Un nou șoc în muzica populară românească: Petrică Mîţu Stoian, renumit rapsod al Olteniei, a murit sâmbătă seară, la Spitalul Județean de Urgenţă din Reşiţa (județul Caraș-Severin). Avea 61 de ani și a căzut victimă complicațiilor generate de infectarea cu Covid-19.
Petrică Mîţu Stoian a murit. Artistul fusese internat în stare de gravă la secţia de Terapie Intensivă a Spitalului Județean de Urgență din Reşiţa.
„A venit la clinică să facă terapie hiperbară post-Covid. A dezvoltat o bronhopneuomonie care a fost mult mai amplă. A decedat în urma unui şoc septic. A fost resusictat, dar organismul tău nu a mai rezistat”, a declarat dr. Cosmin Librimir, directorul medical al Spitalului din Reşiţa, la România TV.
Petrică Mîțu Stoian a fost internat la Spitalul de Urgenţă din Reşiţa deoarece ar avea probleme la inimă, după ce s-a infectat cu Covid-19. Interpretului de muzică populară era intubat la Secţia de Terapie Intensivă. Medicii spun că starea lui era gravă.
Cadrele medicale au încercat să-l transfere pe Petrică Mîțu Stoian la Craiova, însă nu erau locuri disponibile la unitatea medicală din capitala Olteniei. Din acest motiv, artistul a rămas internat la Reşiţa, notează Observatornews.
Petrică Mîțu Stoian se pensionase (anticipat) de curând. El le-a spus apropiaților că vrea să cânte mai rar, ca să se mai ocupe și de el, să se odihnească și să colinde lumea. N-a mai apucat.
VIDEO: Vocea unică a lui Petrică Mîțu Stoian
A fost descoperit de Mărioara Murărescu
Petrică Mîțu Stoian s-a născut la 18 septembrie 1960, la Izverna – Plaiul Cloșanilor, în județul Mehedinți.
A debutat pe scena națională în emisiunea „Tezaur Folcloric” de la TvR 1, fiind descoperit de regretata Marioara Murărescu. A participat la numeroase festivaluri de folclor și a luat numeroase premii.
Din anul 1995 era angajat al Ansamblului Artistic Profesionist „Doina Gorjului” din Târgu-Jiu.
Amintire din armată. În arest, la farul din Mangalia
În 2017, Petrică Mîțu Stoian a povestit un episod mai dur din tinerețea sa, din perioada stagiului militar.
„Mi-au dat permisie 10 zile și eu am plecat la țară. Era un singur autobuz care pleca dimineața. Am pierdut autobuzul. La întoarcerea în unitate, am întârziat din permisie 7 ore. Pe atunci, dacă întârziai 4 ore, trebuia să anunți, dar nu aveam de unde. În cele din urmă am anunțat, dar persoana căreia i-am spus a uitat să spună mai departe, nu știu ce s-a mai întâmplat, ideea este că am întârziat. Era caz de batalion disciplinar. Mi-au luat centura, bocancii, tot, m-au dus la farul din Mangalia. Acolo era sediul arestului. Nu aveam fereastră, nimic, aveam doar un lemn, ceva ca o masă, care se rabata. Dormeam pe un fel de țambal și cu ranița sub cap. Venea câte un ofițer și îți mânca zilele. Ne scotea pe limba de foc, așa se numea, era un fel de jumătate de stradă, care avea pietriș ca pe calea ferată și ne punea în pas de defilare, culcat”.
