Biserica trebuie să spună adevărul şi numai adevărul. Cei care stau în fruntea ei nu sunt de capul lor, ci trebuie să asculte de Hristos şi să propovăduiască pacea şi iubirea, fiindcă preotul este reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ.
Acesta face legătura noastră cu Cel de Sus, se roagă pentru noi şi ne ajută să deosebim binele de rău. Unii clerici însă sunt convinşi că Biserica le aparţine şi pot să facă orice din ea.
Acelaşi lucru îl crede şi patriarhul Moscovei, Kirill, care, odată cu declanşarea războiului în Ucraina, a făcut din lăcaşul Domnului o peşteră de tâlhari, în care ai impresia că nu se roagă credincioşii, ci o ceată de sectanţi, ce aprobă toate „binecuvântările” KGB-istului. Uitând că un preot nu poate să îngăduie violenţa, fărădelegea şi crima, pentru că-L slujeşte pe Hristos, Cel care nu este decât iubire.
Dar ce cunoaşte oare despre acest sentiment un ex-agent? Mai ales că se ştie că nu există foşti KGB-işti, ci doar viitori preşedinţi. Iar patriarhul, vrând să fie unul dintre ei, o binecuvântează pe cea cu coasa, tocmai ca aceasta să-l ajute să ajungă la putere, reproşându-le mamelor care şi-au pierdut fiii în război că e vina lor că aceştia au decedat. Cică dacă ar fi născut mai mulţi copii, moartea unui singur copil n-ar fi fost atât de dureroasă.
Această afirmaţie este o adevărată „alinare” pentru aceste femei, pentru că cel care strâmbă adevărul şi scriptura şi-a înfiinţat propria religie, una în care îşi scufundă enoriaşii în iad. Şi din cauza unor astfel de conducători – care, în loc să se închine lui Dumnezeu, se închină la mumii – se duce şi „Federaţia” din urma lor.
Atunci despre ce credinţă mai vorbim, dacă acest popor care se consideră creştin nu doar că se bucură de un război, dar şi-a făcut şi-un cult din moaştele lui Lenin?! Cel care a promovat ateismul. A fost cel mai mare duşman al intelectualilor. Un ateu, un criminal, împotriva Bisericii. A ordonat să fie împuşcaţi preoţii. Iar ruşii, în loc să-l arunce la groapa de gunoi a istoriei, îl ţin învelit în mătase roşie ca pe un faraon, în timp ce Putin se tot întreabă: „Cu ce este Lenin mai diferit de relicvele sfinţilor pentru ortodocşi şi în general pentru creştini?”. Genial!
Bolşevicul care a murit infectat de sifilis şi a fost un revoluţionar fanatic – şi care, de fapt, îi ura pe ruşi – a ajuns să fie comparat cu un sfânt. Dar, na, cum e preşedintele Putin, aşa e şi patriarhul Kirill. Se merită unul pe altul.
Aceştia sunt în stare să arunce până şi planeta în aer, doar ca să-şi păstreze puterea, invocând că Divinitatea e cu ei. De aceea, pictorii se şi înghesuie să-i pună pe pânză alături de Sfânta Treime.
Numai că un popor creştin, care-l are pe Cel de Sus, nu omoară, nu deportează oameni şi nu îngrădeşte libertatea nimănui. Ci îşi aminteşte că Sfânt este doar unul Dumnezeu, care vine în fiecare clipă să ne spună: „Pace vouă!”.
