Tsunami împotriva Europei. Va lovi şi România?

„E un succes. Am reuşit să provocăm mari pierderi economice. Dacă nu avem independenţă, vom crea barbarie!”. Este mesajul organizaţiei radicale „Tsunami Democratic”, după blocarea autostrăzii ce leagă Spania de Franţa, care aruncă în aer stabilitatea regiunii şi riscă să contamineze cu haos tot continentul.

Chiar în noaptea alegerilor din Spania de duminica trecută, organizaţiile radicale separatiste din Catalunya (nord-estul ţării) au declanşat operaţiunea de blocare a autostrăzii ce leagă Barcelona de Franţa, via Girona.

Planul de blocare a Spaniei şi a economiei a demarat imediat după condamnarea recentă la ani grei de închisoare a liderilor separatişti catalani care au organizat referendumul ilegal de independenţă (din 1 octombrie 2017).

Una dintre organizaţiile separatiste pe care autorităţile spaniole le investighează inclusiv pentru legături cu grupuri teroriste se numeşte „Tsunami Democratic”.

Un termen confiscat de duşmanii democraţiei

„Democratic” este termenul folosit de această grupare radicală în ideea că este „democratic” dreptul catalanilor să aibă ţara lor, ruptă de Spania, ceea ce Constituţia Spaniei – votată în proporţie de 90,5% de catalani, la referendumul din 6 decembrie 1978 – interzice.

Însă din câte se pare, capii „Tsunami”-ului catalan folosesc termenul „democratic”aşa cum îl foloseau dictaturile cele mai feroce, inclusiv cea din România. Totul era „democratic” în vremea lui Ceauşescu. Regimurile antidemocratice au folosit mereu termenul „democraţie” pentru a ridiculiza democraţia reală. Ba chiar a existat o ţară comunistă care şi-a trecut în numele ei eticheta specifică lumii libere: Republica „Democrată” Germană.

Prin urmare, devreme ce acţiunile radicalilor din Catalunya cheamă la violenţe şi la haos, practic la distrugerea democraţiei, cum se poate numi una dintre organizaţii „Tsunami democratic„?

Nu mai există logică, azi, nici la Madrid, nici în Barcelona, faimoasa şi grandioasa metropolă devenită în aceste zile capitala haosului care pune în pericol nu doar stabilitatea regiunii, ci chiar a întregii naţiuni spaniole şi, pe cale de consecinţă, pe cea a Europei.

Ajutor din interiorul UE pentru sabotorii statului de drept

Dar Europa însăşi îşi favorizează propriul sabotaj intern, tolerând atacul la democraţie din Spania şi protejându-i pe cei care au pus bombele la temelia celei de-a patra puteri economice de pe continent.

Bunăoară, fostul lider catalan Carles Puigdemont şi alţi lideri separatişti, care au organizat referendumul ilegal de independenţă din 1 octombrie 2017, se află liniştiţi în Belgia, deşi au fost condamnaţi definitiv în Spania pentru acţiunea lor de destabilizare a statului.

Puigdemont şi-a trădat chiar propriii parteneri întru cauza independenţei, care n-au fugit ca el din Spania, iar azi de află după gratii, unde îşi ispăşesc pedeapsa.

Alţi lideri separatişti, fugiţi ca şi Puigdemont imediat după referendumul declarat ilegal de justiţia spaniolă, şi-au găsit gazdă bună în Marea Britanie, care refuză să-i trimită în Spania pentru a-şi ispăşi condamnarea.

Evident, Belgia şi Marea Britanie invocă „drepturile” fugarilor, dar ce Europă unită e aceasta în care sabotorii unui stat sunt protejaţi de alt stat?

Puigmont primeşte ajutor şi de la avocatul general al UE!

Mai mult, marți, avocatul general al UE, polonezul Maciej Szupnar, a ajuns la concluzia că europarlamentarii dobândesc această demnitate cât și imunitatea pe care o implică, din momentul în care sunt aleși.

Szupnar răspundea astfel unei întrebări dacă Oriol Junqueras, alt lider catalan aflat în închisoare şi ales europarlamentar în 26 mai, dispune sau nu de imunitate şi în cazul sentinţei de 13 ani, dictată de justiţia spaniolă împotriva sa pentru implicare în referendumul ilegal din 2017 .

Dar Curtea Supremă de Justiţie din Madrid susține că imunitatea este supusă altor două condiții: dobândirea calității de membru deplin a Parlamentului European, prin respectarea prealabilă a Constituției, și preluarea personală a mandatului prin participarea la prima şedinţă a Parlamentului UE, imediat după alegeri.

Două lucruri pe care fugarul Puigdemont, ales şi el europarlamentar în lipsă, nu le-a făcut. În orice caz, Curtea Supremă așteaptă o decizie de la Curtea de Justiție a UE – care ar putea asculta opinia avocatului general al UE sau o poate ignora.

Pierderi imense pentru transportatorii auto

E clar că Puigdemont&co. au pus la cale şi cu ajutorul unor „parteneri” din UE toată această operaţiune care a creat monştri anti-europeni precum „Tsunami Democratic”.

În ultimele nopţi, forţele de ordine s-au luptat din greu cu bandele violente catalane, la graniţa cu Franţa. Transportatorii au anunţat că au suferit deja pierderi imense din cauza blocării autostrăzii AP-7, din cauză că produsele agricole exportate spre Franţa, Italia, Germania şi alte ţări europene.

Aceste daune care vor fi suportate în cele din urmă de toţi spaniolii, inclusiv de catalani, se adaugă celor provocate tot de „Tsunami Democratic” pe 14 octombrie, când organizaţia a lansat atacul asupra celebrului aeroport El Prat, din Barcelona, tot din dorinţa de a produce haos şi pierderi financiare majore, urmare a sentinţei de condamnare la închisoare a liderilor separatişti implicaţi în referendumul ilegal de acum doi ani.

Pe de altă parte, „Tsunami Democratic” acuză mai multe companii mari din Barcelona de implicare în „represiunea” faţă de separatişti! Astfel, printre firmele pe care organizaţia radicală le consideră contrare procesului de independenţă și care „nu au ajutat suveranitatea” Catalunyei, se află coloşii Zara, Movistar, CaixaBank, Santander și BBVA.

Pe acest fond, fuga de capital din Barcelona va continua, spre fericirea adepţilor haosului prin „Tsunami Democratic”.

Criza din Catalunya a permis ascensiunea VOX

La Madrid, Guvernul socialistului Pedro Sanchez pare că nu are leac pentru „jihadul” declanşat împotriva Spaniei de grupările radicale catalane. După alegerile de duminică, partidul lui Sanchez (PSOE) nici nu mai are atâta forţă în Parlament, deşi a organizat alegerile tocmai pentru a obţine singur majoritatea.

Nu i-a ieşit pariul, aşa că azi a cerut ajutorul partidului de extremă stânga Unidas Podemos să facă împreună noul Guvern. Dar nici aşa nu au majoritate, iar socoteala ar putea să-i ducă în situaţia de a-i ruga să ajute la formarea unei noi majorităţi tocmai pe reprezentanţii partidele separatiste catalane!

De altfel, formaţiunea separatistă Stânga Republicană a Cataloniei (ERC) a declarat că va susţine noua coaliţie guvernamentală a Spaniei şi că îl va ajuta pe premierul Pedro Sanchez în cazul în care negocierile privind problema catalană vor fi iniţiate, relatează EUObserver.com.

În urma scrutinului parlamentar de duminică, socialiştii au obţinut un număr de 120 de locuri din Parlamentul de la Madrid, în timp ce Unidas Podemos – 35 de locuri (locul 4). PSOE şi Unidas Podemos au împreună un număr de 155 de locuri, cu 21 mai puţine decât minimul pentru obţinerea majorităţii absolute (legislativul spaniol are 350 de parlamentari).

Dar cei de la Unidas Podemos nu sunt deranjaţi de independenţei Catalunyei, în timp ce PSOE, partidul socialist al lui Pedro Sanchez, susţine că nu acceptă acţiunile care pot duce la destructurarea statului spaniol, logic, având în vedere că este prim-ministru al Spaniei, nu al Spaniei minus regiunea Catalunya.

Dar slăbiciunile lui Sanchez au suflat vânt în pânzele formaţiunii de extremă dreaptă VOX. Cei de la VOX sunt vedetele alegerilor de duminică, devenind peste noapte a treia forţă politică a ţării, după PSOE şi Partidul Popular (PP).

„Demisia! Vreţi să faceţi din Spania Venezuela lui Chavez”

Santiago Abascal, liderul VOX, a cerut azi demisia premierului Pedro Sanchez, pe care l-a acuzat că i-a „înşelat” pe spanioli organizând noi alegeri la nici 6 luni de la cele precedente (în aprilie), pentru ca la final să facă o înţelegere „în 5 minute” cu Unidas Podemos, pe care o putea face şi fără alegerile care au costat 150 de milioane de euro, potrivit liderului VOX.

Abascal a promis că „dreapta” va pune ordine în Catalunya, acolo unde stânga se pare că într-adevăr nu are soluţii pentru a opri haosul şi pierderile financiare ale companiilor de aviaţie sau de transport rutier.

De altfel, Catalunya a suferit pierderi enorme după referendumul pentru independenţă din 2017. Multe companii mari au părăsit Barcelona şi s-au mutat, fie în capitala Madrid, fie tot lângă Mediterană, dar mai sud, la Valencia, fie în altă parte a Spaniei.

„Spania merge pe drumul Venezuelei lui Chavez, al sărăciei şi al cartelelor de mâncare. I-a păcălit pe spanioli, a terminat cu clasa medie, a instaurat insecuritatea pe străzi (n.r. – aluzie la acţiunile celor de la Tsunami Democratic), pune în pericol monarhia”, a fost cea mai dură acuzaţie lansată de liderul VOX la adresa premierului socialist.

„Tsunami”-ul antidemocratic îşi vede de plan

Pe de altă parte, Tsunami Democràtic a calificat drept „succes absolut” acțiunea acestor trei zile, potrivit mesajului publicat pe rețelele de socializare, în care anticipează că a însemnat „o mare lecţie pentru următoarea acțiune pentru a fi mai eficientă și mai de succes”. Platforma pune de moment capăt diferitelor proteste desfășurate începând de lunea, dar nu se opreşte.

Èxit absolut de l’acció d’aquests 3 dies! Un gran aprenentatge perquè la propera acció sigui més eficaç i més reeixida.

Donem l’objectiu per assolit a l’AP7 per tancar la mobilització prevista aquests tres dies. Tsunami es posa a preparar les noves accions amb #LaForçaDeLaGent! pic.twitter.com/CTGy0lMF7x

— Tsunami Democràtic (@tsunami_dem) 13 noiembrie 2019

Cine sunt şi de unde vin adepţii „Tsunami”-ului

Adepţii Tsunami Democratic sunt în general tineri manipulaţi de politicienii catalani, care pun în practică dorinţele liderilor separatişti, pe care aceştia nu le pot aplica decât cu ajutorul maselor de manevră. Unii chiar cred sincer în ideea independenţei – o utopie în Uniunea Europeană de azi.

Alţii, în schimb, sunt „pierde-vară”, ori trăitori pe banii familiilor sau chiar pe… banii Spaniei, ca studenţi şi posesori de ajutor social!

Nu în ultimul rând, acestora li se adaugă anarhişti posedaţi de plăcerea haosului, proveniţi nu doar din Catalunya, ci veniţi chiar din alte regiuni ale ţării, care vin la proteste din dorinţa de a trăi senzaţii tari de tipul bătăilor între galeriile de suporteri de fotbal şi poliţişti.

Toţi violenţii reprezintă partea „urâtă” a mişcării independentiste din Catalunya. Partea „decentă” e formată din mulţi oameni de bună-credinţă, paşnici, cu meserii normale, care cred în „dreptul la autodeterminare”. Un drept universal, care există, într-adevăr, în carta ONU, dar care intră în conflict cu statul de drept. Spania este stat de drept, având înscris în Constituţie că orice acţiune separatistă este ilegală.

Cum se împacă cele două drepturi universale? Simplu: dreptul la autodeterminare poate exista doar cu acordul statului de drept. Cu alte cuvinte, Catalunya poate obţine independenţa pe cale paşnică doar dacă Spania este de acord cu aşa ceva, prin acceptarea unui referendum de independenţă, precum în Quebec (Canada). Dar dacă Spania nu organizează un referendum legal, atunci nu există „dreptul la autodeterminare” proclamat de mişcările pentru independenţa Catalunyei.

Liderii separatiştii ştiu însă bine asta, de aceea nu se delimitează de violenţii de pe străzi care dau foc Barcelonei, Spaniei şi implicit Europei (vezi Franţa afectată de blocaju autostrăzii AP-7).

Ei speră ca, urmare a unei situaţii de haos interminabil, Guvernul central de la Madrid să cedeze şi să „se aşeze la masa negocierilor”. Ceea ce nu se va întâmpla niciodată, deoarece Spania nu vrea să pierdă Catalunya şi să creeze precedentul destructurării Europei din interior.

Ce vor, de fapt, organizaţii precum „Tsunami Democratic”?

Separatiştii catalani vor să obţină, prin violenţă şi haos, anularea unei sentinţe definitive a unei justiţii independente dintr-un stat de drept membru al Uniunii Europene. Vor eliberarea liderilor separatişti condamnaţi, pe care îi consideră „deţinuţi politici”.

Vor, în esenţă, desfiinţarea democraţiei, prin forţă şi haos. Prin acţiuni ce pot fi considerate de factură teroristă. Căci proteste împotriva justiţiei sunt ilegitime, într-o democraţie.

Blocarea aeroporturilor, a autostrăzilor şi sabotarea  economiei sunt acţiuni ce pot fi asimilate terorismului. Sunt atacuri de efect la adresa stabilităţii unui stat chiar mai devastatoare decât atacurile teroriste tipice, suferite inclusiv de Barcelona în 2017.

Nu se opresc! Vor să exporte haosul spre UE

Azi, este prevăzut ca „Tsunami Democràtic” să anunţe noi acţiuni de protest împotriva sentinţei de condamnare a liderilor separatişti. După ce şi-au anunţat satisfacţia pentru blocajul autostrăzii, liderii organizaţiei s-au arătat bucuroşi şi că acţiunea lor violentă a „contaminat” şi Franţa. Au lăsat de înţeles că vor să „exporte” haosul spre Europa.

Şi acum avertizează că următoarea acţiune „va incorpora ceea ce deja am învăţat, va fi mai eficace şi întotdeauna non-violentă”.

Totul e adevărat – căci e clar că haosul nu poate fi oprit de Guvernul spaniol – mai puţin ultima parte a frazei. Toţi liderii catalani îndeamnă la proteste „non-violente”, dar e doar un eufemism şi o formulă de acoperire rostită şi de liderii catalani actuali, urmaşii fugarului condamnat Puigdemont, pentru a nu fi acuzaţi că îndeamnă la violenţe.

În realitate însă, mesajele sunt urmate întotdeauna de violenţe tot mai grave şi mai dăunătoare şi Catalunyei, şi Spaniei, dar şi Europei însăşi.

Căci dacă Spania îşi pierde statalitatea, acesta va fi un semnal puternic de încurajare a tuturor regiunilor care îşi doresc propriul lor „stat în stat” din alte ţări europene.

Va ajunge „tsunami”-ul şi în România?

În România, dacă liderii maghiari ar lua ca model haosul provocat de rebelii catalani, Harghita şi Covasna ar fi azi blocate de populaţia majoritară dornică să aibă propria ţară în interiorul României.

Ca şi liderii catalani, şi maghiari pot găsi oricând argumente istorice şi culturale pentru a-şi susţine acţiune de destrămare a unui stat unitar garantat de Constituţii precum cele ale României sau Spaniei.

Slavă Domnului că, spre deosebire de iresponsabilii lideri catalani pe care actualul guvern de la Madrid nu-i poate calma sub nicio formă, liderii UDMR din România au avut o atitudine infinit mai responsabilă.

Dar asta nu înseamnă că, dacă mâine Catalunya reuşeşte să dea complet foc Spaniei şi să aprindă scântei ce pot duce la explozii separatiste în Europa, România va face excepţie de la acest „Tsunami Antidemocratic”.