Echipa care a plecat la Târgovişte să-i lichideze pe Ceauşeşti a fost formată în dimineaţa zilei de 25 decembrie. Din ea făceau parte 14 persoane: trei reprezentanţi ai FSN, doi judecători, un procuror, un grefier, doi avocaţi, un medic militar, un cameraman, un ofiţer DIA şi doi aghiotanţi ai lui Stănculescu.
Decizia luată în Ajunul Crăciunului, în biroul lui Militaru, a devenit prioritatea zero a noului regim. Ceauşeştii trebuiau lichidaţi chiar a doua zi, acolo unde se aflau, în cazarma de la Târgovişte. Fără sentimente, fără complicaţii. Doar cu cinism şi cu sânge-rece. Pentru asta, aveau nevoie de o organizare fără cusur. Una militărească.
Şeful operaţiunii a fost desemnat generalul Victor Atanasie Stănculescu, omul în care Ceauşescu şi-a pus toată încrederea în ultimele sale ore la conducerea statului.
Pentru a fi siguri că decizia politică este aplicată întocmai şi la timp, gruparea Iliescu l-a încadrat pe Stănculescu cu doi membri ai CFSN: Virgil Măgureanu şi Gelu Voican Voiculescu. Aceştia urmau să-l însoţească pe general la Târgovişte în timpul procesului.
***
Ion Iliescu prezintă lucrurile într-un limbaj de lemn specific propagandei comuniste, din care-şi trăgea seva. „În virtutea acestui decret s-a constituit completul de judecată, desemnat de Tribunalul Suprem, care împreună cu procurorul, avocatul şi reprezentanţii Consiliului Frontului Salvării Naţionale – general Victor Atanasie Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu şi Virgil Măgureanu – s-au deplasat la Târgovişte, unde la 25 decembrie 1989 s-a desfăşurat procesul soţilor Ceauşescu. Oficial, procesul şi sentinţa împotriva soţilor Ceauşescu au avut o motivaţie fundamentală, legată de catastrofa în care au împins ţara. Iar în condiţiile date, acestea reprezentau o măsură necesară pentru curmarea conflictului care provoca, în continuare, pierderi de vieţi omeneşti.”
“Orice revoluţie trebuie să ia capul şefului statului”
Într-un dialog cu istoricul Alex Mihai Stoenescu, generalul Stănculescu povesteşte cum i-a fost dat ordinul de lichidare a Ceauşeştilor. „Cei din grupul Iliescu mi-au spus că trebuie organizat un process care să închidă epoca Ceauşescu definitiv. «Da, şi ce facem mai departe?», zic eu. «Păi, uite, ia legătura cu Procuratura, cu Justiţia». I-am întrebat: «Cum finalizăm judecata? Îl băgăm la puşcărie, îl punem în domiciliu forţat, cum a făcut şi el, sau îl terminăm?». Cred că a răspuns fiecare: categoric a fost Brucan, Voican a fost pentru suprimare, Iliescu a fost mai ezitant. Brucan a şi spus: «Ideea este bună, aşa trebuie făcut. Orice revoluţie trebuie să ia capul şefului statului». A început el cu teoria, cu Carol al II-lea al Angliei, cu ţarii Rusiei… Brucan mi-a mai spus atunci: «Dacă ăsta rămâne ca monument în memoria oamenilor, s-ar putea să le pară rău la un moment dat şi să se întoarcă împotriva noastră».”
Soluţia suprimării fizice a soţilor Ceauşescu şi-ar putea avea originea la Moscova, crede istoricul Alex Mihai Stoenescu. „Sugestia ca Nicolae Ceauşescu să fie eliminat este posibil să fi existat din partea lui Gorbaciov, în întrevederea secretă pe care i-a acordat-o la Kremlin lui Silviu Brucan. I-am solicitat lui Brucan o discuţie pe această temă, dar a refuzat.”
În aprilie 2010, la Bucureşti, Gorbaciov a negat vehement un astfel de ordin.
Azilul american, refuzat de CFSN
Nicolae şi Elena Ceauşescu aveau soarta pecetluită. Grupul care preluase puterea era atât de înverşunat, încât nu mai ţinea cont de nimic. Nici de propunerea-surpriză care a venit din partea Statelor Unite ale Americii în seara de 24 decembrie 1989.
În acele zile, omul de legătură între Consiliul Frontului Salvării Naţionale (CFSN) şi Departamentul de Stat al SUA era diplomatul Corneliu Bogdan, fost ambasador al României la Washington. Bogdan sosise în ţară, de peste Ocean, chiar pe 21 decembrie, în preziua răsturnării lui Ceauşescu. În perioada 23–24 decembrie, el a transmis noii conduceri a României, prin intermediul lui Petre Roman (cu care avea o relaţie mai veche), două mesaje importante din partea americanilor.
Pe 23 decembrie, Statele Unite s-au oferit să furnizeze României (cu destinatar precizat: trupele USLA) tehnologia necesară pentru lupta antiteroristă, inclusiv pentru operaţiunile pe timp de noapte. Grupul Iliescu a refuzat oferta.
Pe 24 decembrie, Statele Unite s-au oferit să-i preia pe soţii Ceauşescu, pentru a le oferi protecţie şi azil. Corneliu Bogdan era doar mesagerul. Iniţiativa venea de la Departamentul de Stat al SUA, sub influenţa unor importante personalităţi americane: George P. Shultz, Henry Kissinger şi Lawrence Eagleburger (membri ai celebrului „Grup Bilderberg“). Ceauşescu derulase cu aceştia o serie de operaţiuni internaţionale în anii ’70, pe când se afla în graţiile Occidentului.
Americanii mai aveau un motiv să-l salveze de la moarte pe Ceauşescu. Preşedintele SUA, George Bush, nu putea uita că şi Ceauşescu acceptase, în urmă cu două luni, să-l salveze de la moarte pe Mircea Răceanu, diplomatul care aştepta să fie executat pentru „trădare prin transmitere de secrete” – altfel spus, pentru spionaj în favoarea Statelor Unite. După ce în august 1989 îi fusese respins recursul, Răceanu mai avea o singură scăpare: comutarea pedepsei. A făcut cerere în acest sens, dar şansele erau infime. În acel moment a intervenit scrisoarea lui Bush către Ceauşescu.
“Stimate Domnule Preşedinte,
Mi s-a adus la cunoştinţă că Mircea Răceanu, care o perioadă îndelungată a fost specialist pentru relaţiile cu Statele Unite ale Americii în Ministerul Afacerilor Externe al României, a fost judecat, găsit vinovat de acuzaţiile ce i-au fost aduse şi condamnat la moarte.
Ca un gest umanitar, vă solicit să excludeţi posibilitatea aplicării sentinţei capitale în acest caz.
Cu sinceritate, George Bush
Domnului Nicolae Ceauşescu, Preşedintele Republicii Socialiste România”
În octombrie 2019, Răceanu a fost anunţat că cererea i-a fost acceptată, iar pedeapsa cu moartea i-a fost comutată la 20 de ani de închisoare.
În acest carusel al morţii va dispărea şi mesagerul. Pe 28 decembrie 1989, Corneliu Bogdan era numit secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, în primul guvern postcomu-nist, condus de vechea sa cunoştinţă Petre Roman. Cinci zile mai târziu, pe 2 ianuarie 1990, diplomatul murea subit. Avea 68 de ani.
***
Completul de judecată a fost desemnat cu câteva ore înaintea deplasării spre Târgovişte. Generalul Stănculescu avea să declare: „În noaptea respectivă, Voican – şi mai era cineva, cred, Brucan – mi-a spus să luăm vreo 10–12 oameni, că vor veni nişte procurori, nişte judecători şi nişte avocaţi. Neştiind de unde să-i iau, am stabilit ca toată lumea să se întâlnească la sediul Ministerului Apărării Naţionale”.
Începea să se contureze „comandoul pentru Târgovişte”. Membrii Tribunalului Militar Excepţional erau: judecător – colonelul Gică Popa; al doilea judecător – colonelul Ioan Nistor; procuror – maiorul Dan Voinea; grefier – plutonierul- major Jan Tănase. Toţi proveneau din Justiţia militară.
În delegaţie au fost cooptaţi şi doi avocaţi de la Baroul Bucureşti, care să-i reprezinte pe inculpaţi în calitate de apărători din oficiu: Constantin Lucescu pentru Nicolae Ceauşescu, respectiv Nicolae Teodorescu pentru Elena Ceauşescu.
Generalul Victor Atanasie Stănculescu şi-a luat şi patru oameni de încredere, din Ministerul Apărării Naţionale: aghiotantul său – locotenentul-major Trifan Matenciuc; un jurist militar – maiorul Mugurel Florescu; un medic militar – căpitanul Liviu Verdeş; un cameraman militar – colonelul Ion Baiu. Ultimul avea misiunea de a filma procesul şi execuţia.
Din delegaţie mai făcea parte şi colonelul Gheorghe Ştefan de la DIA, cel care abia se întorsese de la Târgovişte, unde dusese fiolele cu insulină. De această dată, Ştefan avea o unică misiune: să recupereze fiolele – folosite sau nefolosite – şi să le aducă înapoi la Bucureşti. Insistenţa de a pune mâna pe fiole sporeşte bănuiala că ele nu conţineau insulină!
Aşadar, grupul era format din 10 militari şi 4 civili (Măgureanu, Voican şi cei doi avocaţi). Calcul valabil, desigur, dacă ignorăm gradul de căpitan pe care Măgureanu îl dobândise în Securitate şi cel, tot de căpitan, pe care Lucescu îl avusese ca procuror militar, înainte de a trece în avocatură…
Dată fiind graba cu care s-a hotărât lichidarea dictatorilor, magistraţii nu aveau un dosar pe care să-l judece. Aşa că, în dimineaţa de 25 decembrie, acesta a fost încropit pe loc, din informaţii luate după ureche.
Procurorul Dan Voinea spune că atât el, cât şi colegii săi judecători au fost convocaţi în urma unui telefon primit de la oficiul juridic al Ministerului Apărării Naţionale. Principala problemă a magistraţilor era timpul.
Maiorul Dan Voinea: „Pe 25 dimineaţa ne-au chemat la MApN şi acolo ne-au spus despre ce este vorba. Am încercat să încropim un dosar. Când am ajuns acolo, Popa Gică a spus că există un decret. Am văzut decretul la Gelu Voican Voiculescu. Era semnat de preşedintele CFSN, Ion Iliescu. Era stare de necesitate şi se justifica formarea unui Tribunal Militar Excepţional. Prea multe n-am înţeles noi atunci, decât că trebuiau judecaţi cei doi. Împreună cu Gică Popa am căutat în Codul Penal, să vedem ce infracţiuni puteam să le reţinem”.
Procurorul Dan Voinea a găsit un „cârlig”: ordinele lui Ceauşescu în şedinţele CPEx din 17 şi 21 decembrie, când a ordonat represiuni la Timişoara şi la Bucureşti. „Aveam două dintre stenogramele şedinţelor CPEx, care fuseseră găsite în Comitetul Central. Le găsise un tip, Antonescu, şi de acolo reieşea clar că se dăduse ordin să se tragă în demonstranţii de la Timişoara şi să se facă represiune. Şi am zis: «Domnule, instigare la omor este prea puţin. Aici este vorba de a se trage în populaţie». Am pus astea, plus o declaraţie a lui Postelnicu, pe care am luat-o în 23 decembrie. Din câte îmi aduc aminte, în declaraţie scria aşa: «Trădătorul şi trădătoarea au plecat». Vezi, Doamne, ei au plecat şi pe el l-au lăsat aici să moară. Să-l omoare manifestanţii. Spunea că Ceauşeştii au ordonat să se tragă. Ceva de genul ăsta. Era o declaraţie de o pagină. Şi toate acestea au stat la baza alcăturii dosarului. Nici nu ştiai prea multe ce să-i întrebi atunci.”
Cei 14 aleşi pentru aplicarea „soluţiei finale” au început să se strângă la minister pe la ora 8.00, în ziua de Crăciun. Spre prânz au fost duşi la stadionul Steaua şi îmbarcaţi în două elicoptere, care în jurul orei 12.00 au decolat în direcţia Târgovişte.
– Va urma –
–––––––––––––––––
Dacă doriți cărțile lui Grigore Cartianu despre evenimentele din decembrie 1989, le puteți comanda pe E-Mag:
- „Sfârșitul Ceaușeștilor” – https://www.emag.ro/sfarsitul-ceausestilor-grigore-cartianu-adv973-539-244-1/pd/EG9450BBM/
- „Crimele Revoluției” – https://www.emag.ro/crimele-revolutiei-grigore-cartianu-biblioteca-adevarul-544-de-pagini-cr-03/pd/DFNNQ8BBM/
- „Teroriștii printre noi” – https://www.emag.ro/teroristii-printre-noi-grigore-cartianu-528-de-pagini-cr-04/pd/DVP6R8BBM/
- „Cartea Revoluției” – https://www.emag.ro/cartea-revolutiei-biblioteca-adevarul-grigore-cartianu-1008-pagini-cr-01/pd/DGVZV6BBM/
Filmul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea) poate fi văzut AICI.
––––––––––––––––––
Pentru toate cele 10 cărți ale lui Grigore Cartianu și DVD-ul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”, scrieți-ne pe e-mail la adresa: redactia@ziaristii.com și le veți primi prin poștă sau curier.
