De câtva timp, mai precis de când patronul a decis că nu se mai poate bizui pe opiniile angajaților și că singurul de a cărui părere va asculta este chiar el, lucrurile s-au schimbat în rău. De atunci, această formație, care începuse să-și construiască un palmares, se zbate în mediocritate.

Patronul, care recunoaște că nu se pricepe la fotbal, dar acolo sunt banii lui și acesta este lucrul important, hotărăște tot: cine vine, cine pleacă, cine joacă, cum joacă, cine intră, cine iese, iar rezultatele confirmă neajunsurile acestei atitudini.
Cu niște contracte mai mari decât la alte formații din ligă, a transferat jucători care, pentru câteva mii de euro în plus, și-au ratat cariera la FCSB. Unui jucător nou nu i se dă timp de acomodare, de integrare, de construire a unor relații de joc. De la prima partidă trebuie să dea goluri, chiar dacă este introdus pe teren în ultimul sfert de oră, să facă minuni pe cont propriu. Astfel, în timp s-a amplificat individualismul – fiecare jucător are un preț, o cotă.
Rezultatele nesatisfăcătoare sunt rodul lipsei de coeziune a lotului în continuă schimbare, cu achiziții noi tot timpul. Atitudinea patronului sfidează morala și omenia de care el face atâta caz, înconjurat de cruci și de icoane, păcatul mândriei sale fiind cel mai mare.
Lipsa de înțelegere, aprecierea muncii celorlalți numai prin prizma banilor vor duce această echipă la evoluții jenante, în contradicție cu banii investiți. Dacă și cu Tănase a intrat în conflict…
Dictatura nu aduce progres în niciun domeniu al vieții. Doar stagnare.



