Ramzan Kadîrov, autoproclamatul președinte al Ceceniei (republică autonomă în cadrul Federației Ruse), e furios pe hoția, ticăloșia și neputința instaurate în Statul Major General al Armatei ruse, „calități” de care chiar el însuși a dat dovadă pe parcursul războiului din Ucraina. Kadîrov a răbufnit după ce armata lui Putin a pierdut controlul asupra orașului Liman, în nordul regiunii Donețk.
Ramzan Kadîrov, marioneta dictatorului criminal Vladimir Putin, îl face direct responsabil pentru această înfrângere catastrofală chiar pe generalul-colonel Aleksandr Lapin (58 de ani), comandantul Districtului Militar Central.
Cecenul îl acuză că, în loc să gestioneze situația critică din acea zonă, și-a mutat cartierul general la Starobilsk, localitate aflată la 100 de kilometri de front, tot în regiunea Donețk.
Apoi, de teamă să nu fie lichidat de ucraineni, Lapin s-a refugiat pur și simplu în regiunea Lugansk!
Fuga lui Lapin nu este deloc întâmplătoare. Practic, a ajuns în Lugansk fiindcă această regiune este singura din toată Ucraina pe care armata rusă o controlează încă în partea ei cea mai mare.
„L-aș retrograda pe Lapin până la un simplu soldat, l-aș priva de premii și, cu o mitralieră în mâini, l-aș trimite în prima linie, pentru a-și spăla rușinea cu sânge”
Dezvăluirile pline de furie și de frustrare ale teroristului Kadîrov au apărut inițial pe mai multe pagini de socializare, fiind preluate apoi de postul de radio Svoboda.
„Erou” fără luptă. „Apărarea acestei zone a fost condusă de comandantul Districtului Militar Central, generalul-colonel Aleksandr Lapin. Același Lapin care a primit steaua de Erou al Rusiei pentru capturarea orașului Lisiciansk, deși de facto nu a fost acolo. Lui Lapin i s-au subordonat și trupele din Districtul Militar de Vest. Lapin a primit titlul de «Erou al Rusiei» în iulie 2022.”
Avertisment ignorat. „Lapin n-a asigurat armatei aflate în Liman partea de comunicații, nici livrarea necesară de muniție. L-am avertizat în acest sens pe șeful Marelui Stat Major rus, Valeri Gherasimov. Dar generalul m-a asigurat că nu se îndoiește de talentul militar al lui Lapin și nu crede că o retragere este posibilă în Krasnîi Liman și în împrejurimile sale.”
Mediocritate acoperită. „După o săptămână, Lapin și-a mutat cartierul general la Starobilsk, care se află la 100 de kilometri de Liman, iar el însuși s-a dus la Lugansk. Nu-i o rușine că Lapin este mediocru, ci faptul că este acoperit la cel mai înalt nivel de liderii din Statul Major General. Dacă ar fi după voia mea, l-aș retrograda pe Lapin până la un simplu soldat, l-aș priva de premii și, cu o mitralieră în mâini, l-aș trimite în prima linie, pentru a-și spăla rușinea cu sânge.”
Și-a premiat fiul, Denis, care a comandat Regimentul 1 Tancuri și a condus ofensiva eșuată asupra orașelor Sumî și Cernigov
Jurnaliștii de la Svoboda reamintesc că, la începutul lunii mai a acestui an, BBC Rusia a dezvăluit adevăratele „bravuri” ale generalului Aleksandr Lapin. El și-a premiat fiul, pe locotenent-colonelul Denis Lapin, care a comandat Regimentul 1 Tancuri și a condus ofensiva eșuată asupra orașelor Sumî și Cernigov. Iar în ziua în care postul de televiziune Zvezda a difuzat un reportaj despre premiul obținut de Lapin jr., armata rusă se retrăgea din direcțiile Cernigov și Kiev.
Generalul-colonel Aleksandr Lapin s-a născut la 1 ianuarie 1964, într-o familie de muncitori. După absolvirea liceului, a studiat la Institutul de Tehnologie Chimică din Kazan. Apoi, timp de doi ani, între 1982-1984, a servit în rândurile armatei sovietice, în cadrul forțelor de apărare aeriană. A abolvit ulterior Școala superioară de comandă a tancurilor din Kazan și a primit primele sale funcții: comandant al unui pluton de tancuri și al unei companii de tancuri în districtul militar Leningrad și în forțele de coastă ale flotei de nord.
În 1997, Lapin a finalizat și cursurile Academiei Militare a Forțelor Blindate „Roman Malinovski”. A intrat imediat în Armata 58 de arme combinate cu rangul de comandant al unui batalion separat de tancuri.
Au urmat alte funcții important în armata rusă:
- Șef de stat major și comandant al Regimentului 429 separat de puști motorizate al diviziei a 19-a de puști motorizate.
- Șef de stat major al Diviziei 20 gărzi de pușcă motorizată.
- Comandant al Brigăzii 205-a de pușcă motorizată a cazacilor.
- Comandant adjunct al Armatei 58.
- Comandant al Armatei 20 gărzi combinate.
- Prim-adjunct al comandantului Districtului Militar de Est.
- Șef de stat major al grupului de trupe a Federației Ruse din Siria.
- Comandant al trupelor din Districtul Militar Central.
La începutul misiunii speciale mă temeam că, în timp, prin selecție naturală, trupele ruse din Ucraina ar ajunge să capete experiență și să se profesionalizeze cu adevărat, așa cum s-a întîmplat în lupta împotriva Germaniei hitleriste. Din păcate pentru cei căzuți în luptă, în loc să întărească trupele cu experiență de luptă, armata rusă le-a irosit,epuizîndu-le transformîndu-le în morți, grav răniți, prizonieri și dezertori. Iar acum, criminalii incompetenți de la vîrf ajung să se bată între ei, blocînd în continuare accesul la comandă al unor militari competenți, raționali și realiști. Cel mai ucigător inamic pe care îl au rușii este Federația Rusă și conducerea sa mafiotă.
Am spus-o de la începutul conflictului: Danemarca, spre exemplu, dacă ar porni un război împotriva Rușilor, ar fin Moscova în 48 de ore. Armata Rusiei nu e o armată, ci o gașcă de derbedei neinstruiți, care atacă în hoarde, ca hienele, ei nu au un plan, șefii sunt niște clovni, soldații sunt niște termite al căror singur scop e cum să violeze femei și să fure din casele părăsite ale ucrainienilor. Singura noastră speranță ne-o punem în dispariția acestei bășini monumentale care este Rusia, și acel teritoriu să se împartă în 44 de stătulețe. Alt viitor nu văd. Planeta asta s-a săturat de acești nemernici.