O altă mărturie referitoare la diversiunile de la Târgoviște aparţine uneia dintre gărzile de la uşa camerei în care erau Ceauşeştii. Locotenentul-major Iulian Stoica a văzut trăgători pe blocurile din vecinătatea cazarmei. (Fragment din volumul „Sfârșitul Ceaușeștilor”)
„Din locul în care mă aflam, am văzut că, de pe un bloc situat în apropierea unităţii, s-a executat foc cu o armă asupra unităţii militare. Era foc cu foc, nu automat, dar într-o cadenţă rapidă. Pe platou erau TAB-uri care aveau proiectoare. Acestea au luminat locul şi au strigat la oamenii de pe bloc să plece de la geamuri, să se aşeze pe jos, pentru că se va trage. Se trăgea de pe terasa blocului, iar din unghiul în care mă aflam, am văzut lumini, foc la gura ţevii. Apoi, pe direcţia focului de la gura ţevii era o scară de incendiu. Un tip cu o extraordinară dexteritate şi-a dat drumul pe această scară, coborând de pe bloc. Cei care trăgeau l-au urmărit cu rafala”, a declarat Iulian Stoica.
Asta se întâmpla tot în dimineaţa de 23 decembrie, după ce toată noaptea bateriile antiaeriene trăseseră după ţinte fictive.
„Teroriştii” de pe macara
Isteria atacurilor teroriste. Un episod de acest gen s-a consumat pe 24 decembrie, în jurul orei 17.00. Colonelul Ion Mareş se afla în patrulare cu tancul, prin oraş.
Ion Mareş: „Deodată, atenţia ne-a fost atrasă de strigătele mulţimii aflate pe o pasarelă. Făcea semne către o macara-turn folosită la construcţia unui complex agroalimentar. Pe platformă, sus, am observat doi indivizi. Am ordonat comandantului de tanc, plutonierul-adjutant Petrescu, să deplaseze tancul spre macara. În timp ce se executa această manevră, asupra celor doi s-a deschis foc de către o grupă de cadre militare. Am strigat: «Nu mai trage nimeni!». Focul a încetat, dar unul dintre cei doi murise. Rămăsese agăţat cam trei-patru metri mai jos de platformă, în piciorul macaralei. Am ordonat cadrelor să-l aresteze pe celălalt, care ridicase mâinile. Era un tip înalt, îmbrăcat într-un costum de blugi. Purta o barbă bogată. I-am verificat documentele. Am tresărit. Era cetăţean român de naţionalitate germană. Mirosea a băutură şi avea o privire cum nu mai întâlnisem. I-am pus câteva întrebări. «Cum te numeşti?». «Kurt Horst», îmi răspunde. «Unde locuieşti?». «În Târgovişte». «Unde lucrezi?». «La Combinatul de Oţeluri Speciale. Sunt inginer», îmi spune. «Ce căutai pe macara?». «Am fost la ţară cu un prieten şi am tăiat porcul. Am şi băut ceva. Când m-am întors, cel cu care am fost sus pe macara mi-a zis să ne urcăm, să vedem mai bine ce se întâmplă în oraş». «Bine – zic –, dar de acolo s-a tras asupra manevranţilor din gară». Îmi spune: «Nu am tras noi». L-am mai întrebat: «Cine este cel care a rămas agăţat de corpul macaralei?». Îmi spune: «Nu-l cunosc, acum l-am întâlnit». Am dat ordin să fie dus la arest. A fost eliberat a doua zi. Au venit soţia lui, care era asistentă, şi doctorul Centrului Militar Judeţean, care au garantat pentru el”.
Isteria din centrul de comandă
Doi militari au consemnat ce s-a întâmplat în biroul comandantului UM 01417, Andrei Kemenici, în timpul misiunilor de luptă. Iată un moment tensionat din noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989.
Colonel Kemenici
Ora 04.35 – Elicopter la sol, doborâți-l! Bateria 3 a atras asupra unui obiect mișcător.
– Nu s-a plecat nicăieri, toată lumea în poziţie.
04.36 – La Adânca s-a auzit o bubuitură de tun. Să se verifice ce este!
04.38 – Bateria de 85 mm a tras pe un obiect mişcător ce a explodat. Să se verifice pentru a da date.
04.40 – Luaţi legătura cu Dâmboviţa!
– Pe podul de la oţelărie, cinci Dacii 1300, din care una neagră, se îndreaptă spre Micro 11.
04.45 – Elicopter se apropie de zona de foc. Distrus imediat.
04.46 – Am alt elicopter în aer.
– Am tancurile. Am trimis după muniţia de artilerie.
– Vine Ciupitu cu muniţie pentru tancuri.
– Pe cele care au fost jos nu am putut să le distrug.
– Vreau să le dobor în aer, până să ajungă la sol.
Kemenici: “Să salvăm obrazul Armatei! Dăm nişte bidinele şi rezolvăm imaginea Armatei”
O întâmplare din ciclul „Cine-a tras în noi după 22?” s-a petrecut şi în UM 01417. În timpul diversiunilor teroriste, ofițerii din cazarmă au constatat că militarii trăgeau după un inamic care nu „nimerea” clădirea Comandamentului nici măcar cu un glonţ. Ne lămureşte locotenentul-major Iulian Stoica. „Un alt episod interesant a fost atacul din faţă, că pavilionul ar fost atacat din liceul de vizavi de noi, de care ne desparte Bulevardul Castanilor. De unde mă aflam, am auzit canonada. Nu ştiu care a fost momentul deschiderii focului, dar s-a tras dinspre cazarma noastră spre liceu. La comisia de anchetă din 1990 s-a constatat că toate urmele de gloanţe sunt de la noi către ei. De la ei către noi nu există nimic. Ne-am uitat cu foarte mare atenţie. Şi mai interesant este faptul că pavilionul a fost parcă pictat din ordinul colonelului Kemenici, ca şi cum ar fost ciuruit de gloanţe. Se vede şi acum acest lucru până la un anumit nivel, până unde a ajuns scara zugravului.”
Andrei Kemenici a explicat de ce a recurs la acest truc – „pictarea” unor urme de gloanţe, după evenimentele din decembrie 1989, pe faţada Comandamentului. ”Recunosc, am multiplicat prin tencuială urmele gloanţelor, dar fără să urmăresc un interes personal. Mii, zeci de mii de oameni treceau zilnic dinspre şi înspre gară, pe Bulevardul Castanilor, printre cele două clădiri impozante, aflate faţa în faţă: Liceul Industrial de Petrol şi Cazarma UM 01417. În timp ce liceul era ciuruit, făcut zob, clădirea cazărmii rămăsese aproape intactă. Erau câteva urme de gloanţe, dar invizibile din stradă. Orice trecător era liber să se uite în stânga şi în dreapta. Şi ce-şi spunea? Că am tras ca zăpăciţii, fără motiv. Şi atunci, ce-am zis? Să salvăm obrazul Armatei! Dăm nişte bidinele şi rezolvăm imaginea Armatei.”
– Va urma –
–––––––––––––––––
Dacă doriți cărțile lui Grigore Cartianu despre evenimentele din decembrie 1989, le puteți comanda pe E-Mag:
- „Sfârșitul Ceaușeștilor” – https://www.emag.ro/sfarsitul-ceausestilor-grigore-cartianu-adv973-539-244-1/pd/EG9450BBM/
- „Crimele Revoluției” – https://www.emag.ro/crimele-revolutiei-grigore-cartianu-biblioteca-adevarul-544-de-pagini-cr-03/pd/DFNNQ8BBM/
- „Teroriștii printre noi” – https://www.emag.ro/teroristii-printre-noi-grigore-cartianu-528-de-pagini-cr-04/pd/DVP6R8BBM/
- „Cartea Revoluției” – https://www.emag.ro/cartea-revolutiei-biblioteca-adevarul-grigore-cartianu-1008-pagini-cr-01/pd/DGVZV6BBM/
Filmul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea) poate fi văzut AICI.
––––––––––––––––––
Pentru toate cele 10 cărți ale lui Grigore Cartianu și DVD-ul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”, scrieți-ne pe e-mail la adresa: redactia@ziaristii.com și le veți primi prin poștă sau curier.
