat-o razna și vaccinarea ar fi produs dezastrele „proorocite” de adepții teoriilor conspiraționiste – printre care se numără Arhiepiscopul Teodosie al Tomisului, zeci de preoți și de călugări ortodocși –, atunci Patriarhia s-ar fi spălat pe mâni de Bănescu.
Apariția anchetei Recorder despre „Marele Alb” a complicat situația Patriarhului Daniel. Riscul declanșării unei anchete DNA (de acum, odată cu formarea aberantei alianțe PSD-PNL, tot mai puțin probabilă!), în legătură cu afacerile din jurul construirii Catedralei Mântuirii Neamului, a afectat serios poziția de putere a Patriarhului Daniel, atât în Sinodul BOR, cât și în relația cu politicienii.
Patriarhul a fost obligat să aleagă o miză. Să mizeze pe sprijinul credincioșilor, preoților și colegilor de Sinod ar fi fost periculos. Patriarhul Daniel nu este iubit de popor și de preoți, chiar dacă există grupuri de admiratori (sinceri sau interesați!) în rândul unor teologi și preoți. Relațiile dintre ierarhii din Sinod, precum și relația acestora cu Patriarhul, au un conținut feudal. Patriarhul are pârghii să-i țină în frâu pe frații sinodali, însă și aceștia au propria putere, conferită de „feudele” (eparhiile) pe care le conduc și de propriile relații mai mult sau mai puțin oculte cu politicieni, Servicii, oameni de afaceri și alte centre de putere din societatea românească.
Prin urmare, Patriarhul a ales să mizeze pe singura variantă rămasă: relația cu mediul politic, o relație verificată și mult mai ușor de controlat. Gestul de a anunța vaccinarea (aparent sub presiunea întrebărilor jurnaliștilor, dar nu-l putem suspecta pe Patriarh de nervozități generatoare de gafe!) reprezintă o importantă concesie făcută puterii politice, incapabilă să implementeze, singură și eficient, campania de vaccinare anti-Covid-19.
Declarația Patriarhului – căderea în ideologie a Bisericii Ortodoxe Române
Oricât ne-am dori să vedem Biserica implicată în susținerea vaccinării anti-Covid-19, trebuie să acceptăm că NU acesta este rolul ei. Atitudinea corectă a reprezentanților Bisericii ar fi una de neutralitate favorabilă demersului medical, cu mărturisirea echilibrată a importanței liberului arbitru și a respectului pentru viață.
Biserica nu este instituție de știință medicală pentru a recomanda un vaccin sau un tratament medical. Totodată, Biserica nu are capacitățile științifice necesare pentru a spune despre un vaccin că ar fi nociv pentru sănătatea oamenilor. Rezultă că, din perspectivă științifică, Biserica este obligată la neutralitate (chiar dacă binevoitoare!) față de campania de vaccinare anti-Covid-19 inițiată de autoritățile statului.
De asemenea, teologic vorbind, Biserica este chemată la prudență când trebuie să interpreteze duhovnicește starea de criză sanitară în care se află națiunea. Să spui despre vaccin că este „arma Satanei” este la fel de grav și de inept ca a spune despre vaccin că este „mântuitor” și „binecuvântat de Dumnezeu”. Apelul la rugăciune (oricât de anacronic i-ar părea omului modern îndemnul de a dialoga cu Dumnezeu) și la meditație asupra importanței vieții omului pe acest pământ (însă ca oportunitate pentru mântuire, nu ca scop în sine!) reprezintă conținutul firesc al oricărui demers pe care trebuie să-l facă Biserica în raport cu provocările specifice perioadei de pandemie.
Unii își doresc o Biserică militantă, după chipul societății civile, amestecată până la pierderea propriei identități cu toate ale lumii. Alții își doresc o Biserică „a celor aleși”, enclavizată, izolată de zbaterile societății și cu un discurs mereu apocaliptic. Aceste așteptări sunt greșite.
Biserica este din această lume și, deopotrivă, din lumea lui Dumnezeu. Biserica poate să atenueze durerile acestei lumi, dar nu le poate vindeca definitiv, cel puțin nu aici, în această lume defectă. Biserica propune omului veșnicia îndumnezeirii, după Parusie și Înviere. Biserica nu propune o lume perfectă aici, în lumea de acum. Altfel spus, mesajul Bisericii este unul duhovnicesc și cu adresare directă, personală, către fiecare persoană umană. Mesajul Bisericii nu este unul ideologic pentru că ideologia își propune guvernarea acestei lumi. Biserica propune omului reîntoarcerea sub „guvernarea” lui Hristos.
Prin urmare, declarația prin care Patriarhul Daniel anunță că s-a vaccinat are un conținut ideologic, chiar dacă, în context, ar ajuta la creșterea numărului de români care acceptă să se vaccineze anti-Covid-19.
Faptul că declarația reprezintă o probă a ipocriziei ori o cedare la un posibil șantaj politic nu mai are importanță.
Căderea în ideologie a Patriarhului Daniel – și, împreună cu el, a Bisericii Ortodoxe Române – poate că-i ajută pe incompetenții care coordonează măsurile sanitare anti-Covid-19, dar cu siguranță nu ajută defel la asumarea, de către români, a unui Creștinism deopotrivă pragmatic și mântuitor.
Patriarhul Daniel salvează finalizarea construirii Catedralei Mântuirii Neamului, însă, din păcate, eșuează în a aduce pace și rugăciune în mijlocul credincioșilor Bisericii al cărui Întâistătător este.
