Jurnalul final al Cristinei Țopescu. Activitatea pe Facebook s-a oprit brusc în seara de 26 decembrie

Un indiciu despre sfârșitul Cristinei Țopescu, mai exact despre perioada în care a murit, ni-l oferă activitatea ei pe Facebook. Ultima postare a fost în seara zilei de joi, 26 decembrie, la ora 21.59. A doua zi de Crăciun. Au urmat 17 zile de tăcere absolută, până când a fost găsită moartă în propria casă, duminică, 12 ianuarie.

Destinul a făcut ca ultima postare a Cristinei Țopescu să fie una admirativă la adresa Papei Francisc, care-i îndemna pe pământeni să fie blânzi cu animalele.

Întreruperea bruscă a postărilor pe Facebook ne indică faptul că sfârșitul Cristinei Țopescu a venit în noaptea de 26 spre 27 decembrie 2019, probabil în somn. Mai ales că a fost găsită în pijamale de noapte, întinsă în pat.

Un amănunt esențial: Cristina era foarte activă pe Facebook. De exemplu, în ultimele 6 zile active (21-26 decembrie) a făcut 12 postări. Așadar, o medie de două postări pe zi.

Din 27 decembrie – nimic. A venit sfârșitul.

O confirmare vine de la medicul oftalmolog Monica Pop, prietenă apropiată a Cristinei. Doctorița Pop spune că a sunat-o pe 27 decembrie ca s-o invite la un concert, însă Cristina nu a răspuns.

Tăcere totală de Anul Nou. Absență prelungită de la minister

Trei momente ulterioare întăresc ideea că sfârșitul Cristinei Țopescu a venit în ultima săptămână a anului 2019. Altfel spus, între Crăciun și Anul Nou.

Cele trei momente:

1. Cristina nu a mers la serviciu, la Ministerul Sănătății, nici pe 27 decembrie (vineri), nici pe 30 decembrie (luni), deși erau zile lucrătoare. Cristina nu anunțase că va lipsi și nici nu obișnuia să absenteze.
2.  Pe 31 decembrie sau 1 ianuarie, Cristina nu a trimis nimănui urări de „La mulți ani!” – nici prin SMS, nici prin WhatsApp, nici prin e-mail sau prin mesageria de la Facebook. Niciodată nu s-a mai întâmplat așa ceva.
3. Începând din 6 ianuarie, Cristina trebuia să-și reia munca la Ministerul Sănătății, unde era consilierul pe comunicare al ministrului Victor Costache. N-a venit în nicio zi a săptămânii 6-10 ianuarie, nici nu a comunicat de ce lipsește, nici nu a răspuns la telefon.

Jurnalul public al Cristinei Țopescu

Ultimele 12 postări pe Facebook, în 6 zile (21-26 decembrie)

• 21 dec., ora 13.53. Cristina se întreabă amar: „Ole, ole, ole, Ceaușescu nu mai e?”.
• 21 dec., ora 16.37. „Azi toată ziua am făcut treabă prin casă. Televizorul a stat pe Digi, pe post de radio…”
• 21 dec., ora 22.02. „O, Doamne… citiți! Ca să înțelegeți ce s-a întâmplat în decembrie 1989, citiți!”. Și citim un text cutremurător despre 21 decembrie 1989, semnat de Gabriela Dimofte și distribuit de Cristina cu un nod în gât.
• 22 dec., ora 0.02. „Uitați-vă acum pe TVR 1, «Decembrie roșu», un alt film despre manipularea și crimele odioase de la Revoluție!”
• 22 dec., ora 10.13. Cristina, indignată, distribuie de pe tabu.ro un articol cu titlul: „Omul de afaceri Dan Haidău a împușcat un câine aflat lângă stăpân, în pădurea de agrement Moșnița”. „Nu există consolare când pierzi un suflet drag. Dreptate, însă, trebuie să existe și nu trebuie să renunțăm la ea!!!”, se încurajează, totuși, Cristina.
• 22 dec., ora 11.14. „21 decembrie 1989. Tocmai ce ieșisem din închisoare de două zile, nici nu mă dezmeticisem bine, nu-mi venea, încă, să cred că sunt liberă…”. Cristina povestește momentele dramatice prin care a trecut în urmă cu 30 de ani.
• 22 dec., ora 19.03. Live pe Facebook. Promo: „Suntem în Piața Revoluției, vom citi numele eroilor noștri căzuți în decembrie ’89”.
• 22 dec., ora 23.36. „Ce titlu frumos au dat colegii mei de la Ziaristii.com mărturisirii mele despre cum am trăit Revoluția, cu tot cu lunile de închisoare din care am ieșit fix cu două zile înainte de 21 decembrie 1989… Vă mulțumesc, dragii mei colegi!”. Titlul invocat: „Revoluția duioasă, tristă și naivă a Cristinei Țopescu”.
• 23 dec., ora 10.55. „Amintire FB de acum un an pe vremea asta. Nu m-am schimbat, la fel simt”. Și Cristina redistribuie un filmuleț postat pe 22 decembrie 2018, cu secvențe duioase de iubire între om și diverse animale.
• 25 dec., ora 21.15. „Pentru seara de Crăciun vă recomand un film care începe acum pe TVR 2, un clasic de zile mari: «O viață minunată», în regia lui Frank Kapra, cu James Stewart în rolul principal – ce mare actor!… Nicio faptă bună nu rămâne nerăsplătită – vrea să ne convingă filmul. Cred că, totuși, până la urmă așa e. Crăciun binecuvântat, dragii mei!”
• 21 dec., ora 12.08. „MARY POPPINS – vai, ce film manipulator!” – Cristina e ironică, pune și emoticoane vesele. De fapt, aduce argumente în favoarea filmului. Apoi încheie: „Crăciun fericit, prieteni, fie că sunteți de dreapta sau de stânga! Dar știți că, dacă aveți bani mulți, nimic nu vă poate face mai fericiți decât să-i împarțiți cu cei care n-au avut norocul sau talentul vostru de a face atâția bani!”.
• 26 dec., 21.59. Poză cu Papa Francisc, link spre un articol de pe animalsaustralia.org, cu titlul: „Pope Francis to «every person on Earth»: Be kind to animals!” („Papa Francisc către «fiecare om de pe Pământ»: Fiți blânzi cu animalele!”). Comentariul Cristinei: „Încă un motiv să-l iubesc pe omul ăsta simplu, firesc, calin, vesel, minunat”.

A fost ultimul comentariu. Ultima postare. Ultimul gând. Cu Papa în ultimul ei gând.

„Emoția aia care se prelinge și în câte-o lacrimă, vindecătoare…”

Două din ultimele 12 postări sunt mai consistente și exprimă gânduri care merită redate în detaliu.

21 decembrie, ora 16.37

„Azi toată ziua am făcut treabă prin casă. Televizorul a stat pe Digi, pe post de radio. Cu mâinile la treabă, cu urechea la televizorul devenit radio. Multe emisiuni, știri despre Revoluție, comemorare, cum unii o pângăresc, cum alții se revoltă, gesturi excesive, poate inevitabile la atâta durere și atâtea răni care nu se pot închide vreodată. Făceam treabă cu un nod în gât, cu emoția aia care se prelinge și în câte-o lacrimă, vindecătoare, necesară, terapeutică, oare? Abia aștept ziua de mâine, când mă voi întâlni cu un om tare drag, Cătălin Teniţă, ca să mă alătur inițiativei lui și a altor oameni ca el. Ne vedem la ora 16 in Piața Victoriei și plecăm în marș spre Piața Universității, după care în fața Ministerului de Interne ne vom opri ca să citim numele celor peste o mie de martiri. O, Doamne, ce moment… Vă așteptăm, dragii mei, veniți alături de noi!”

22 decembrie, ora 23.36

„Ce titlu frumos au dat colegii mei de la Ziaristii.com mărturisirii mele despre cum am trăit Revoluția, cu tot cu lunile de închisoare, din care am ieșit fix cu două zile înainte de 21 decembrie 1989… Vă mulțumesc, dragii mei colegi!
Am citit azi, la comemorarea din Piața Revoluției, 80 de nume ale eroilor noștri, am fost onorată, alături de mulți oameni minunați care au fost acolo.
Toți cei 1.142 de martiri sunt îngerii noștri și vor fi îngerii acestui popor pentru totdeauna, ei ne-au redat LIBERTATEA!”

CITIȚI ȘI: