A murit un rebut politic: „Troțkilă”, fost ministru „liberal” în Guvernul Ponta

Un fost ministru din Guvernul Ponta a murit luni, la vârsta de 66 de ani. În ultimii ani vieții sale, Daniel Barbu a fost profesor la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universității București, dar până în 2019 a avut o lungă și toxică implicare politică. Cele mai multe poziții ale sale au fost scandaloase, lipsite de simțul dreptății, de logică și de umanitate. A batjocorit funcțiile publice pe care le-a deținut.

Anunțul privind moartea lui Daniel Barbu (66 de ani) a fost făcut de Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universității București, unde acesta a fost profesor.

Anterior, el a deținut funcțile de consilier prezidențial (al lui Emil Constantinescu), senator, ministru al Culturii, președinte al Autorității Electorale Permanente (AEP), din partea PNL și a ALDE. A fost un mare susținător și profitor al sinistrei alianțe USL (PSD-PNL).

Și-a atras porecla „Troțkilă”, ca urmare a asemănării fizice cu liderul bolșevic Lev Troțki (1879–1940), dar și a politicii dubioase pe care a făcut-o.

Anunțul Facultății de Teologie Romano-Catolică

„Dragi studenți,

Vă aducem la cunoștință o veste tristă.

Astăzi, 18.03.2024, a trecut la cele veșnice Prof. Daniel Barbu. Născut la data 21 mai 1957 în București, și-a trăit viața sub motto-ul: «Nil nisi Cruce». A fost istoric român, senator de București din partea PNL, fost ministru al Culturii în perioada 21 decembrie 2012 – 12 decembrie 2013 și profesor al Facultății de Teologie Romano-Catolică, Universitatea din București, unde a predat: Teologia politică, Teologia socială și Istoria Bisericii.

Liturghia de înmormântare se va celebra joi, 21 martie, începând cu ora 10.00, la Biserica Sfânta Tereza a Pruncului Isus din București (Șos. Olteniței 3-5).

Să se odihnească în pace. Domnul să-l fericească în patria cerească pentru tot binele făcut în viața pământească!”

A înfierat Occidentul care-i deschisese multe uși în cariera universitară

„Binele făcut în viața pământească” nu s-a prea văzut în funcțiile de demnitate publică pe care le-a ocupat Daniel Barbu. În schimb, a erupt din el răul, uneori cu brutalitate. Pozițiile sale toxice, din spațiul politic, au fost cu atât mai vinovate, cu cât veneau din partea unui om instruit, cu școala făcută la timp, nu a unui Vanghelie, Piedone, Dăncilă sau Ciolacu.

Daniel Barbu a absolvit, în 1976, Liceul „Nicolae Bălcescu” din București (în prezent Colegiul Național „Sfantu Sava”). A urmat apoi cursurile Facultății de Istorie a Artei din cadrul Universității Cluj-Napoca.

A ocupat postul de curator al Muzeului Satului din București (1980) și al Muzeului Național de Istorie a României (1981–1986).

În perioada 1987–1992 a fost cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Universității București. Acolo l-a și cunoscut Emil Constantinescu, care avea să-l promoveze consilier prezidențial.

În perioada 1990–1991, jobul său principal a fost cel de director al Editurii Meridiane.

Licențiat în istoria artei, Daniel Barbu a urmat cursurile doctorale ale Facultății de Teologie de la Universitatea din Fribourg (Elveția). El obținuse deja un doctorat în istorie, la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1991). În 1999 avea „să-și tragă” și titlul de doctor în filosofie, la Universitatea din București, acolo unde preda din 1991, la catedra de Științe politice.

Conform CV-ului său, Daniel Barbu a fost profesor colaborator al Școlii de Înalte Studii în Științele Sociale din Paris, al Universității La Sapienza din Roma, al Universității Naționale Kapodistrian din Atena, al Universității de Stat din Pittsburg (SUA), al Universității de Stat din Jackson (SUA) și al altor instituții de învățământ din Occident. Asta nu l-a oprit să înfiereze același Occident în anii de război politic purtat de USL cu Traian Băsescu, aducând acuzații stupide unor lideri politici din Vest întrucât aceștia respingeau ferm asaltul USL împotriva legalității și statului de drept din România.

A fost „cutremurat” când și-a dat seama „câte Festivaluri Shakespeare” s-ar face cu banii bolnavilor de SIDA!

Daniel Barbu și-a făcut intrarea în arena politică în perioada 1997-1998, când a fost făcut consilier de stat în cadrul Administrației Prezidențiale, de către Emil Constantinescu.

Între 2004 și 2011, prin influențe politice, Daniel Barbu a ocupat funcția de director al Școlii doctorale de științe politice a Universității din București.

La alegerile parlamentare din 2012, Daniel Barbu a candidat din partea PNL, pe lsta USL, obținând un mandat de senator.

A fost ministru al Culturii timp de un an (decembrie 2012 – decembrie 2013), în Guvernul Ponta 2. Prestația sa a fost penibilă, scandaloasă, politizată excesiv și exprimată intens la televiziunile deținute de Mafia Media. A părăsit postul de ministru prin demisie, în urma unui scandal uriaș, provocat de declarațiile oribile ale acestuia.

Declarația care a întrerupt brusc ministeriatul lui Daniel Barbu: „La dezbaterile pe bugetul 2014, m-a frapat, m-a cutremurat cu adevărat următorul lucru. Credeți-mă, nu vreau să par cinic în fata dumneavoastră, cu tot respectul pentru respectiva categorie de concetățeni ai noștri. Bugetul, programul național pentru prevenirea și tratarea HIV/SIDA este jumătate ca buget din toate programele Ministerului Culturii. Deci, ai Ministerul Culturii și programul național de combatere și tratament HIV/SIDA. Jumătate! Unu la doi! După părerea mea, nu suntem în Africa de Sud. Nu sunt milioane de concetățeni afectați de acest hidos flagel al epocii noastre. Personal, nu înțeleg. Am fost cutremurat când mi-am dat seama câte Festivaluri Shakespeare sau cât de amplu am putea face evenimentul, Festivalul Shakespeare de la Craiova, dacă nu am avea acel program sau dacă acel program ar fi la jumătate”.

Modelul Ponta: ca ministru, Barbu a susținut cianurile de la Roșia Montană, dar ca senator a votat împotrivă!

Ca senator și ministru al Culturii, Daniel Barbu s-a numărat printre inițiatorii legii speciale pentru exploatarea cu cianuri a aurului de la Roșia Montană, în condiții financiare și de mediu catastrofale pentru România. Acel proiect de lege a declanșat proteste uriașe față de mineritul cu cianuri. Protestatarii i-au cerut explicit demisia încă din septembrie 2013, de la începutul mișcărilor de stradă. Ulterior, Ordinul Arhitecților din România și mai multe ONG-uri i-au cerut să plece din funcție, pentru că „a pierdut” un studiu de evaluare a patrimoniului de la Roșia Montană.

Urmând exemplul șefului său Victor Ponta, Daniel Barbu a făcut în septembrie 2013 o declarație penibilă: ca ministru susține „proiectul Roșia Montană”, dar ca senator PNL votează împotriva lui! „Eu voi vota împotrivă. Sunt într-o situaţie delicată: din punct de vedere tehnic am subscris acestui acord, am convingerea că pe latura de patrimoniu proiectul este absolut în regulă; niciuna din legile naţionale sau din prevederile internaţionale legate de bunele practici de prezervare a patrimoniului nu vor fi încălcate. Dar atâta timp cât hotărârea oficială a PNL este de a vota împotrivă, şi eu voi vota împotrivă. Situaţia e delicată”, a bălmăjit „Troțkilă” în urmă cu aproape 11 ani.

A fugit la ALDE pentru a servi PSD până la capăt

Daniel Barbu a generat scandaluri și în alte domenii. A fost acuzat că a acceptat desființarea unor instituții culturale cu tradiție – Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian”, Centrul Național al Dansului București, Centrul Național de Artă „Tinerimea Română” etc. – doar pentru a face economii la buget, în condițiile în care Guvernul Ponta (din care făcea parte și el) cheltuia nesăbuit în alte direcții.

Ulterior, când PNL a schimbat macazul și s-a distanțat de PSD, Daniel Barbu a plecat de la PNL la ALDE, partidul înființat de Călin Popescu Tăriceanu, rămas fidel „Ciumei Roșii”.

În mai 2017, regimul Dragnea l-a recompensat pe Daniel Barbu cu funcția de președinte al Autorității Electorale Permanente (AEP), pe care a deținut-o până în februarie 2019. Numirea a fost făcută de Parlamentul controlat de infractorul Dragnea, pe vremea Guvernului Grindeanu.

Din poziția de președinte al AEP, Barbu a făcut o ultimă ticăloșie în spațiul public: a cerut oprirea controlului făcut de instituție asupra modului în care PSD a utilizat subvenițiile primite de la stat. Ulterior, el a fost audiat la DNA în dosarul trezorierului PSD, Mircea Drăghici, care avea să ajungă în pușcărie.

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

CITIȚI ȘI: