Omul bun e iubit de toți. Nu are religie sau funcție. Iar dacă le are, nu simți. Dacă n-ar fi roba albă, n-ai ști că e Papa de la Roma. Că cel care-și rupe pâinea, să-ți dea o parte, e unul dintre marii lumii.
Omul bun nu are translator. Vorbește limba iubirii. Aceeași pentru toți. De la refugiații din Ucraina la orfanii din Gaza, iubirea sună la fel. E la fel de nevoie de ea, oriunde și oricând.
Omul bun e același. Ieri, azi, mâine. Cald, blând, deschis. Nu are toane. Nici zile proaste. E locuit de iubire. Legat definitiv de frați și surori. De Dumnezeu.
Omul bun a fost Papa Francisc. Nu vrem altul în loc. Dar el nu mai este. Decât în inimile noastre. De aici, durerea noastră. Și speranța. A celor care știm că doar limba iubirii ne face oameni.
- Advertisement -
Omul bun lasă o cale de urmat.
Francisc ne-a lăsat-o. Trebuie doar să rămânem pe ea. Duce spre noi înșine. Și o lume așa cum Dumnezeu a vrut-o.
„Când nimeni nu este vinovat, toată lumea este vinovată”! – Papa Francisc
Greu. Extrem de greu.
„Dragostea adevărată este aceea care este dăruită fără a cere nimic în schimb”. – Papa Francisc
Da. Toți vicioșii României îl jelesc pe Papa, și evidențiază rolul său de jalon moral al omenirii. Nu va cântă cocoșul de trei ori și îl vom aplauda pe Nea Gigi și pe Șpagoveanu de Constanta, când ne vor îndemna să nu ne amestecam cu cei de alt sânge și credință.
„” Părinte Galaction, ştii când va fi sfârşitul lumii? Când nu va mai fi cărare de la vecin la vecin! „” .Papa Francisc la Iași 2019.