Eugen Ciceu – un titan al jazzului mondial, necunoscut în România

Stimaţi cititori, prieteni ai publicaţiei „Ziariştii”, aş dori să vă prezint astăzi un mare artist român, un adevărat titan al jazzului internaţional, aproape complet necunoscut în România. Acest personaj excepţional este Eugen Ciceu (devenit ulterior Eugen Cicero).

Din păcate, noi, românii, am avut peste ani numeroşi conaţionali extrem de cunoscuţi prin lume (datorită unor realizări extraordinare), dar puţin sau aproape de loc cunoscuţi prin ţinuturile mioritice. Cât de trist… Revoltător chiar!

La 4 ani, când a văzut prima dată un pian, a cântat o melodie pe care o auzise la radio!

Eugen Ciceu a fost unul dintre cei mai mari pianişti români din toate timpurile.

S-a născut la Vad, în apropiere de Cluj-Napoca, pe 27 iunie 1940 – fiul lui Teodor (preot ortodox) şi al Liviei (cântăreaţă de muzică clasică).

La 4 ani a văzut pentru prima oară un pian şi a cântat – la două mâini! – o piesă muzicală pe care o auzise la radio.

A început studiul pianului, iar la 6 ani cânta cu orchestra (!) un Concert de Mozart.

În 1949, familia sa s-a mutat la Bucureşti, unde Eugen a urmat Liceul de Muzică, fiind coleg cu celebra cântăreaţă de operă – de renume mondial – Ileana Cotrubaş.

După liceu, Eugen Ciceu a fost admis la Conservator, unde a fost coleg (printre alţii) cu mult regretatul Richard Oschanitzky. Din păcate, a fost exmatriculat de la Conservator, pe motive politice, „crima” lui fiind faptul că a început să cânte jazz, un tip de muzică absolut neacceptat de regimul comunist paranoic, care vedea în jazz un duşman al orânduirii comuniste.

Totuşi, a fost ulterior reprimit la Conservator.

După ce i-a auzit pe Erroll Garner şi Oscar Peterson, extrem de impresionat, rebelul Eugen s-a dedicat total jazzului.

În anul 1963, ca membru al unui cvintet, a plecat într-un turneu în RDG (Germania de Est, cea comunistă), de unde a reuşit să treacă în RFG (Germania de Vest), unde s-a stabilit definitiv. În 1990 s-a mutat în Elveţia, la Zűrich, unde avea să locuiască tot restul vieții.

Odată ajuns în Occident, şi-a schimbat numele din Eugen Ciceu în Eugen Cicero.

A devenit cunoscut şi foarte apreciat în cercurile de jazz. I se spunea „Domnul «Mâini de Aur»” – „Mister «Golden Hands»”.

Era o fire extrem de rebelă şi, cu toate că avea pregătirea unui mare pianist de concert, a lăsat muzica clasică şi s-a dedicat în întregime jazzului, în care a excelat.

A fost contemporan cu binecunoscutul pianist Dan Grigore şi destule persoane foarte avizate şi în cunoştinţă de cauză au afirmat că Eugen Ciceu a fost chiar mai talentat decât maestrul Dan Grigore!

Primul său album, „Roccoco Jazz” (1965), a fost editat în Studioul SABA/MPS din Villingen, Germania, condus de Hans-Georg Brunner-Schwer.

Niciunui mare iubitor de muzică clasică – şi, încă şi mai puţin, absolvenţilor de liceu de muzică şi/sau de Conservator – nu-i place chiar deloc să audă muzică clasică interpretată sub formă de jazz. Nici eu nu sunt diferit. Nu tolerez ca un neica-nimeni să „interpreteze” sub formă de jazz o piesă de muzică clasică. Este revoltător! Este o bătaie de joc…

… şi, totuşi… Când l-am cunoscut pe Eugen Ciceu, perspectiva mea s-a schimbat.Pentru prima dată, vedeam un mare pianist de concert, cu studii de Conservator, interpretând muzica clasică în formă de jazz.

Piesa pe care o auzisem şi care „m-a lăsat mască” a fost „Swinging Bach”. Cum s-ar spune, Eugen Ciceu nu era un neica-nimeni, ci un super-profesionist al pianului (trecut prin „furcile caudine” ale Conservatorului), cu un fenomenal talent de a aranja şi improviza pe muzică clasică – cum remarca maestrul Dan Grigore.

Mulţi iubitori ai jazzului l-au comparat cu marele Oscar Peterson, unanim recunoscut drept cel mai mare pianist de jazz din toate timpurile (şi cu care am avut marea onoare şi bucurie să concertez prin 2003), şi cu Erroll Garner.

Eugen Ciceu avea un extraordinar talent să aranjeze muzica clasică în „Swing”, un stil de jazz apărut pe la sfârşitul anilor ’20 și în anii ’30. Multe dintre titlurile pieselor sale reflectă acest lucru şi se numesc ca atare: „Swinging Bach”, „Swinging the Classics”, „Swinging Ceaikovski” etc. El nu s-a aventurat în alte stiluri de jazz.

A devenit extrem de cunoscut, iuibit şi admirat. A concertat în foarte multe ţări şi a devenit un jazzman de certă talie internaţională.

Tehnica lui Eugen Ciceu este absolut fenomenală. E clar că avem de-a face cu un muzician genial. Fie şi pentru faptul că un pianist de concert învaţă mai multe concerte (ex. Ceaikovski, Beethoven, Mozart, Schumann, Grieg, Chopin, Brahms etc.) şi le interpretează prin ţară sau prin lume. Eugen Ciuceu însă făcea şi scria aranjamente de jazz şi improviza extraordinar ceea ce colegii pianişti clasici nu făceau şi deci, într-un fel, era mai complex şi mai complet. El a fost şi compozitor.

Rar mi se întâmplă să ascult o piesă muzicală de mai multe ori la rând, dar chiar asta mi s-a întâmplat cu unele din piesele interpretate de Eugen Ciceu: „Swinging Bach”, „Swinging on Classics”, „Swinging Gershwin”…

Urmăriţi-l pe Eugen cu câtă plăcere, cu câtă bucurie cântă!… Iar la pian nici nu se uită. Muzica lui este o rervărsare de fântână arteziană…

În anul 1992, marele comentator de jazz Florian Lungu – ultra-savurosul, unicul Moşu’ (încă din, 1978 când l-am cunoscut la Festivalul de Jazz de la Sibiu) – i l-a prezentat lui Eugen Ciceu pe extrem de talentatul contrabasist Decebal Bădilă, pe care maestrul l-a luat imediat în formaţia sa.

Eugen Ciceu a avut un frate, excepţional percuţionist: Adrian Ciceu, care a fost căsătorit la un moment dat cu îndrăgita cântăreaţă Luminiţa Dobrescu. Adrian a povestit că Eugen, o dată ce și-a pus la punct tehnica pe când era foarte tânăr, n-a mai studiat niciodată: el doar cânta-improviza!

Eugen Ciceu a avut și un fiu, Roger, născut în 1970, din căsătoria cu prima soție, Lili. La rândul său, acesta a fost un talentat cântăreţ de jazz. Roger Cicero a reprezentat Germania la finala Eurovision din 2007.

Eugen Ciceu a murit pe 6 decembrie 1997, la Zürich, la doar 57 de ani, în urma unei hemoragii cerebrale. Mai multe persoane care l-au cunoscut mi-au spus că de fapt Eugen Ciceu s-a sinucis, din cauza unor mari probleme de familie.

Din păcate, şi fiul său Roger a decedat de tânăr, la doar 46 de ani, din cauza unei hemoragii cerebrale.

Eugen Ciceu a fost un titan al jazzului mondial, cu siguranţă o legendă. Inegalabilă legendă!

George V. Freundlich – Timmins, Ontario, Canada

DE ACELAȘI AUTOR:

* Reabilitarea unei bijuterii muzicale românești

* Centenarul unei minuni: Opera Națională Cluj

* Franța şi Canada, două țări vecine și prietene

* Dor de Ioan Chirilă. 20 de ani fără „Unchiul Vania”

* Un sfert de veac fără inegalabila legendă Ioan Chirilă

Despre autor

• George Valentin Freundlich (născut la 15 ianuarie 1956) este muzician și medic, născut și educat la Cluj-Napoca, stabilit de 40 de ani în Canada.
• A absolvit Liceul de Muzică (pian, vioară, trombon) în 1975 și Universitatea de Medicină și Farmacie (cu nota 10!) în 1982.
• 1967-1972: membru al Corului de Copii de la Opera Națională Cluj-Napoca, sub îndrumarea prof. Emil Maxim.
• La 17 ani a fost selecționat în Orchestra Mondială de Tineret, concertând de mai multe ori la Londra.
• În Canada şi-a clădit o carieră strălucită. Distins  cu numeroase și foarte prestigioase diplome, premii, medalii și ordine.
• A fost votat „Medicul Anului 2008” în Canada.
• Director emerit al „Bingham Memorial Hospital” din Timmins, statul Ontario.
• În paralel a continuat şi activitatea muzicală, cu 25 de ani într-o orchestră simfonică, dar și una de jazz.
• 1994-2019: membru al Timmins Symphony Orchestra (la trombon) și al celebrului The Timmins All Star Big Band.
• Din 1997: membru în Board of Directors „Orchestras Canada”.
• În 2005 a lansat Royal Opera Gala (CLICK AICI), un dublu CD cu cele mai îndrăgite arii din opere celebre.
• Din 2006 este Fellow&benefactor la Metropolitan Opera din New York, pentru care scrie recenzii despre spectacole.
• I-a fost decernată prestigioasa Diplomă de „Absolvent de Elită «Alumnus of Exception»” de către UMF Cluj-Napoca – prima persoană răsplătită cu această diplomă.
• A fost cel mai tânăr personaj din dicționarul „Clujeni ai secolului XX”, ediția 2000.
• Membru fondator și colaborator la publicația „Viața Transilvaniei” (2006).
• Globe-trotter extrem de activ, a vizitat circa 100 de țări și a lucrat la Cercul Polar de Nord și în Antarctica.
• Premiat de Ministerul Afacerilor Externe al României cu „Diploma de Umanitate, Filantropie și Ambasador Cultural” (2012).
• Pe lângă Ziaristii.com, este contributor la publicaţii precum „Pinterest”, „Life and Leisure”, „The Savvy Globetrotter”, „Făclia” (de Cluj), „Viaţa Transilvaniei” (la care a fost co-fondator în 2006) și TripAdvisor.com.