Primul Muzeu al Colectivizării, deschis la Tămăşeni-Neamţ, în fostul sediu al Miliției. Clădirile au aparținut bunicilor deputatului Iulian Bulai

S-a deschis Muzeul Colectivizării, primul de acest fel din România. Iniţiativa îi aparţine lui Iulian Bulai, deputat şi vicepreşedinte al USR, ai cărui bunici au avut de suferit din cauza odiosului proces de colectivizare comunistă a pământului, ce a distrus satul românesc, între anii 1949-1962.

Miercuri, 4 noiembrie 2020, în comuna Tămăşeni, din judeţul Neamţ, s-a inaugurat cel dintâi spaţiu muzeal ce evocă exclusiv drama ţăranului român, victimă a colectivizării agricole comuniste, realizată în România, după model sovietic.

Inițiativa aparține deputatului Iulian Bulai, care a creat muzeul în comuna sa natală, în casele bunicilor și străbunicilor săi, victime ale colectivizării. În timpul regimului regimului comunist, spaţiul actualului muzeu a fost abuziv transformat în sediu al Miliţiei şi magazin sătesc.

Prezent la deschiderea Muzeului Colectivizării de la Tămăşeni, Iulian Bulai a spus:

„Mi-am pus întrebarea de ce este o diferență așa de mare între ruralul și urbanul din România, dar şi între ruralul din România și ruralul din afară? (…) Toate acestea își au răspunsul, în opinia mea, în acest proces brutal de intervenție în ordinea firească a lucrurilor din lumea satului românesc, care a fost colectivizarea. Pentru a ne înțelege mai bine, pentru a ne vindeca aceste răni și pentru a ne confrunta cu ele, cred că trebuie să le discutăm, să le dezbatem, să le vizualizăm. Așa că am hotărât să fac un muzeu, pentru a ne înțelege mai bine ca popor.”

Între anii 1949 – 1962, ţăranilor români li s-au confiscat uneltele agricole, animalele şi pământurile, fiind obligaţi să se înscrie în gospodăriile agricole colective. În anul 1951, în închisorile din România, dar şi la Canalul Dunăre – Marea Neagră erau deţinuţi 80.000 de ţărani, ce s-au opus colectivizării forţate. În total, 800.000 de agricultori au fost aruncaţi în puşcăriile comuniste pentru că nu au vrut să renunţe la statutul de proprietari ai pământului.

Abuzul comunist a întâmpinat rezistenţă înverşunată din partea ţărănimii, care a organizat răscoale, înăbușite în sânge. Una dintre cele mai cunoscute revolte ţărăneşti este cea de la Vadu Roşca, la 4 decembrie 1957, reprimată sângeros de tânărul general Nicolae Ceauşescu, viitorul preşedinte al României.

Construită în anul 1906, istoria casei din Tămăşeni de Neamţ, ce găzduieşte acum Muzeul Colectivizării, este expresia dramei satului românesc, lovit de moarte, prin acţiunea comunistă de colectivizare. Pierzând pământul, ţăranul român a încetat să mai fie el însuşi, producându-se o mutaţie ireversibilă în fibra celei mai importante şi numeroase categorii sociale româneşti: ţărănimea. Universul satului a fost spulberat de ideologia bolşevică, adusă din URSS, cu tancurile Armatei Roşii.

Muzeul Colectivizării conţine obiecte de uz casnic şi gospodăresc, specifice satului anilor 1950, pe care vizitatorii pot să le atingă, transportându-se în spaţiu şi timp.

„Am găsit aici lucrări foarte interesante, o casă anodină, generică pentru satul românesc. Am pornit de la povestea personală a bunicilor lui Iulian, proiectată pe o istorie mai largă, cu evenimente care se întâmplau în toată țara, corelată cu întâmplări mai mari, deopotrivă cu personaje politice, dar și cu lucrurile mici care s-au întâmplat aici, în ogradă, și cu obiectele pe care le-am găsit. Brusc, lucruri absolut comune, obiecte din gospodărie, pentru că sunt introduse într-un context și într-o poveste, capătă o semnificație mai mare în cadrul întregii narațiuni despre colectivizare„, a spus Constantin Goagea, arhitect și curatorul muzeului.

Pe lângă vizitatorii care vor să afle mai multe despre ce a însemnat procesul comunist de colectivizare din România, Muzeul Colectivizării de la Tămăşeni îşi propune să găzduiască proiecte ample de informare a publicului, prin organizarea de tabere şi şcoli de vară în incinta muzeală. Scopul este de a aduce în conştiinţa publică drama satului românesc în perioada comunistă şi a celor care au plătit cu sânge iubirea de pâmânt şi libertate.

La crearea Muzeului Colectivizării au contribuit şi reprezentanțele din România ale Fundațiilor germane Hanns Seidel, Friedrich Naumann și Konrad Adenauer, precum și Goethe-Institut, București.

Iulian Bulai, promotorul înfiinţări Muzeului Colectivizării din România, a realizat ceea ce, timp de trei decenii, statul român nu a fost în stare să facă: un muzeu al crimei comunismului asupra satului românesc. În premieră, datorită unui demers privat, există un spaţiu ce evocă adevărul istoric despre ce a însemnat ştergerea ţăranului român din istorie, strivit de ideologia bolşevică, instaurată prin forţă şi minciună.

Deputatul Iulian Bulai este politicianul care a apărat de multe ori memoria luptătorilor anticomunişti, deplângând lipsa unui proces de tip Nürnberg, care să fi judecat şi condamnat criminalii şi torţionarii regimului comunist din România.