George Simion ne amenință cu războiul civil. Cere anularea alegerilor, despre care spune că au fost trucate de Franța și Republica Moldova.
Duminică noaptea își recunoștea înfrângerea, dar acum spune că a făcut-o doar pentru a evita vărsarea de sânge. Cum ar veni, ieșea război civil, că poporul îl vrea doar pe el.
Ce s-a întâmplat de duminică noaptea până marți seară? O nouă vizită-fulger la Viena. George Simion a zburat până la Cluj, apoi a luat mașina, ca să nu-l mai pozeze careva în aeroport. Asta a fost luni. Marți, Simion s-a întors în țară cu retorica Rusiei lui Putin. Și Maria Zaharova spune că alegerile au fost fraudate.
E limpede că Simion are în spate niște păpușari care-i ghidează fiecare pas și discurs. Cel mai probabil, sunt generali în rezervă (probabil, SIE, fost DIE), frustrați că nu mai sunt la butoanele României (o spune Becali, un apropiat al lui Simion). Pentru a recăpăta privilegiile pierdute, sunt în stare să dea țara pe mâna rușilor. Sau a oricui îi sprijină în demersul lor diabolic. O fac fără să clipească. Ura lor față de Europa nu are margini. Ei înșiși sunt produsul comunismului ceaușist, în ale cărui idei încă băltesc și pe care-l visează reinstaurat.
Acești trădători erau cât pe ce să readucă dictatura în România. Lor le slujesc și Georgescu, și Simion. Și, desigur, idioții utili, care chiar cred că cei doi papițoi plesnesc de patriotism și suveranism.
După ce anularea alegerilor din decembrie 2024 a generat cea mai mare tensiune socială de după 1989, George Simion cere imperativ o nouă anulare. E halucinant acest individ, care ne amenință, voalat, că refuzul statului român ar putea duce la război civil. Votanții lui Simion i-ar ucide pe cei ai lui Nicușor. Simion cere și retragerea acuzațiilor împotriva lui Călin Georgescu, altă unealtă a Rusiei.
Chiar sper că statul român va pedepsi ferm acțiunea de instigare la război civil a lui Simion. Dacă până acum instituțiile de forță i-au permis acestui huligan să facă orice, e timpul să-și merite bugetele uriașe. Asta dacă nu cumva sunt chiar ele adăpost pentru trădătorii de patrie.
***
Partidu’ lu’ doamna Gavrilă e GONE. Șase „oameni tineri” au sărit gardul și FUGEM cât de tare putem. Nu mai e de trăit acolo, că a murit democrația. IT IZ UAT IT IZ. Evident, exagerări. Doamna Gavrilă e mai temperamentală, dar e fată bună. Cel mult, îi mai scrie unui coleg că-l lasă fără suflare, cu capu’-n gard. Sau mai înjură jurnaliști. Cel mult. Dar asta e la nervi, nu pe bune.
Sper că cei care ați votat POT și ați trimis în Parlament această mizerie politică sunteți mulțumiți că niște nulități vor mânca banii noștri în următorii trei ani și jumătate, chiar dacă au dezertat dintr-o chestie numită partid, în care aveau obligația morală să stea.
Dupa ce Bolojan si Nicusor se vor ocupa de formarea guvernului si urgentele economice, e obligatoriu sa se ocupe si de siguranta nationala. Nu se poate ca statul roman sa mai supravietuiasca la mustata. Altfel la urmatoarele alegeri suntem „gone”. Si chiar si pina la urmatoarele alegeri Romania nu mai poate fi ca un sat fara ciini unde neprietenii fac legile, cum a fost pina acum. Afaceri rusesti sa prospere scapind de sanctiuni economice, protejate de statul roman. Blocarea dezvoltarii, blocarea construirii de autostrazi, dupa cum isi dorea Ion Iliescu: „sa avem grija sa nu apuce Romania calea capitalismului”- citat aproximativ din memorie.
Ca toate relele nu ni se trag doar de la coruptia locala ci si de amestecul rusesc protejat de Ion Iliescu la inceput, iar acum sunt profund infiltrati.
Fenomenul rusofilizarii hard-linerilor ceausisti asa cum rezulta din cazuistica fenomenului ceausist, a fost mai putin abordata in presa si probabil ca istorici si politologi vor penetra in viitorul apropiat mai profund in acest subiect. Dar sa definim termenii : hard-lineri ceausisti sunt in primul rand acele elemente care au supravietuit din structurile de putere (din partid si securitate) existente inainte de ’89 si care erau fidele lui Ceausescu si regimului sau dar si alte categorii care beneficiau la maxim de pozitia lor sociala, cum erau in primul rand familiile respectivilor sau cei cu pozitii inalte in propaganda si presa. Caderea lui Ceausescu si a regimului sau a fost fara indoiala in interesul gruparii care conducea destinele URSS la acea vreme, asta chiar si daca actualii conducatori de acolo regreta acea politica de subminare a dinozaurilor din “tarile fratesti”. R.S.R -ul lui Ceausescu crea unele probleme in lagarul socialist insa era totusi aliniat cu politica URSS oricat de multe carti ar scrie dl.Larry Watts ca lucrurile stateau invers. Pe Brejnev il mai deranjau unele insolente ale lui Ceausescu insa pana la urma il tolera asa cum un rege se amuza de obrazniciile bufonilor sai (cine are dubii sa citeasca interesanta culegere de convorbiri intre leaderii sovietici si cei romani publicata in doua editii de traducatorul din lb.rusa din MAE, Vasile Buga, si intitulata „Pe muchie de cutit – relatiile romano-sovietice 1965-1989”). Venirea la putere a lui Gorbaciov si initierea politicilor de reformare-salvare a URSS au condus in patru ani la prabusirea intregului sistem de securitate construit de Stalin ca urmare a Razboiului mondial 1939-1945, cataclism care s-a manifestat cel mai violent in Romania. Hard-linerii ceausisti, desi unii vinovati pentru rezistenta sangeroasa, planificata cu ani de zile in urma asa cum documenteaza Andrei Ursu in legatura cu asa-zisa „Retea R”, si materializata in fenomenul „terorist” prezent mai ales in Bucuresti intre seara lui 22 Decembrie si pana dupa executia cuplului Ceausescu, au scapat pana la urma doar putin sifonati din „Revolutie”. Unii poate au fost bumbaciti (in afara de cuplul de „odiosi” si fidelul militar ceausist Milea nu a a avut nici unul din marii hard-lineri un sfarsit violent), altii au facut ceva inchisoare, unii au fost scosi temporar din servicii si case de protocol sau mutati in locuri mai putin vizibile pana spiritele anti-ceausiste s-au mai linistit. Amnistia lui Iliescu pentru cei din Securitate si Armata care au provocat carnagiul din Decembrie ’89 ca sa il apere Ceausescu, imediat dupa executia acestuia a fost un eveniment major care a marcat reintegrarea hard-linerilor ceausisti
in structurile de putere ale „tinerei democratii” romanesti si mai ales a determinat fundamental
viata politica pana in ziua de azi. Dupa cateva luni acestia au inceput sa scoata capul, simptomatica fiind agitatia lor in presa – vezi publicatiile cu tematica nostalgic ceausista-antisemita-antonesciana asa cum au fost „Europa” securistului Neacsu sau „Romania Mare” a lui Vadim si Eugen Barbu. Pentru cei care isi amintesc , atitudinea fata de vecinul de la rasarit, URSS si inaintasul sau Imperiul tarist, era negativa, si pentru fundamentarea acesteia era invocat mai ales Maresalul Antonescu si in subsidiar Ceausescu ca atleti in lupta impotriva acestui inamic secular. Sfarsitul tragic in fata plutonului de executie al celor doi pentru ca s-au opus rusilor era o tema predilecta in narativul promovat de acestia si servea consolidarii sentimentului de nostalgie ceuasista. O data cu trecerea anilor, apropierea de structurile euro-atlantice si integrarea in acestea au determinat o renuntare treptata la atitudinile anti-sovietice si anti-rusesti, momentul cel mai important din aceasta tranzitie fiind probabil interventia discutabila a NATO in Iugoslavia (1999), atunci cand pedesereul lui Iliescu si al ginerelui de ministru ceausist Nastase, minerii lui Cozma – se pare coordonati de la Ambasada Rusa, sau nationalistii ceausisti a lui Vadim s-au aliniat perfect la „suveranismul” comunistului Milosevici si la proaspat convertita la revansa, Federatia Rusa. Dupa numai cateva luni aparea Vladimir Valdimirovici Putin pe firmamentul marii politici internationale. Convertirea la rusofilism al hard-linerilor ceausisti a mers in cadenta cu cresterea agresivitatii regimului de la Moscova, el intensificandu-se dupa prima incercare esuata de demitere a lui Basescu (2007) si invazia rusa din Georgia (2008), care efectiv a dat aripi celor care tanjeau dupa „Epoca de Aur”. In ultimii ani de viata, Vadim (decedat 2015) devenise probabil cel mai vizibil rusofil din tara, laudand actiunile regimului putinist, justificand anexarea Pen.Crimeea (2014) in coloanele revistei „Romania Mare” si participand la agape si ospete organizate de ambasadorul rus Oleg Malginov.
Nu a fost o mirare cand am aflat de la cineva care vorbeste la telefon frecvent cu Valentin Ceausescu, ca acesta sustine Rusia in demersurile ei hraparete si criminale din Ucraina.
Am ajuns aici in primul rand pentru ca majoritatea populatiei nu a inteles ce a insemnat regimul comunist instaurat la 6 Martie 1945 si care a fost rolul Rusiei si al URSS in inapoierea in care se zbate Romania pana in ziua de azi. Iliescu si cei care au venit dupa el au avut grija sa menajeze culpabilitatile evidente ale rusilor si slugilor lor din Romania si sa ii combata permanent pe cei care au incercat sa le demaste. Astfel s-a pavat drumul catre popularitate a unor tradatori de tara in beneficiul unei puteri criminale.