POVEȘTI LA GURA SOBEI (7)
Ulița cu garduri de ulucă
Minunate imagini, cele cu fețele brăzdate de vremuri ale bunicilor noștri! Mă regăsesc în ele, pentru că am copilărit într-o curte binecuvântată de bunici, am alergat cu picioarele goale pe o uliță neasfaltată, dar bine rânduită, străjuită de garduri de ulucă, printre cârduri de găște și de rațe, zbenguindu-ne cu câinii și jucându-ne cu pisicuții.
Acolo, în acei ani magici, am învățat să prețuim pâinea scoasă din vatră și laptele muls de la vacă, am pus arpagicul în pământ ca să scoatem ceapa, am trăit bucuria de a ne hrăni cu roadele pămânului.
Am mers cu vitele la păscut și ne-am înfrățit cu codrul. Am prășit porumbii sau cartofii, am cosit fânul, l-am luat în furci și l-am încărcat între loitrele carelor la care înjugam dragele noastre văcuțe.
Toamna ne aducea culesul strugurilor, bucuria mustului și claca voioasă de la depănușatul porumbului. Iarna – derdelușul, săniușul, focul jucăuș din sobă, mirosul gutuilor strecurate în cuptor. Primăvara – fuga prin pădure după ghiocei, găinușe, cocoșei, brebenei și viorele. Vara – răcoarea zăvoaielor, apa cristalină din izvoare și scăldatul în gâldanele Bâlții ori în lacurile din Cioropei.
Dar câte n-am făcut, isprăvi și ștrengării deopotrivă! Deși au trecut anii, n-am uitat nimic. Sunt amintirile cele mai dragi, care mă vor însoți până la finele drumului pe acest pământ. Și care mă trag, magnetic, spre rădăcini.
Imaginile acestea stârnesc furtună printre amintiri. Ele reînnoiesc speranța regăsirii drumului de întoarcere spre ulița cu garduri de ulucă.
Fericiți cei care știu că vor găsi în prag fața brăzdată a bunicilor ori mâinile muncite ale părinților!
Citiți și alte povești la gura sobei:
5. Coricovul
4. Dudul
2. La săniuș
1. Pițărăul
Ati prins perioada cand boii erau injugati la car?Doar din povestirile bunicilor am inteles ca boii erau mai apreciati pt tractiune a carului cat si a plugului la arat.Atunci se pleca la munca campului dimineata in zori,se puneau in car toate cele necesare hranei pt o zi intreaga si desi pe drum adormeau toti din car intotdeauna boii se opreau singuri in dreptul terenului agricol al respectivei familii.
La mulți ani, bătrân gorjean ! Ce frumos știi să le ticluiești ! Am spus “ batrăn” din respect, dar ești tânăr si puternic ca un vulcan, ca Vezuviul în erupție. Așa să rămâi Grigore, frumos, cinstit, plin de curaj, neînduplecat în cele rele, hotărât în a spune, si mai ales, în a face binele.
Te iubim si te prețuim alături de familia și prietenii tăi, iluștrii gazetari: Oreste Teodorescu, Laurențiu Ciocăzanu, Oana Stănculescu si alți “interziși” ai țarului Cosmin Gușă.
An Nou cu sanatate si bucurii fără număr !