În anul 2024, există români pentru care violul e expresia perfidiei femeii violate, care ațâță bărbații prin simpla prezență în timp și spațiu. Iar când această mentalitate e expusă și asumată public de către unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați preoți din România, totul capătă dimensiuni grotești și periculoase pentru orice femeie care dorește să trăiască liberă și demnă.
Nu vreau să reîncălzesc ciorba, dar s-a trecut nepermis de ușor peste derapajul halucinant al preotului Nicolae Tănase, de la Valea Plopului. În afară de poziția lucidă exprimată de Patriarhie, prin Vasile Bănescu, ceilalți au băgat speța sub preș, proiectând pe pânza memoriei faptele bune ale preotului care ar trimite la pușcărie femeile abuzate sexual.
Cine a contestat multele fapte bune ale părintelui Tănase? Evident, nimeni, dar e singurul mod de a muta atenția publicului de la gândirea primitiv medievală a acestuia la lucrarea sa social-misionară. Tehnica e simplă și eficientă. O afirmație care pe alții i-ar fi pus la stâlpul infamiei (un decan la Teologie a plecat din funcție), la preotul Tănase a devenit „un porumbel scăpat din neatenție”. Așadar, să ducem cuiele și ciocanul înapoi în magazie, așa cum îndemna cineva. Răstignirea se amână.
Mă scârbește dubla măsură, mai ales a celor mereu intransigenti cu răul și formele pe care acesta le ia în Biserică, dar care, acum, au pus batista pe țambal. Nimeni nu aștepta crucificarea în piața publică a preotului Tănase, ci o atitudine responsabilă și lucidă, în duhul Evangheliei lui Hristos.
Cu alte cuvinte, părintele Tănase a îndemnat la viol. Asta vor înțelege brutele masculine, pentru care femeia e exclusiv obiect sexual. Dramatic e că enunțătorul verdictului „la pușcărie cu femeile frumoase și violate” nici măcar nu conștientizează ce efect au vorbele sale. Cât curaj dau abuzatorului și cât vulnerabilizează și descurajează victima.
Sunt în siguranță femeile din Centrul Social „Pro Vita”, condus de însuși preotul Nicolae Tănase, cel care nu distinge agresorul de victimă? E o întrebare justificată. Au fost cazuri de abuz sexual în această organizație, cazuri pe care părintele Nicolae le-a gestionat în spectrul mentalității mărturiste public? Dacă da, fetele sau femeile violate au primit sprijin sau doar perspectiva înfricoșătoare că vor înfunda pușcăria vreo trei-patru luni de zile? Chiar fără să vrea, indirect, este părintele Tănase un abuzator el însuși? Sper că nu.
Din păcate, preotul Tănase nu e anonimul ce detonează enormități din spatele tastaturii, ci persoană publică, lider de opinie, etalon de moralitate și discernământ pentru milioane de ortodocși. Aici e primejdia.
Asta e cheia cognitivă și discursivă în care speram să fie înțeleasă și dezbătută mentalitatea de grotă expusă de unul dintre cei mai celebri și prețuiți preoți din România. Din păcate, teologi respectabili, frecvent vocali, au tăcut. Cel mult, au îndemnat la calm. Să fie liniște, tovarăși!
Popimea la noi, ca si justitia, e o categorie compromisa de prea multe ori, incat, ehei, multa smerenie ar trebui sa dovedeasca, pentru a-si mai spala din pacate…Dar modestia ar fi un semn de recunoastere a faptelor, deci, cercul vicios e de foc si erodeaza increderea noastra…Ne vom descurca in continuare cum vom putea….