Procesul dintre statul român și frații Micula se reia de la zero după ce Guvernul le-a plătit deja celor doi, în 2020, aproape 400 de milioane de euro. Marea Cameră a Curții de Justiție a UE a anulat sentința Tribunalului UE și a retrimis acestuia cazul, spre rejudecare, scrie G4Media.ro.
Șirul proceselor dintre România și controversații afaceriști este aproape interminabil.
Tribunalul Arbitral de la Washington a decis în 2013 că statul român trebuie să le plătească fraților Ioan și Viorel Micula 178 de milioane de euro plus dobânzi, adică 395 de milioane de euro.
La următorul proces, Comisia Europeană a stabilit că banii nu trebuie plătiți, deoarece reprezintă ajutoare de stat – interzise.
Dar Tribunalul Uniunii Europene a anulat la rându-i verdictul Comisiei Europene, stabilind că banii trebuie plătiți.
Frații Micula au blocat conturile mai multor companii de stat foarte importante în 2019, astfel că Guvernul Orban a fost silit să achite cei 395 de milioane de euro.
Dar acum Marea Cameră a Curții de Justiție a UE a anulat decizia Tribunalului UE, iar procesul se reia de la zero!
Frații Micula și-au luat cetățenie suedeză și au profitat de un acord bilateral semnat în 2002 de Guvernul PSD cu Suedia. Când România a anulat schemele de ajutor de stat în 2005, afaceriștii au dat în judecată statul
Frații Micula, controversații afaceriști proprietari ai companiei European Drinks, și-au luat cetățenie suedeză, s-au folosit de un acord bilateral semnat înaintea aderării României la UE între Guvernul Adrian Năstase (PSD) și cel suedez pentru a cere o gigantică sumă ca ajutor de stat (legislația de la acea vreme permitea așa ceva).
Însă în 2005, pentru a-și acorda legislația cu cea a Uniunii Europene, România a abrogat schema națională de stimulente fiscale în favoarea investitorilor din regiuni defavorizate (ajutorul de stat).
Frații Micula au dat în judecată statul român.
În 2013, Curtea de Arbitraj a Băncii Mondiale, de la Washington, a decis că România trebuie să le plătească fraților Micula 84,5 milioane de euro plus dobânzi și penalități – adică 178 de milioane. Ulterior, suma a tot crescut până în 2019, când a ajuns la 395 de milioane.
În 2015, Comisia Europeană a stabilit că plata acestor despăgubiri ar fi ajutor de stat incompatibil cu piața internă și a interzis punerea în aplicare, cerând României să recupereze sumele deja plătite.
În iunie 2019, Tribunalul UE le-a dat dreptate fraților Micula, iar Guvernul, după ce afaceriștii au blocat conturile companiilor de stat, a fost nevoit să plătească.
În 2020, frații Micula au cerut, la Tribunalul de Arbitraj de la Banca Mondială, alte 9 miliarde de lei (aproape 2 miliarde de euro), dar au pierdut litigiul.
Pe 5 ianuarie 2022, România a câștigat definitiv acest proces cu frații Micula, tot la Washington.
Marți, 25 ianuarie 2022, Curtea de Justiție a anulat și decizia Tribunalului UE, considerând că în acest caz Comisia Europeană avea competența să se pronunțe asupra ajutoarelor de stat. Procesul revine la Tribunalul UE.
Sentința Curții de Justiție a UE în procesul România vs. frații Micula
„Curtea amintește că ajutoarele de stat trebuie considerate acordate, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, la data la care dreptul de a le percepe este conferit beneficiarului în temeiul reglementării naționale aplicabile.
Elementul determinant pentru stabilirea acestei date este legat de dobândirea de către beneficiari a unui drept cert de a percepe ajutorul în cauză și de angajamentul corelativ al statului de a acorda acest ajutor. În fapt, acesta este momentul în care o astfel de măsură este susceptibilă să determine o denaturare a concurenței de natură să afecteze schimburile dintre statele membre, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.
În speță, Curtea constată că dreptul la repararea prejudiciului invocat de investitorii suedezi, deși izvorăște din abrogarea, cu încălcarea TBI, a schemei de stimulente fiscale de către România, nu a fost conferit decât prin hotărârea arbitrală din 11 decembrie 2013, care nu doar că a constatat existența acestui drept, dar l-a și cuantificat. Prin urmare, abia la finalul procedurii arbitrale investitorii au putut obține plata efectivă a despăgubirii, chiar dacă aceasta vizează parțial repararea prejudiciului pe care pretind că l-au suferit pe parcursul unei perioade anterioare aderării României la Uniune. Astfel, având în vedere faptul că măsura de ajutor vizată a fost acordată după aderarea României la Uniune, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept considerând Comisia necompetentă ratione temporis să adopte decizia în litigiu în temeiul articolului 108 TFUE.
Curtea precizează că chestiunea dacă despăgubirea acordată prin hotărârea arbitrală poate constitui un ajutor de stat, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, depășește competența sa în cadrul recursului, întrucât ea nu a fost examinată de Tribunal. În aceste condiții, competența Comisiei întemeiată pe articolul 108 TFUE nu poate în niciun caz să depindă de rezultatul examinării acestei chestiuni, din moment ce controlul preventiv exercitat de Comisie în aplicarea acestei dispoziții are ca obiect în special stabilirea aspectului dacă despăgubirea în cauză constituie un ajutor de stat sau nu.“
