Lecția Argentinei: reformele liberale ale președintelui Milei demonstrează că politicile de stânga sunt greșite. În doar câteva luni, inflația a scăzut de la 300% la 11%, chiriile și dobânzile s-au redus masiv, țara are excedent!

Incredibila evoluție a Argentinei este dovada că elitele economice de stânga ale lumii se înșală profund și că secretul succesului nu constă în creșterea importanței statului, ci dimpotrivă, în reducerea acestuia, scrie în „The Telegraph“ reputatul economist Matthew Lynn, autorul a numeroase cărți de specialitate. Noul președinte ultraliberal și libertarian Javier Milei a intrat în forță în „statul obez“, desființând numeroase măsuri populiste și de stânga, iar rezultatele au fost aproape instantanee.

Argentina este cunoscută drept unul dintre eternii „bolnavi ai lumii“. Condusă de populiști de stânga, dictatori militari, incompetenți și tot felul de aventurieri, țara a înregistrat deficit în 113 din ultimii 123 de ani! Când Javier Milei a venit la putere în 10 decembrie, țara era din nou în pragul colapsului, așa cum se mai întâmplase de câteva ori doar pe parcursul ultimelor decenii.

Guvernele conduceau țara pe datorie, împrumutându-se din ce în ce mai mult și mai scump, mărind exorbitant cheltuielile cu aparatul bugetar transformat în sursă de sinecuri și de voturi. Nu se făceau reforme, în schimb se luau tot felul de măsuri populiste de stânga, precum încercări de plafonare a prețurilor la diverse produse, suprareglementare și control tot mai invaziv al statului în economie. Rezultatul era că Argentina se afunda din ce în ce mai rău în criză, în timp ce momentul falimentului de țară se apropia din nou cu repeziciune.

Sătul de populiștii care se perindaseră pe la putere doar pentru a crește problemele, poporul l-a votat pe noul președinte, care promitea reforme liberale radicale. Javier Milei s-a apucat imediat de treabă exact așa cum spusese în campania electorală: cu drujba. Peste noapte, ministere și agenții întregi ale statului au fost pur și simplu desființate. Piața chiriilor a fost dereglementată, plafonarea prețurilor eliminată, patronii au primit mână liberă să facă angajările și concedierile pe care le consideră necesare etc.

Și, în mod miraculos, „marea inovație“ – în fapt, revenirea la rețeta liberalismului care a făcut din Occident ceea ce este astăzi – a funcționat din nou, aproape instantaneu!
Inițial, reformele au fost întâmpinate cu o mare adversitate. Sindicatele au început greve și demonstrații, oamenii au ieșit în stradă când și-au pierdut avantajele sociale, clasa politică a încercat să blocheze acțiunile președintelui Javieri Milei.

„Inflația a scăzut la 11% după ce ajunsese la 300% pe an. Țara a înregistrat primul excedent bugetar trimestrial din 2008 încoace. Rata dobânzii băncii centrale a scăzut a treia oară în trei săptămâni. Piețele de obligațiuni sunt în creștere“

Dar azi, la exact cinci luni după instalarea sa la putere, Argentina dă semnele unei formidabile renașteri economice.

Matthew Lynn face bilanțul acestui „miracol“ al liberalismului: „(…) Inflația a scăzut la 11% și Milei preconizează că va scădea și mai mult. Deși este o cifră lunară (până la urmă, suntem în Argentina), creșterea prețurilor ar putea reveni sub control după ce a crescut cu peste 300% pe an. Săptămâna trecută, Milei a anunțat că țara a înregistrat primul excedent bugetar trimestrial din 2008 încoace, un modest 0,2% din PIB, dar totuși o realizare uimitoare într-un interval de timp atât de scurt, mai ales pentru o țară care a înregistrat deficite în 113 din ultimii 123 de ani. Apoi, la începutul acestei săptămâni, banca centrală, pe care Milei nu a reușit încă să o desființeze așa cum a promis, a redus ratele dobânzilor pentru a treia oară în trei săptămâni. Deși acestea sunt încă la un nivel amețitor de 50%, acest lucru va începe să se răsfrângă asupra economiei foarte curând. Investitorii au început să observe.

Potrivit datelor Bloomberg, pe piața swap-urilor blue-chip, peso a fost moneda cu cea mai bună performanță din lume în primul trimestru al acestui an, iar piețele de obligațiuni sunt, de asemenea, în creștere. Este posibil ca situația să se îmbunătățească și în lunile următoare. Cu prețuri stabilizate și o monedă în creștere, investițiile ar trebui să înceapă să curgă din nou într-o țară bogată în resurse naturale și hipercompetitivă în ceea ce privește costurile salariale. Dacă Milei își poate respecta promisiunea de a debloca rezervele vaste de petrol și gaze de șist ale țării – folosind tehnologii care s-au dovedit sigure și de succes în SUA – atunci economia ar putea chiar să înceapă să explodeze“.

Editorialistul din „The Telegraph“ face și un scurt studiu de caz: cum a fost posibil ca dereglementarea prețurilor la chirii să ducă la scăderea rapidă a acestora cu 20%. Proprietarii de apartamente care erau de închiriat nu le scoteau pe piață pentru că Guvernele anterioare, populist-socialiste, impuneau prețuri reglementate, adică plafonate. Imediat după ce aceste plafoane au fost eliminate de Guvernul noului președinte, piața a fost inundată de oferte, pentru că proprietarii și-au scos proprietățile la închiriat, creându-se astfel o supraofertă. Prețurile au scăzut fulgerător cu 20%.

Autorul editorialului arată că „ni se țin în continuare lecții (…) cu privire la necesitatea unui stat activ, a unei strategii industriale și a mai multor împrumuturi pentru a plăti investițiile, precum și cu privire la faptul că reglementarea este cheia pentru conducerea industrială și economică, nu dușmanul acesteia. Între timp, FMI a fost de prea multe ori un mare susținător al administrațiilor argentiniene eșuate din trecut, acordând țării cele mai mari împrumuturi din istoria sa. La alegerea lui Milei, acesta a fost respins ca fiind un nebun care va fi înlăturat din funcție în câteva luni, dacă nu săptămâni. Demonstrând că această narațiune era greșită, el ar arăta că, chiar și după catastrofa de scurtă durată a guvernului Liz Truss (din Marea Britanie – n. red.), reformele pieței libere sunt departe de a fi imposibile“.

„Milei a fost nemilos. Departamente guvernamentale întregi au fost închise peste noapte, indiferent de consecințele imediate. Numai luna trecută, el a dezvăluit planurile de a concedia alți 70.000 de angajați de stat. Nu a încercat să taie treptat, să controleze bugetele sau să ușureze plecarea oamenilor . În schimb, așa cum a promis, a băgat „drujba” în mașinăria statului, obținând economii uriașe în acest proces“

Matthew Lynn identifică trei acțiuni majore ale noului președinte argentinian Milei care au resetat pur și simplu situația.

Acesta explică:

„În primul rând, chiar și fără o majoritate în parlament, Milei a fost nemilos. Departamente guvernamentale întregi au fost închise peste noapte, indiferent de consecințele imediate. Ministerul Culturii a fost desființat, la fel și agenția antidiscriminare și serviciul de știri deținut de stat. Numai luna trecută, el a dezvăluit planurile de a concedia alți 70.000 de angajați de stat.

Milei nu a încercat să taie treptat, să controleze bugetele sau să ușureze plecarea oamenilor cu pensionări anticipate sau înghețarea angajărilor. În schimb, așa cum a promis, a luat o „drujbă” la mașinăria statului, obținând economii uriașe în acest proces.

Apoi, a fost îndrăzneț. Președintele a devalorizat masiv peso-ul în prima zi, asumându-și în avans impactul financiar, iar apoi a eliminat controlul chiriilor, restricțiile de preț și subvențiile de stat. A redus drepturile lucrătorilor, reducând concediul de maternitate și indemnizațiile de concediere și a permis companiilor să concedieze lucrătorii care au intrat în grevă.

A eliminat subvențiile pentru combustibil, chiar dacă acest lucru a însemnat o creștere temporară a inflației. Desigur, au existat unele dureri pe termen scurt, dar rezultatele devin acum evidente.

Chiriile, de exemplu, scad cu 20 de procente pe an, deoarece proprietarii, eliberați de controale, pun mai multă ofertă pe piață, în loc să o retragă, așa cum fac în țările în care prețul este stabilit de guvern.

În cele din urmă, Milei nu a încetat niciodată să aducă argumente. El promovează libertatea, liberalizarea și un stat mai mic cu un zel mesianic.

Multe dintre măsurile pe care le-a luat ar putea fi dure, dar președintele nu a încercat niciodată să respingă acest lucru, explicând în schimb cu răbdare și perseverență de ce reformele sunt justificate și cum vor crea o mai mare prosperitate pentru toată lumea pe termen lung“.

Autorul editorialului compară efectul acestor măsuri din Argentina cu ce se întâmplă de foarte multă vreme în Occident, unde guvernele răspund fiecărei criză cu mai multe datorii, mai multe subvenții și o creștere a controlului exercitat de stat în economie. Când, arată, Matthew Lynn, soluția este exact în sens invers.

România, pe cale să devină Argentina Europei. Întrebarea este dacă va veni din toamnă un președinte precum cel de la Buenos Aires, care să oprească alunecarea spre faliment

Această analiză ar putea foarte ușor fi extinsă la România, pe care guvernele PSD-PNL au adus-o în pragul recesiunii și al incapacității de plată, în ciuda investițiilor de miliarde venite de la Uniunea Europeană. Anul trecut, România a avut creștere economică de numai 2,1%, în condițiile în care banii pompați de UE au reprezentat 4,4% din PIB. Cu alte cuvinte, fără aceste miliarde europene, România ar fi intrat deja oficial în recesiune.

Guvernele Ciucă și Ciolacu, instalate de Iohannis, s-au împrumutat crescător sume exorbitante, ducând datoria publică a României la 52% din PIB, iar banii au fost folosiți la plata pensiilor speciale, la creșterea salariilor pentru bugetari, la angajarea a zeci de mii de noi pile în aparatul de stat și la finanțarea baronilor.

Risipiți astfel, banii n-au niciun impact pozitiv în economie, care este în schimb împovărată de noi biruri. România are acum cele mai mari taxe pe muncă din toată Europa. Inflația a dublat prețurile la aproape toate produsele din 2021 încoace – în unele cazuri, cum ar fi medicamentele, se poate vorbi chiar de creșteri cu 300% și 400%.

În următorii ani, pentru țara noastră vine scadența împrumuturilor făcute de guvernele PSD-PNL începând din 2017 încoace. Trebuie returnați, în doar câțiva ani, 67 de miliarde de euro. Finanțiștii se tem că aceste politici populiste, socotite de tot mai mulți chiar iresponsabile, ne vor băga în faliment în anii următori.

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

CITIȚI ȘI:

* Actorul Dorel Vișan își continuă „lucrarea”: „România are nevoie de o dictatură ca a domnului Putin”. A anunțat de la Moscova că-l susține la Președinție pe putinistul Cozmin Gușă